marți, septembrie 30, 2008

Brrr!!! a venit frigul!








ce ne facem dragi femei ? a dat frigul si s-a dovedit stiintific, ca femeile sint mai friguroase ca barbatii, ca cele mai sensibile parti ale organismului lor sint toamna si iarna miinile si mai ales picioarele si ce e mai rau, s-a dovedit ca majoritatea barbatilor urasc aceste anotimpuri si din cauza picioarelor reci ca ghiata, care li se strecoara in pat la incalzit, tocmai cind sa adoarma!! au gasit barbatii si o explicatie, se pare ca masa de muschi a femeilor e mai redusa ca cea a barbatilor! asa, ca la sala cu noi la facut de muschi si daca nu ...la atac,cindva tot adoarme partenerul si ne incalzim in voie! pina atunci citeva idei ilustrate:
-incercati sa bagati papucii de casa inainte sa ii incaltati in cuptorul cu microunde!
-pantofii captusiti cu alufolie cica apara de frig foarte bine!
-nu tine figura, in fiecare casa e o sticla cu te miri ce licoare fermecata, imporant e sa nu abuzati, ca va incalziti prea tare!
-poate i se face mila partenerului si va rasfata cu un masaj!
-daca nu , imbracati-va pe principiul foilor de ceapa,cit mai multe lucruri unul peste altul fac minuni! mai complicat la dezbracat!!
aveti si alte idei?
PS ideile nu imi apartin, le-am gasit insa dragute, papucii de casa tocmai ii scosesem din masina de spalat, cit despre picioare sint ale mele, am dreptul sa le public!!! de whisky nu m-am atins!


luni, septembrie 29, 2008

Egiptul vazut de noi...




am vazut Egiptul din trei perspective, una mai diferita ca alta dar care in ansamblu, ne-au aratat ,ce inseamna aceasta tara atit de fascinanta!
mai intii ca oaspeti ai Clubului Robinson am cunoscut latura cea mai frumoasa a tarii, frumusetea naturala a marii combinata cu luxul amenajat de mina omului, asa ca pt. cei care nu au iesit din club, mai ales copiii , Egiptul este o tara bogata, in care ai impresia ca te afli in 1001 de nopti!
am cunoscut Egiptul in drumul spre Valea Regilor, un drum fascinant desfasurat intr-o coloana de peste 100 de autocare, cu popasuri, unde am vazut beduini, despre care credeam ca exista doar in povesti, oameni care duc o viata incredibila in lupta impotriva a tot ce inseamna o natura dusmanoasa dar care supravietuiesc de mii de ani ,cu sate si mici orase de o saracie fara seaman! si nu in sfirsit Valea Regilor! locul, care initial a fost o necropola e Egiptului Vechi si in care ulterior au fost descoperite peste 63 de morminte de faraoni, ce sa mai spun de incredibilele temple, daca ar fi sa le amintiesc doar pe cele ale lui Hatschepsut, Amnophis, Ramses III sau Ramses III. Dintre multele morminte cum sa nu il amintesti macar pe cel al lui Tuthanchamon.
Si am incercat sa fim noi egipteni, nu stiu , daca am reusit , nu cred ca ajuta doar o imbracare de galabeea! dar a facut-o toata lumea de la copii la adulti cu multa placere!






duminică, septembrie 28, 2008

Ura!!!











A VENIT VARA !!! e drept ca abia de trei zile, e la fel de adevarat ca probabil putem spune deja , la revedere in 2009 vara draga! dar acum ne bucuram cu totii ca ne mai rasfata un pic! s-a umplut de viata covorul din fara terasei, infloresc ultimii trandafiri in gradina, se umple gradina de flori de toamna, pina si iepurasul e bucuros, ce iti poti dori mai mult pt. o zi de duminica?? asa ca afara cu noi, la soare, la plimbare, nu e timp de blog, de computer!!
va doresc tuturor o saptamina frumoasa cu mult soare , liniste si armonie! in casa, in suflet, la birou, sa fie o saptamina perfecta, in care sa iti vina parca sa imbratisezi pe cine iti iese in cale!

sâmbătă, septembrie 27, 2008

La revedere

nu imi iau ramas bun de la nimeni si sper, ca mai gasesc despre ce sa scriu pe blog, desi usor nu e! adica, cum sa gasesti mereu teme interesante, cum sa ii faci pe cei care deja te stiu, sa caute zilnic, in speranta ca ai scris ceva nemaipomenit de interesant!!
dar nu despre asta voiam sa scriu, ci despre ceva ce sta de cind ma stiu pe lista neagra a actiunilor mele! sa imi iau la revedere de la cineva drag, care a fost la mine si a trebuit sa plece sau invers, sa plec eu si sa isi ia altii la revedere de la mine! uneori am lasitatea, sa imi doresc, sa nu spun nimanui , ca plec, sa nu fiu acasa, cind pleaca cineva! daca s-ar putea!!
Poate si unde in ultimii 20 de ani mi-am luat prea des la revedere de la cei dragi, au fost ani de venit si plecat, orice sosire acasa era umbrita de gindul, zilele trec si va trebui sa plec! imi aduc aminte, ce greu era pe cind umblam doar cu trenul, minutele alea pe peron, in care nu mai gaseai ce sa spui, erau parca fara sfirsit! mai simplu a devenit, cind a aparut prima masina! un telefon, o vizita de ramas bun, un alt telefon , de pe unde umblam si desigur o vedere, daca se putea cea mai frumoasa. He, he, sa fi avut atunci un handy!!Intre timp ne-am modernizat, avionul a devenit mijlocul la ordinea zilei si cumva a simplificat lucrurile. Adica, te duci la aeroport, stai ce stai si cindva te simti cumva fugarit, nu ai voie sa conduci pe nimeni decit pina la o anumea iesire! ce sa mai faci un semn cu mina, e atita agitatie cu controlul, cu banda de bagaje, cu emotiile, desi te stii curat ca lacrima, oare ma descalta din nou, oare se uita crunt la mine careva? am la mine, ceva ce nu era voie sa am, ca nici nu mai stii ce e voie si ce nu! s-au invers, are cel care pleaca absolut totul, e ceva ce nu era voie sa aiba,asa ca nu mai ai putere sa te uiti in spate, sa vezi mai e cineva, care iti face un semn si cind totul s-a linistit esti deja de unul singur intre atitia altii ca tine la fel de singuri!!
Tare nu imi place treaba asta, tare nu imi place, ca am condus azi la aeroport o fiinta draga, pe sora mea!
Cum va descurcati voi la asemenea despartiri?

vineri, septembrie 26, 2008

PAULO COELHO


are o columna saptaminala in una din revistele ,pe care le citesc. Astazi despre casatorie si imi permit sa incerc o traducere libera.
Despre casatorie
Se recomanda ca din cind in cind sa vedem lumea si din alt unghi ! inainte insa de a vorbi despre casatorie o mica istorie:
Adam se plimba trist prin gradinile paradisului, cind auzi vocea lui Dumnezeu. Esti nemultumit cu viata ta? da, raspunse Adam, nu am pe nimeni cu care as putea vorbi. Dumnezeu dorea sa il vada fericit, si hotari sa ii creeze o insotitoare, careia sa ii dea numele FEMEIE.Asa ca i-a spus lui Adam, aceasta noua creatura va gati, va spala si va fi doar de parerea ta. Iti va darui mostenitori si nu te va scula niciodata in miez de noapte , sa ai grija de ei.Nu va fi geloasa, va recunoaste prima, ca a gresit ( si daca nu ar fi adevarat )si iti va umple orele cu gingasia ei, cu dragostea ei. Si ce o sa ma coste asta, a intrebat Adam? un picior si un brat , a spus Atotputernicul! E cam scump, cam ce ai putea sa imi oferi cu pretul unei coaste? restul e poveste, o cunoasteti dar aceasta poveste a dat nastere la nenumarate zicatori si vorbe intelepte.
- exista trei feluri de categorii de barbati, care nu inteleg femeile.cei in virsta, cei tineri si cei dintre cele doua categorii de virsta!( zicatoare irlandeza)
-casatoria nu e o loterie, la loterie exista intotdeauna si cistigatori. ( G.B.Show )
-dragostea e ca o farfurie de supa. Primele linguri nu au gust, ptc. e prea fierbinte, ultimele sint de nemincat, ptc. s-au racit. ( Jeanne Moreau )
-cineva care sta doua ore cu o fata draguta, are impresia ca au fost un minut! Daca insa sta pe o soba incinsa un minut, are impresia ca au fost doua ore! asta se numeste relativitate. ( Albert Einstein 9
-Barbatii se casatoresc, ptc. sint satui sa tot caute. Femeile din curiozitate. Dezamagiti sint cindva si unii si altii.( Oscar Wilde )
-femeile isi impart cu noi buna dispozitie, ne indoiesc nelinistea si ne intreesc cheltuielile! ( Oscar Wilde )
-divortull este ca o boala molipsitoare, a carei simptome se vad deja din ziua nuntii! ( Elisabeth Taylor )
-casatoria este ca o condamnare pe viata, doar ca la puscarie scapi daca te porti frumos, din o casatorie iesi doar daca te porti urit!!( Oscar Wilde )
-nu fa niciodata dragoste simbata seara, ca daca duminica ploua, nu ai sa stii cum sa iti mai omori timpul!!( Sacha Guitry )
Aveti si voi niste cugetari, poate unele personale!

joi, septembrie 25, 2008

Mici pacate nemarturisite


cind eram prin clasa a patra ne-au dat parintii la ore de religie. Se tineau in fiecare duminica inainte de slujba intr-o bisericuta mica, frumos impodobita si care pt. mine avea parca un farmec anume, ptc. se afla linga statia de tramvai Printzul turcesc! de ce farmec ? ptc.ma tot intrebam, de ce tocmai un printz turcesc si mai ales, daca turcii chiar au printzi. Preotul, care tinea orele ,era un om de treaba, incerca sa ne trezeasca interesul pt. biblie si tot , ce pe vremea aia ni se parea cumplit de greu de priceput. Dar isi lua meseria asa de in serios, ca ma umfla si astazi risul, cind imi aduc aminte, cum mergea spoveditul nostru. Adica el ne explica inainte de spovedit, ca si daca ai furat o prajitura, se cheama ca ai furat, si daca ai ucis o musca, se cheama ca ai ucis, si daca ai ascuns un adevar cit ar fi fost de mic, ai mintit! asa ca noi raspundeam foarte tare si raspicat la intrebarile lui! ai furat, da, ai ucis, da , ai mintit , da! bine, ca nu asculta nimeni strain spovedania noastra, ca mai raminea sa apara militia la atitia ucigasi! dupa ce am crescut insa, nu am mai luat prea in serios treaba cu pacatele, eu avind oricum parerea mea in legatura cu ele.
Ma framinta totusi un mic pacat nemarturisit. Si anume, cind eram in liceu la fiecare inceput de an scolar ne dadea mami bani sa ne cumparam manuale scolare. Eu faceam sectia umanistica, asa ca nici pina in ziua de azi nu am sa pricep, cum s-a ratacit la mine o tabela de logaritmi, pe care desigur am declarat-o cinstit la cheltuieli. Treaba insa era, ca tabela a ramas noua , neatinsa patru ani de liceu si eu in fiecare inceput de toamna o puneam pe lista mea de cheltuieli!!!nici nu stiu, ce faceam cu banii, stiu insa si in ziua de azi , ca nu m-a mustrat o data constiinta, ca o pacaleam pe mami, care numai ea stia, cum scotea in fiecare toamna bani pt. patru copii scolari!
Aveti si voi asemenea mici pacate? tare as vrea sa stiu, sa mai impac un pic din constiinta ,care abia acum ma mustra!!

miercuri, septembrie 24, 2008

Carpe diem!


o mai stiti pe Alba ca Zapada si pe piticii ei? locuiesc la mine in gradina , multumesc Cristina, si uitindu-ma eu astazi la ei ( o duc bine, locuiesc intr-un rondou de trandafiri) mi-am dat seama, ca am devenit cumva cu totii ca piticul acela, care bombanea tot timpul! asa incepe si ziua celor mai multi dintre noi! bombanim :
- ca ne trezim cu mult prea devreme
-ca trebuie sa mergem la servici!
-ca e prea cald, prea frig, prea ploua!
-ca in autobus sau tramvai e multe prea aglomerat si oamenii mult prea nervosi!
-ca in masina personala e si mai rau, ai de a face cu atiti asa numiti soferi!!care habar nu au sa conduca si se joaca cu viata lor dar mai ales cu a ta!
-ca ne persecuta seful si ne ia tot cheful de munca, ca tot am venit fara chef la servici!
-ca ne ducem acasa, unde ne asteapta si mai multa munca!
-ca mai scrie cite o Vergi pe blog si ne luam timp si pt. ea, sau asta am vrut sa o spun la pagina cu zimbiti va rog??
-las lista deschisa, sint curioasa , ce motive aveti voi de bombanit, sa nu aud, ca exista cineva, care nu o face, ca ma pune pe ginduri!!
Daca ma gindesc insa bine, nu avem niciun motiv de bombanit! sa ne amintim mai bine in fiecare dimineata de vechiul dicton latinesc si totul pare mai frumos! noi traim azi si aici, nu avem de unde stii, ce se intimpla peste o secunda, nu e pacat , sa nu ne bucuram , de ce avem?? eu stiu oameni, care nu se pot bucura de o zi cu soare, de teama, ca miine soarele dispare! sigur, nimic nu e imposibil in univers, dar daca azi soarele straluceste, sa ne bucuram, sa fim siguri, ca va mai straluci niste milioane de ani!!! asta e treaba lui, a soarelui,a noastra e doar sa stim, sa ne bucuram de fiecare clipa, sa stim sa facem frumoase si momentele nu prea vesele din viata noastra!
Eu una incerc in fiecare zi si imi reuseste mai de fiecare data! cum e cu voi?

marți, septembrie 23, 2008

VERDE VIU PE LOC!!

IMI CER O MIE DE SCUZE ! ASA SE NUMESTE ARTICOLUL PE CARE IL VETI CITI! SE MAI INTIMPLA SI UNEI FOSTE PROFESOARE SA NU CORECTEZE CA LUMEA!!!

Verde voi pe loc!!!





Verde voi pe loc!!! era un joc, pe care il jucam mai ales la scoala cu drag cu totii din noi si asta cu mult inainte sa se inventeze partidele ecologice !! adica, fiecare din noi era obligat sa poarte asupra lui ceva verde viu, la comanda , verde viu pe loc, aratai verdele, nu aveai, ceea ce se intimpla foarte rar, urma o pedeapsa, desigur una nevinovata si foarte pe masura copiilor, care eram atunci. De ce se numea jocul asa, tare as dori sa inteleg astazi si m-as bucura sa imi cautati un raspuns, chiar daca nu cunoasteti jocul! ce putea face niste copii , ce e drept de oras mare industrial , sa isi doreasc verde viu??
Jocul acesta m-a facut sa ma gindesc la toamna noastra! toamna noastra e verde, strada mea este verde, copacii taiati ieri si legati in manunchiuri, va vine azi o masina sa ii ridice sint verzi, gradina mea e verde si incep sa infloreasca florile de toamna. Si iarna noastra este verde, mai ales iarba ramine ca in plina vara! vara e rece dar verde, ce sa mai spun de primavara!! asa ca ma gindesc, ca peste ani eu am cistigat din plin jocul, sint o campioana, eu am verde viu pe loc, unde ma uit cu ochii!! hai sa ne jucam cu totii verde viu pe loc si pamintul va fi cu mult mai frumos, hai sa nu mai taiem paduri, sa nu mai distrugem rondouri de flori, ca a mai aparut un bloc!!!si sa fim in stare sa putem raspunde la comanda copilarie , VERDE VIU PE LOC!

luni, septembrie 22, 2008

Ati ris azi?



daca inca nu ati apucat sa rideti, de grija, ca a venit toamna, ca poate miine ploua, ca v-a certat seful, lista ramine deschisa, cititi in continuare si va rog , un ha,ha, ha nu a daunat nimanui!-

-o mama merge cu fetita ei la doctor. Intreaba doctorul, fetita d-vstra se bilbiie intotdeauna? nu, raspunde mama, doar cind vrea sa spuna ceva!

-un client suparat in bordel. I s-a dat cea mai batrina prostituata , asa ca merge furios la sefa si spune, inteleg, ca e cea mai veche meserie din lume dar era cazul , sa imi dati chiar pe intemeietoarea ei?

-cum ajunge o blonda la marmelada? simplu, face o gaura in gogoasa si scoate marmelada!

-seful suparat rau pe un subaltern. Cum ai reusit sa faci atitea greseli intr-o singura zi? simplu, m-am sculat devreme de tot!

-de ce nu merg elefantii pe bicicleta? pai daca nu au deget cu care sa claxoneze?

-intreaba un barbat pe un altul. Cum e sotia ta in pat? de unde sa mai stiu si eu, unii spun ca buna, altii ca nu !

Chiar daca nu era de ris prea mult, un zimbet sper , ca am smuls de pe fetele voastre! o saptamina frumoasa!

duminică, septembrie 21, 2008

Larry Hagman











nu mi-a venit sa cred aseara, auzind stirea JR Ewing implineste astazi 77 de ani!
ma uitam la o emisiune, asa cum imi plac mie simbata seara, emisiuni usoare, sa nu te mai gindesti la nimic decit la emisiune, cu multa muzica, dansatori, culori frumoase, invitati de onoare! exact asta era emisiunea cu pricina, cind deodata apare oaspetele de onoare, Larry Hagman, un actor cred iubit si apreciat in toata lumea , un actor, care orice film ar mai fi turnat dupa aia, tot JR Ewing, cel rau raminea! lucru , care insa in ani nu l-a mai deranjat deloc. Era insotit de sotia lui, cu care este casatorit de 45 de ani, lucru rar la Hoolywood, o doamna foarte batrina, foarte ridata dar parca de aia frumoasa, adica o persoana, care a stiut sa imbatrineasca cu multa demnitate si care dupa ani avea privirea aia radioasa, tot al meu a ramas, priviti-ne!!!
Un om minunat acest .. rau de JR, un om pus pe shotii, ceea ce a dovedit-o si aseara, adica a rugat sa i se implineasca o dorinta mai veche,sa dirijeze o mica formatie tipic de Bayern, ceea a si facut , bineinteles in costumul de rigoare!! ii statea foarte bine, si ca sa dovedeasca cit umor are melodia era mult asteptata melodie , care anunta serialul! serialul de la care nu ne dezlipeam din fata televizoarelor si se pare, ca acelasi lucru se intimpla si astazi dupa 30 de ani de la filmarea primului episod!
LA FOARTE MULTI ANI JR, LA FOARTE MULTI ANI LARRY!!!

sâmbătă, septembrie 20, 2008

Sa mai economisim cite un pic de curent electric

nu m-a lovit brusc economia, nu m-am transformat deodata intr-o Hagi Tudose ( mai taie din coada pisicii, cind intra in casa, ca intra prea mult frig), pur si simplu acum, cind se pare ca s-a reintors sau mai degraba in sfirsit a venit vara, ma gindeam, ca nici nu de dam seama, de unde mai scoatem cite un ban de inghetata sau de ce nu ? de o bere. Asadar sfaturile:
- la barbierit sau la spalat pe dinti nu lasati sa curga apa tot timpul, nu o sa credeti dar intr-un minut se scurg 10 l de apa, pt. incalzirea careia doar cu un grad mai mult se folosesc 0,04 kw pe ora de litru!!!
-nu mai fierbeti oule pe plita, un fierbator de oua foloseste jumatate din energie!
-nu lasati cafeaua , ca sa ramina calda pe plita de la masina de cafea, daca o puneti intr-un termos, ramine mai fierbinte si ati mai economisit un pic!
-vreti sa coaceti piinite gata ambalate , nicio problema, doar ca daca in loc sa le puneti in cuptor, le puneti pe toaster aveti acelasi efect doar cu 70%mai putine energie! si vor fi la fel de gustoase!!
-daca scoateti dimineata handy din incarcator, scoateti din priza si incarcatorul nu doar snurul, ptc. nu o sa credeti, dar chiar si fara handy in el se consuma curent electric!
-aveti incalzire centrala proprie? cind sinteti plecati de acasa nu se lasa la maximum de capacitate, deja un grad mai putin foloseste cu 6% mai putin curent electric.
-nu gatiti fara capac pe oale, pe linga mirosul neplacut , se foloseste de trei ori mai mult curent ca si la gatitul fara capac!
-incercati sa aveti oale de marimea plitei de gatit electrice, si sa fie oala cu 1,5 cm mai mica ca si plita se pierde cca 30% mai mult curent electric.
- cind spalati , incercati sa puneti programul cu o treapta mai jos, in loc ce 95 de grade de ex. 60, va asigur eu ,care spal asa de multe rufe albe, ca se spala la fel de frumos si sanatos.Ca sa nu spun ca si la 40 grade rufele ies frumoase si curate.
-spun expertii ca temperatura optimala in frigider e de +7 grade, sigur in vara poate fi mai rece, dar sa nu exageram, o bere extrem de rece e buna dar plinge buzunarul si... gitul!!!
- scoateti din priza aparatele electrice, ( televizor, DVD- Player, etc. ) si la Stand-by se consuma curent, ca sa nu spun, ca dormiti mai linistiti noaptea!
Aveti si alte tipuri, m-as bucura. De ce sa nu facem ceva bun si sanatos pt. natura inconjuratoare si desigur si pt. buzunarul nostru. Promit, nu am sa vin zilnic cu sfaturi dar din cind in cind e bine sa citim si de lucruri practice. Ce parere aveti???

joi, septembrie 18, 2008

Buna dimineata soare!

cu gindul asta m-am trezit astazi dimineata, poate si unde imi batea soarele prin jaluzele direct in dormitor. Eu nu am fost in viata mea dependenta de vreme dar cumva de soare da, poate si unde timp de 17 ani in Radauti prima grija era mai ales vara, este sau nu soare? si nu era mai tot timpul. Si ca sa ma urmareasca treaba asta si aici , se intimpla parca cumva asemanator.
Deci, azi dimineata eram in gind cu soarele si ce gasesc acum intr-o revista? niste rinduri, care sint sigura, ca o sa va intereseze.
Renumitul medic NASA William Grant si-a dat seama , ca in nordul Americii sint mai multe forme de cancer ca si in California si a ajuns la concluzia, daca in toata America ar fi tot timpul aceleasi raze de soare ca si in California , ar fi cu adevarat cu 3000 mai multe cazuri de cancer de piele dar ar fi salvati 30.000 de oameni care mor de alte forme de cancer.
Explicatia? lumina, o adevarata frina in dezvoltarea cancerului, cu cit corpul se expune mai mult la lumina zilei, cu atit mai bine si asta din cauza acelei vitamine D, pe care o produce corpul in contact cu lumina zilei.
Cit de importanta este lumina zilei o dovedeste faptul ca intr-o zi de vara isi ia corpul 100.000 de Lux ( unitati de lumina ), timp in care intr-o camera iluminata normal abia 500!
Citeva minuni ale luminii naturale:
-lumina este cea mai buna dieta. De ce? prea mult Melatonin in singe da senzatia de foame, in timp ce Serotoninul declansat prin lumina vine ca o frina la aceast senzatie.
-lumina face sa creasca puterea de concentrare. S-a dovedit ca ore de predare petrecute cu anume clase sub cerul liber, au facut ca puterea de asimilare de noi cunostinte a copiilor sa se dubleze.
-lumina creste puterea noastra fizica cam de patru ori. Ideal ramine sportul in natura, o jumatate de ora de plimbare rapida in natura are un efect mai rapid asupra organismului nostru ca si 45 de minute de antrenament intens in sala de sport.
-combinatia miscare si lumina zilei actioneaza ca un Turbo asupra depozitului de energie din capul nostru, iar creerul iti da semnalul , sint top fit!
Lumina e tot mai mult folosita in medicina, cu ajutorul luminii laser se vindeca de ex. rani sau dureri de incheieturi si muschi. Pina si hipertensiunea , boli de piele ca neurodermita , ca chiar si Akzheimer se trateaza mai nou cu lumina!
David Bohm, detinator al premiului Nobel spune pe buna dreptate, toata energia, pe care o luam in corpul nostru vine din soare, iar cine ia in viata lui suficient de multa lumina naturala, traieste mai sanatos.
S-a constatat ca persoanele , care traiesc in tinuturi insorite dorm mai bine ca si oamenii din tinuturi cu lumina mai putina.
Deasemena s-a dovedit ca o treime din tinerii intre 18 -29 de ani au prea putina vitamina D. Daca isi tin macar 30 de minute fata si miinile in soare, nu au aceasta problema.
V-am convins, profitam de lumina zilei, de razele soarelui, care ne sint tuturor la indemina si facem ceva pt. noi? eu spun ca merita , mai ales in vremurile de azi, unde activitatea noastra se desfasoara mai ales fie in birou sau in casa!! afara cu noi indiferent de vreme si de anotimp!!

Ne-am certat...

stati linistiti, nu m-am certat cu nimeni, mai ales ca la ora asta, dupa o zi plina nici nu as avea puterea, ma intrebam si eu asa ca omul. Se intimpla sa ne mai si certam, ca asa e in viata si ar fi prea frumos, ca totul sa fie o feerie de la un capat la altul, ca ziua sa inceapa intr-o armonie totala acasa, la servici, pe strada, cu prietenii si cunostiintele!
Asa ca uneori te miri de unde incepe, o vorba o aduce pe urmatoarea, o jignire pe urmatoarea si te trezesti suparat, plecind, trintind usa si jurind, ca in viata ta nu mai vorbesti cu o anume persoana, nu mai vrei sa stii de cineva . In familie e mai simplu, cit poti fi suparat pe sot, sotie , frate , sora? ca pe parinti in nicio situatie!eu una, cel mult cinci minute, ajunge un zimbet si a trecut totul.
Cum facem sa trecem peste tot ce am spus si nu intotdeauna gindit la suparare? o floare, o cutie de ciocolata, asta ca sa trec la impacari concrete, un telefon , sau un simplu si asta pica cel mai greu, iarta-ma, am gresit!
Unii tin supararea mai mult, dar tot le trece intr-o zi, eu una sint de parere, ca nu are rost sa ma supar, decit daca prin vreo minune as face-o pe viata, ce treaba e asta, acum ma supar, si imi trece!!lista mea de oameni pe care am fost suparata e foarte mica, pe care sint acum suparata nu exista! dar si pe cei care am fost suparata cu vorbele mari, sa nu mai aud in viata mea de ..., e taiat de pe lista, care lista????,, s-a intimplat nu o data, ca cei in cauza habar nu aveau!! intre timp mie imi trecea si automat treceau din nou pe lista mea!!pina si baiatul , care m-a parasit la 16 ani pt. o alta!!!!
Cind eram mica cautam cu disperare o carte neagra, tatal meu, cum faceam o boacana , cum spunea, nu iti fac nimic, te trec eu la cartea neagra si discutam noi cindva!! eram asa de convinsa, ca acea carte exista, ca abia asteptam sa ramin singura acasa, sa o gasesc.Intr-o zi, eram de acum mare, i-am povestit tatalui meu de acele cautari zadarnice si s-a distrat copios!! cum faceti voi, aveti o carte neagra, sa nu spuneti, ca sint si eu in ea!!, aruncati cuvinte grele, ridicati tonul sau e destul o privire napraznica , urmata de un zimbet cuceritor cindva!!si ptc. sint la subiect mi-ar place sa aud niste motive intemeiate de suparare, ca personal m-am suparat de cind ma stiu pt. fleacuri, de care am ris a doua zi!! ca daca tot am sa ma supar o data pe cineva, sa o fac macar ca la carte!!!cu lista de motive intemeiate!!!
Sau am o propunere, hai sa nu ne mai suparam niciodata, sa purtam discutii deschise si din suflet, sa indepartam orice motiv de suparare , cearta. Credeti, ca reusiti??

miercuri, septembrie 17, 2008

Mai sint ratze in Düsseldorf!

am spus bine, chiar azi am vazut una, sper ca se si vede in imagine, se grabea de zor sa isi caute fratii! deci...nu au fost toate mincate!!!
pornind insa de la aceasta ratza mi-am pus intrebarea, pe care ma gindesc ca o mai puneti si voi din cind in cind, s-a intimplat vreodata, sa va fie rusine, ca sinteti romani?
din pacate mie da si mi se rupe sufletul nu o data din cauza asta , mi s-a intimplat cu oameni de rind si greu de crezut cu noii imbogatiti. Incep cu ei, eram cu foarte multi ani in urma in Teneriffe, un fel de resedinta de iarna pt. noi , inca nu incepuse lumea in Romania sa iasa in lumea mare, cind spre uimirea noastra la o masa in restaurant auzim doi tineri, o fata si un baiat vorbind romaneste. Sigur, i-am intrebat de unde sint si spre stupefactia noastra in loc sa se bucure, ca aud limba de acasa, nu au stiut cum sa dispara, au mormait ceva si au disparut! era asa de rusinos, ca erau romani, ca dadusera de compatrioti??
Ce sa mai spun de restul de intimplari, ptc. din pacate le traim cel mai des. Am fost la Roma , primul lucru ne-a spus ghidul sa fim atenti la hotii romani! am fost in Palma de Mallorca, acelasi avertisment, am fost in Paris la Notre Dame, avertismentul a fost direct drastic, ce sa mai spun, ca ne plimbam prin Teneriffe intre grupuri de alba-neagra??
ce se intimpla si mai ales , ce se poate face si cine ar putea pune capat acestei situatii. In 1974 lucram la Marea Neagra pt. firma TUI si eram foarte mindra de cuvintele de apreciere pe care le auzeam la adresa Romaniei, turistii veneau, ne respectau, unde au disparut toate in ani? oriunde am fost in lume vorbeam pe strada doar romaneste, mindri ca o putem face, ca am ajuns noi asa de departe, acum vorbim incet, sa nu cumva sa fim auziti. De ce ??? aveti un raspuns la asta, ati avut experiente similare?? si mai ales, ce am putea face noi , oamenii de rind, ca in rest vad , ca nu se face nimic, ca romanii sa isi faca un loc onoarabil in lume, sa nu ne mai ferim mai ales in strainatate, ca sintem romani. Sa incercam , sa ne purtam civilizat macar la noi acasa, sint sigura, ca nu trebuie sa parasiti Romania , ca sa va dati seama, ca va e uneori rusine, ca traiti acolo, cu niste vecini, care arunca cu rosii in tine, care iti interzic sa duci ciinele cu liftul, asta ca sa ramin la lucruri marunte, ca in rest nu mai termin lista! hai, sa facem ceva , eu o fac zilnic, de cite ori sint intrebata de unde vin si se mai strimba lumea, tin adevarate prelegeri despre romanii aia adevarati, talentati, care cistiga concursuri internationale, care au dus faima Romaniei peste hotare, in muzica, pictura,literatura, sport, de ce sa fie uitati acesti romani doar ptc. cindva s-a umplut lumea si de altfel de romani!

marți, septembrie 16, 2008

Uitucii mileniului trei!

E de rau, ma gindeam eu astazi dimineata! noi cetatenii mileniului trei, noi cetatenii lumii devenim tot mai uituci si nu ne dam seama! si sint lucruri marunte dar pe care intr-o zi va trebui sa le recuperam, pina nu se pierd cu totul!
Eu una ma gindesc cu groaza , ca am uitat sa scriu, stau de dimineata pina seara si scriu la computer, blind, intr-o viteza de invidiat ce e drept, dar cind sa scriu ceva cu mina, sint mai rau ca un copil de scoala primara! ce sa mai spun de scrisul ala frumos si caligrafic, abia ca inteleg eu ce scriu, poate si unde o fac tot in viteza, cu gindul ca si degetele sint un fel de tastatura!
Unde sint albumele minunate de poze, mindria fiecarei familii, am si uitat, ca exista! ne-am umplut mapele de CD-uri de DVD-uri sau cum se mai numesc dar ce ne facem in ziua in care se anunta o pana de curent de durata si ne e dor de poze? ce ne facem , daca prin vreo minune dispar pozele din computer? ce ne facem , cind vine cineva in vizita si ar vrea sa vada niste poze dar nu ai la indemina niciun computer sau mai stiu eu ce aparat sofisticat! mie imi e dor de madam Stoicescu, care venea o data pe luna la noi sa pozeze toata familia, le multumesc parintilor mei , ca in niste vremuri grele , cind fiecare banut insemna o bucata de piine, nu ne-au furat copilaria si vad si azi frumoasele rochite din hirtie creponata! sorry, nu pe CD, DVD, la mine pe perete , unde am facut un fotomontaj frumos!
Uitam, cind avem zile de nastere, daca nu ne spune handy sau computerul, unde e carnetelul lui tati, care avea notata ziua de nastere a tuturor?
Uitam sa citim, uitam sa cumparam carti, uitam sa ne ducem la o expozitie, ca vedem tablourile si in Google, Doamne, multe mai uitam!
Sa nu fiu inteleasa gresit, sigur, profitam cu totii de uriasul pas facut de tehnica, dovada blogul acesta chiar, cind as fi putut eu comunica cu atita lume ? dar mi-ar placea sa ne intoarcem si la vechile noastre obiceiuri, sa ne aducem aminte de atitea lucruri frumoase! de ex. , sa iesim la o plimbare pe jos, ca uite pina si mersul pe jos l-am uitat, sa culegem o floare cu mina noastra, ca si asta se pare ca am uitat, sa umplem vazele de albastrele si maci , de florile acelea modeste uitate de cind lumea, ca sigur e mai frumoasa o orhidee, dar ce frumos e un cimp de maci!! ati uitat si voi cite ceva? ceeeeeee???

luni, septembrie 15, 2008

A darui

azi m-a urmarit mai toata ziua acest gind, cum ne facem daruri si mai ales, de ce ne facem daruri? ca sa fiu un pic mai documentata, am deschis chiar namila aia de dictionar enciclopedic si am citit la cuvintul dar, citez:obiect primit sau oferit in semn de prietenie, ca ajutor, cadou; donatie, prinos, ofranda, Sfintele Daruri, aptitudine, vocatie, darul betiei, mila cereasca.
Eu am sa ma opresc insa la darul , asa cum il vad eu, ceva dat din suflet , cum ai face-o pt. tine insati, unei persoane dragi, ca semn al pretuirii pe care i-o porti, ca recunostinta pt. o fapta buna sau pur si simplu , ptc. asa ai simtit in dorinta ta de a face o bucurie.
Dar nu e destul sa facem daruri, treaba este cum le facem , ca persoana , care il primeste sa se si bucure din suflet. Si nu e vorba aici doar de ambalajul , care pe zi ce trece devine tot mai frumos, ci de gestul ca atare.
Si punctul cel mai important, cind il facem? ptc. trebuie sa fie de fiecare data un moment potrivit, iar daca avem de gind sa daruim ceva, sa o facem pe loc, uneori s-ar putea sa fie prea tirziu!
Am o intimplare trista pt. mine, motivul de fapt pt.care am scris rindurile acestea, sa fie ca un semnal de alarma pt. noi toti, cind ai de daruit ceva, fa-o pe loc, nu amina nicio clipa. Mai pe scurt, in primavara am fost acasa si aveam o frumoasa bluza neagra cu buline albe. Mama mea, care toata viata ei a avut un simt inascut pt. frumos, cum a vazut-o a si spus, mie de ce nu mi-ai luat una? ca eu va luam intotdeauna , ce era frumos. Si a adaugat, da-mi-o mie! fiind prea mare insa sigur, ca nu i-am dat-o dar am promis, ca am sa ii trimit una pe masura ei! intre timp insa imi parea tot mai rau, ca nu i-o dadusem, si m-am hotarit, ca i-o voi da. Numai ca a fost un pic cam tirziu si nu am sa aflu niciodata, daca chiar s-a bucurat sau a realizat, ca a primit bluza aceea mult dorita!
Asa ca personal am hotarit, de cite ori in viata am de dat ceva, o fac pe loc!
Ce ne daruim? inca o intrebare buna, adica nu trebuie sa fie ceva foarte scump, ar fi frumos desigur, sa mergem ca in poezia lui Sorescu mi se pare, in vizita cu cite un frigider, o masina, de ce nu? dar la fel de bine putem merge cu o floare, cu o carte , cu un lucru marunt, care aduce bucurie. Exista in viata fiecaruia din noi multe lucruri marunte, care in ani si-au cistigat in valoare si nu le-am da pt. tot aurul din lume! asa cum pastrez eu cu sfintenie un bibelou ingrozitor, asta a fost gindul cind l-am primit, dar fiind de la tatal meu, sta la loc de cinste.Asa cum stau la capul patului meu de femeie in toata firea niste papushele minuscule de la mama mea, sau o iconita de la fiul meu! aveti si voi comori din acestea? care sint ele?

duminică, septembrie 14, 2008

PROVOCARE







PONEY CONTRA URS!!
am o freza asa de frumoasa si sint asa de blind, va rog frumos sa ma votati! m-am pregatit azi toata ziua pt.marea infruntare, nu ma dezamagiti!

Speedy











in mod precis va puneti toti , cei care cititi titlul , intrebarea, ce mai inseamna si asta. Si ca sa nu va pun la incercare prea mult rabdarea, iata si raspunsul, Speedy este cea mai dragutza barca cu putinta, nu prea mare, doar de 6 persoane dar nici prea mica. Cel mai frumos la Speedy este ca locuieste in Roermond, o gura de rai in Olanda, cam vreo 30 km. departare de noi! Un orasel mic , cu case , ati ghicit , olandeze, una mai frumoasa si ingrijita ca alta , cu doua mari puncte de atractie pt. viziatator,i unul care incinta orice inima de femeie, un complex de Outlet-uri de cei mai vestiti designer, peste 120 de magazine, si un port de yachturi, resedinta lui Speedy al nostru!




Magazinele sint ca intr-un orasel din povesti, cu mici stradute, restaurante la marginea stradutzelor, unde de regula barbati cuminti, exista si asa ceva!!!, asteapta sa le vina consoartele pline de cumparaturi, ceea ce in mod precis asigura linistea casei pina ...saptamina viitoare! magazinele sint deschise si simbata si duminica si in toate sarbatorile, poate fi ceva mai frumos??




Cit despre portul de yachturi, ce sa mai spun, pe fluviul Maas se face cindva o bucla, un fel de lac imens, ei bine, acolo e portul! cu vase mici si vase mari , cu imbarcatiuni sportive, toti oamenii veseli, bine dispusi, nu poti trece pe linga o ambaracatiune fara sa fi salutat, bineinteles, saluti si tu la rindul tau! e plin de lume indiferent de ziua saptaminii! si mai e ceva unic, un rind de case plutitoare, care se ridica o data cu fluviul , cind vine apa mare, si coboara cuminti la loc, cind pericolul a trecut.




La plecarea din orasel te saluta nenumarati poney, unul mai frumos ca altul, de iti vine sa ii iei cu tine acasa, cu riscul , ca nu ai ce face cu ei , dar loc tot le-ai gasi.




Am scris despre Roermond nu intimplator, ci ca sa trag cumva un semnal de alarma, sint sigura ca exista peste tot in lume locuri minunate dar nu neaparat vestite si gasite in orice catalog de concediu, trebuie doar sa ne deschidem bine ochii, sa le vizitam , e destul de povestit si despre ele. Ca dovada pozele , pe care le atasez! aveti si voi asemenea locuri, care sint ele, mi-ar place sa aflu despre ele, sa vad , cum de v-au ramas in suflet si mai ales, de ce simtiti nevoia sa spuneti si altora sa le viziteze neaparat! cum fac eu acum cu Roermond!








sâmbătă, septembrie 13, 2008

Am chiulit


ma simt ca pe vremea cind eleva fiind chiuleam de la scoala, sper ca blogul meu nu e citit si de elevi!!!, si mergeam sa ne plimbam cu vaporasul pe Bega! adica, nu am scris azi pe blog dar a fost o zi deosebita , care ne-a prins asa de tare, ca abia am observat, ca timpul a trecut si nu am scris.

Ca despagubire si cu promisiunea, ca miine intru in normal, o poza continuare la rindurile legate de Ionut, el si cu mireasa lui , invingatorii absoluti!

vineri, septembrie 12, 2008

Ce mai imbracam?

Pe cind eram eu mica aveam si eu o problema, ce sint alea haine de duminica si mai ales, de ce se poarta ele doar duminica?treaba mi se tragea de la numeroasele noastre vecine, care cum o vedeau pe mami , ca de fiecare data coafata, machiata , pusa la punct, o si intrebau, da unde te duci asa imbracata cu hainele de duminica? la piata spunea mami si raspundea de fiecare data, duminica este pt. mine , cind ies din casa! eu eram martora tuturor pregatirilor, mai ales scena aia in care isi contura o alunita pe fata cu un creion dermatograf nu as fi pierdut-o pt.nimic in lume. Dar urma intrebarea, haine de duminica si de ce zice mami, ca e duminica in fiecare zi, ca ea mergea zilnic la piata!
Asa ca am admis si eu, noi aveam doar haine de duminica, ca la noi era duminica, cum ieseam din casa , iar vecinii aveau haine de luni, marti , miercuri ...si ne ajungeau cindva din urma, ca se facea si pt. ei duminica!
Mai tirziu, studenta fiind am avut un curs de estetica despre frumos si un seminar, la care s-a dezbatut zicala, nu e frumos, ce e frumos, e frumos, ce imi place mie! si concluzia, desigur cea mai adevarata, frumosul are cu adevarat caracter subiectiv.
Dar sa ma intorc la intrebare, ce mai imbracam, ne imbracam de duminica in fiecare zi, ne imbracam, cu ce ne place sau cu ce ne plac altii? ne imbracam de fapt potrvivit cu virsta noastra, sintem in pas cu moda?
De cind lumea si pamintul au fost femeile cele mai sensibile la subiect dar si cei mai multi din barbati. Adica sa fim in pas cu moda. Dar trebuie sa o facem? de exemplu eu am iubit moda mini, cred, ca aveam cele mai supermini fuste din oras si asta intr-o vreme, cind inca nu intrase moda asa de tare! era si este o moda frumoasa, regret din suflet, ca nu am cum sa o mai port. Dar aveam colege cu picioare mai , sa le spun elegant , nu pt. moda mini si totusi purtau, cred, ca dorinta sa fie in pas cu moda era cu mult mai puternica, decit o privire in oglinda si concluzia, nu e de mine! nu vreau sa dau sfaturi dar cred ca sintem in pas cu moda purtind doar ce ne sta bine, haine in care ne simtim bine , in primul rind noi si dupa aia putem fi siguri, ca am cucerit si priviri adminrative de la cei din jur! Voi ce parere aveti, ce sa purtam, cum reusim sa fim in pas cu moda dar mai ales cum sa reusim sa fim in pas cu moda dar fara sa cadem in ridicol. V-am dat o tema de casa , astept raspunsuri cit mai multe!

joi, septembrie 11, 2008

Sa nu te lasi doborit!

Imi este rusine sa recunosc, mie imi plac telenovelele. De orice fel, unele sint asa de idioate, ca nu iti vine sa crezi, ca au putut fi si filmate si cineva se uita la ele, dar te uiti, sa vezi , pina unde merg, altele sint chiar interesante, te captiveaza si te trezesti ca te uiti la ele de ani de zile, ba mai mult, cumva faci parte si tu din lumea lor!
Cele mai frumoase telenovele insa le scrie viata si oricit ar fi de necrezut, cind auzi povestea, ea chiar s-a intimplat.
Asa cum s-a intimplat si cea pe care v-o relatez acum, o poveste cutremuratoare, sfisietor de trista dar cu un final de basm cu Cosinziene si Feti Frumosi, poveste , pe care ar trebui sa o cunoasca orice tinar lovit de soarta.
Eu am un prieten, Ionut, un tinar formidabil, care ni s-a lipit de suflet acum 15 ani, cind l-am cunoscut, un adolescent teribil, plin de viata, de umor si mai ales de vise! parca nu simtem linga el, ca ne desparte o generatie, era de al nostru!
Vise , care au fost spulberate intr-o clipa acum 10 ani. Ultima vacanta scolara inainte de a intra in clasa a 13 a , vara in care descoperise prima iubire, o fata frumoasa ca o zina din povesti. Doar ca soarta avea alte planuri, asa ca intr-o clipita s-a spulberat totul. A fost diagnosticat un cancer, Morbus Hotkins, doua cuvinte, pe care le urasc si astazi! au urmat zile de cosmar, operatia, primele sedinte de chemoterapie. Ionut nu s-a lasat batut, mergea la acele complite sedinte dar si la scoala, pt. nimic in lume nu ar fi lasat sa piarda anul scolar, bacalaureatul, anii de studentie, care au urmat. Boala a fost insa mai puternica, sedintele acelea de nesuportat, asa ca a trebuit sa cedeze cindva si sa admit,a ca anul scolar e ca si pierdut. Dar nu s-a lasat doborit, dupa cum nu s-a lasat nimeni doborit in jurul lui.. O familie minunata, care a fost in fiecare clipa alaturi de el, o iubita minunata, care nu a putut fi inspaiminatata nici macar de o boala asa de cumplita, niste colegi si profesori, care au fost tot timpul alaturi de el. Si un cadou de ziua lui, un acvarium cu pestisori, care isi vedeau zglobii de viata, fara sa stie, ca Ionut cel din pat, venise tocmai de la o chemoterapie. Poate si privind spre ei ore intregi din patul lui de suferinta, s-a gindit Ionut, ca exact asa va zburda si el intr-o buna zi!
Ziua aceea nu s-a lasat prea mult asteptata, boala a fost invinsa si viata si-a reluat cursul de fiecare zi, chiar daca pe undeva plutea pericolul, devenit si mai greu in zilele de control! cit despre Ionut si-a dat bacalaureatul, a intrat la facultate , a terminat-o cu succes, fara sa piarda macar un semestru! a inceput sa lucreze imediat dupa ce a terminat facultatea, o munca care ii place, un tinar inginer de succes, apreciat de colegi si de cei pt. care lucreaza, fie ca a fost aici sau citeva luni in Asia, tara de care e fascinat si in ziua de azi.
Si cum se termina orice poveste adevarata? cu o nunta minunata, la care am dansat cu totii, intr-un castel de vis, cu doi tineri indragostiti ca in prima zi, desi au trecut 10 ani de cind a inflorit iubirea lor. Si sint sigura, ca nu va dura mult si vom petrece si la un botez.
Am scris aceasta poveste cu permisiunea mamei lui Ionut, prietena mea draga Luli si cu gindul, ca poate va fi citita si va aduce curaj acolo unde exista disperare Si va aduce mai ales convingerea, ca uneori cu toate loviturile, pe care ti le da soarta, esti mai puternic ca ea!

miercuri, septembrie 10, 2008

Surpriza


Pt.toti care au avut rabdarea sa citeasca meniul de seara banateana urmeaza acum meniul in original, pastrat cu mine atitia ani... special pt.blogul meu! multa voie buna cu el si eventual pofta buna, cui ii e chiar pofta sa il refaca!

Ce mai mincam , partea a doua

am fost cu ani de zile in urma la restaurantul Continental din Timisoara si ptc. am pastrat pina astazi meniul din seara aia vi-l pun tuturor la dispozitie!
Cimisoara SARA BANATANA
15 noiembrie 1979
Shie va dam de shina?
Plashinta cu carne
Costita da casa afumata
Paradaisa cu liptauer
Cotoroaje da porc ( nota mea, piftie de porc)
*
Sarme cu coleasha ( sarmale cu mamaligutza)
*
Curca fripta la shpoiert cu ( curca fripta la cuptor )
pirei de crumpi
*
Salata da crastaveti
*
Pita cashii
Plashinta cu brinza dulshe
*
Mere
*
Cafa neagra
- 60 Lei -

Ce mai mincam?

incep cu scuze, am apasat pe ceva si mi s-a si publicat titlul si ala scris gresit. Asa ca o iau de la capat, ce mai mincam e intreabarea, pe care nu se poate sa nu si-o puna fiecare femeie in fiecare zi si sa nu aiba un sentiment de usurare, cind a mai trecut un prinz!!! asa ca ea am astazi doua sugestii, imi pare rau doar de voi dragi barbati, ce tema neinteresanta dar mai stii...
-PIEPT DE PUI CU SOS DE SMINTINA: se iau 6 bucati de piept de pui, se condimenteaza bine,se aseaza intr-o tava de dat la cuptor. Se iau doua pungi de supa de ceapa, sau ce alte gusturi preferati , de la Maggi sau alta firma, se amesteca cu 4 cutiute de frisca de batut , se pune peste carne. Se da la cuptor circa 40 de minute . Se maninca cu orez fiert si cu salata verde.( am o problema cu frisca aia, nu stiu , daca ati inteles si nu stiu cum se numeste Schlagsahne, deci smintina aia de frisca dar nu alta smintina )
-CREMA DE ANANAS: se taie marunt bucatele dintr-o conserva de ananas, se pun pe fundul unui castron. Separat se face o budinca din un pachet de budinca de vanilie, amestecata insa cu sucul de la anas, in total trebuie sa fie la un pachet 3/8l. Se da la racit si se amesteca cu o cutiuta de 250 gr brinza de vaci cu un procent mare de grasime in ea, se adauga o cutie de frisca de batut (200 gr.)
La cantitati mai mari se face desigur portia dubla sau tripla.
Pofta buna!

marți, septembrie 09, 2008

Mai facem sport?

Vazind eu zilele astea poate mai evident ca oricind, dupa o vara de concedii ma gindesc ar fi explicatia, cum s-a mai schimbat forma multora dintre noi, mi-am pus deodata intrebarea, mai facem noi sport? dar sportul ala de pe vremuri, nu fabricile de muschi de la centrele de fitness!
Sportul ala frumos, cu care am inceput modest in anii de scoala la cluburile scolare , le-am continuat in studentie si in masura in care s-a putut le-am practicat si mai tirziu. Din pacate nu prea, cel putin asa mi se pare, scuze exista cu duiumul!
Ca si orice am facut mai tirziu in viata si sportul incepe sa se faca de mic copil, desigur sustinut fiind copilul de familie, pur si simplu sport de dragul sanatatii si nu din interese materiale sau mai rau mai nou, din dorinta mai ales a parintilor de a avea copii cit mai vestiti. Ma gindesc, ca pe vremea , cind Nadia Comaneci a inceput gimnastica, nu stia nimeni, ce va deveni dar la fel ma gindesc astazi, ca fiecare mama de fetita ,care face gimnastica, spera in adincul sufletului ei, ca va deveni o a doua Nadia. Se apuca copiii de tenis, dar oare logica este, un sport frumos, care il practici fara probleme pina la adinci batrinete sau mai degraba speranta, va fi un al doilea Nastase! bateau pe vremea mea baietii mingea fiind mai cu totii in echipa descultultilor, sa nu strice pantofii, mai joaca azi copii la cluburi , fara speranta , ca ajung bogati ca Mutu?
Nu e rau sa fie parintii ambitiosi, nu ar fi rau sa apara mereu vedete dar ce bine este, sa iasa copiii din fata eternelor computere, sa se apuce de sport organizat, de concursuri, care isi pun amprenta pe personalitatea lor de mai tirziu si daca din treaba asta iese si un titlu cu atit mai bine, daca nu ,va realiza mai tirziu, ce lucru minunat a facut in copilarie pt. batrinetea de mai tirziu! eu am facut poate un sport prea dur pt. o fata, canotajul dar pt. dezvoltarea mea de mai tirziu perfect! adica, cred, ca putine sporturi iti pun ambitia la incercare ca si acest sport, eram gata sa murim in barca dar sa cistigam concursul! ca sa nu mai spun, cum pe malul Begai alergau parinti incurajindu-ne, venea mai toata familia , ca la cel mai mare eveniment, te simteai cumva deja erou si era poate o amarita de cupa Mures - Bega , dotata cu o diploma si o medalie! adevarate comori insa!
M-as bucura foarte mult sa stiu, ca traditia merge mai departe, ca parintii isi duc copiii sa faca sport , doar asa pt. ei si sanatatea lor, ca in sfirsit tot mai multi copii bat mingea si nu tastatura unui computer! nu ca as avea ceva impotriva computerelor , dovada blogista care am devenit dar toate cu masura! Voi ce parere aveti, ce sporturi ati facut? ce faceti acum pt.sanatatea voastra? intrebarea ma preocupa, ca pe masura ce trece timpul realizez, ca ma fac tot mai comoda, uit de bicicleta si de cimpul de peste drum de casa, uit de nenumaratele aparate din casa. Un sfat primit de noi cu ani in urma, nu l-am urmat dar il dau acum mai departe. Era o vreme , cind cautam de zor o banda de fugit, sau cum se numeste, am umblat din magazin in magazin , pina un vinzator dragut a spus, stiti ceva, va vind o pereche de tenisi, plimbati-va in padure, e mai ieftin si sanatos! banda tot am cumparat-o, a stat ani de zile degeaba, pina s-a stricat de buna voie si am aruncat-o! in padure insa tot nu am ajuns!!

luni, septembrie 08, 2008

Strazile


Strazile si casele au ceva fascinant, eu una nu pot sa trec pe linga o casa, sa nu incerc, sa imi imaginez, cine sta in ea , e fericit, ce face exact in momentul respectiv, si cum tot nu am raspunsuri incerc, sa imi imaginez!

Strazile sint si mai fascinante, cu toata agitatia de pe ele , cu numele lor ciudate sau ciudat de normale si unele din ele cu amintirile pe care le trezesc in noi! exista strazi mari, impunatoare, exista ulicioare pline de poezie si mai exista strazi mici de tot ca strada mea, unde ai impresia ca de fapt locuieste o familie mai mare!

Spun numele strazilor oare ceva sau pur si simplu cindva cineva la primarie hotaraste, ca o strada se va numi asa si nu altfel. Ce legatura este insa intre nume si strada cu pricina, ca macar una cit de mica trebuie sa existe, nu cred, ca la primarie exista o lista de nume si se alege la intimplare unul oarecare. Era pe vremuri in Timisoara o strada numita Printul Turcesc, ei bine la strada aia am visat ani de zile si ma tot intrebam, ce print turcesc s-a mai ratacit pe ea si mai ales au turcii printi, ca in capul meu de copil pe vremea aia turcii aveau doar pasha!

Strazile au amintiri, a fost un titlu frumos de film dar ele chiar au si asa se explica de exemplu , de ce o strada anume ne-a ramas in memorie ,fara sa fie neaparat legata de ceva concret, iar pe linga unele trecem, fara sa ne uitam macar ce nume au! de aia ma si tot intreb, fac oare bine americanii, ca isi numeroateaza strazile, fac bine japonezii, care am inteles, ca nici macar asta nu fac, dar nu se pierde nicio scrisoare?

Personal am iubit in adolescenta mea doua strazi! una era aliata mea, Strada Dragasani, ca nu ma spunea parintilor niciodata, ca dorinta cu care ma ofeream sa merg sa imi iau fratele de la gradinita nu avea nicio legatura cu grija mea de sora mai mare, sorry Mihai, asa era, ci era legata de bucuria la gindul, ca in fata gradinitei ma astepta prietenul meu , un coleg de scoala cu doi ani mai mare si cu care schimbam priviri infocate si biletele in fiecare pauza! a doua strada , dar aia era ceva cam ca fructul oprit era vestitul Corso din Timisoara. De ce fruct oprit? ptc.era locul de plimbare a liceenilor din oras , un lucru periculos , ca la fiecare pas statea cite o patrula de profesori, care cum te prindea, cum te trimitea acasa, ba iti mai nota si numarul matricol si liceul de la care erai! o actiune, pe care nici azi nu o pricep, ce era rau in asta? generatii de elevi au fost insa mai rafinati ca si zbirii aceia si au mutat tot Corso pe partea cealalta a strazii, au numit strada Surogat si se simteau la fel de bine! curios, nu prea apareau profesori, cred ca in instructiunile scolilor scria, sa fie supravegheat doar Corso!

Draga mi-a fost si strada studentiei mele, Adamache, era cea mai scurta strada din oras cred, in total 6 case, prilej cu care colegii rideau si spuneau de fiecare data , cui ma prezentau, Gina este cea mai frumoasa fata de pe strada ei!!!

Si ptc. am ajuns la 6 case, cum sa uiti strada numita chiar 6 case, unde culmea chiar erau 6 case !

Erau frumoase strazile copilariei noastre, erau vecini buni, care nu uitau sa faca cite un rondou de flori in fata casei, erau copii buni, care nu rupeau florile!!, erau vecini ,care maturau trotuarul din fata casei, curatau zapada, dovada poezia strigata din cind in cind de cei de la primarie: fiecare propretar, runce jos la trotovar, cenusha si nisipar, contra lu alunecar!!

Unde sint azi acesti vecini, unde au ramas rondourile de flori, de ce nu mai iubeste nimeni strazile? stiti voi cumva?

duminică, septembrie 07, 2008

Numele

ma uitam aseara, ati ghicit, la blogul meu si deodata mi s-au deschis rani vechi! vazind numele VERGI.Sentimentul cred , ca l-am avut macar o data in viata fiecare din noi, nemultumirea , care te incearca mai ales ca si copil vizavi de numele ales de parinti!
Eu una am suferit toata copilaria, mi se parea asa de ciudat, ca pe cineva, cu atit mai mult cu cit acel cineva eram eu, sa il cheme Vergi, nu ajutau, ba parca stricau diminutivele Virginica, Virginelu, Vergilica! dupa cum nu a ajutat nici mai tirziu gindul, ca de fapt numele vine de la marele Vergiliu, nu a ajutat nici vestita Virginia Woolf, eu eram Virginica si trebuia sa scap urgent de numele asta! dar cum, ca ma stiau cu totii de la gradina purtindu-l!
Asa ca am avut rabdare, pina am intrat in clasa a 8 a, cind in clasa au aparut doar elevi noi, si am anuntat ca ma cheama Gina, ceea ce am ramas pina in ziua de azi! dar tot un sentiment ciudat, ca am ramas si Vergi, deci eu sint cind una, cind alta! dar pe undeva tot Virginica aia mica, suparata pe numele ei!
Si uite asa m-am tot gindit eu si am incercat sa inteleg, cum functioneaza in mintea unui parinte alegerea unui nume si cit de neajutorat esti tu ca si copil sa te aperi impotriva unui nume, care de regula ca si adult te supara!
Cind eram mica am auzit-o cindva pe mama mare de la Moigrad, spunind o adevarata poezie , sa aleaga un nume, era in ordine alfabetica si mai stiu, ca incepea cu Ana, ceva pe genul latineascai noastre ante, apud, ad, adversum....
Idee nostima dar practica, ea spunea, ca asa se facea in satul ei! unii parinti isi aleg nume pt. copii dupa actori vestiti sau mai rau, seriale vestite, asa ca la un moment dat aparusera copii cu numele Mannix sau mai stiu eu , ce nume! personal mi-am botezat copilul Ovidiu Radu, Ovidiu ca mare poet exilat la Pontul Euxin si Radu, ca eroul meu preferat, Radu Comsa! el a fost mai pracic, nu a amintit niciodata ca il cheama Ovidiu, cit despre Radu, cu toate protestele familiei atunci, i-am spus Raducu, proteste pe bune, in ideea ca intr-o zi va fi un adult, un batrin si se va numi Raducu! nu l-am in trebat niciodata , daca ii place numele, dar am inteles ca un nume face front comun cu persoana si asta chiar de la el! adica , dupa venirea lui in Germania , tatal lui a fost de parere, sa isi schimbe numele in Uwe, cum sa te cheme in Germania Radu? la care Raducu a raspuns, pe mine ma chiama Radu, cui nu ii place, treaba lui ! si a refuzat ideea!
Cum a fost la voi, ce nume v-ar fi placut sa purtati? sinteti multumiti cu numele vostru? daca aveti copii sau veti avea copii, pe ce criteriu ii numiti? un nume exotic, un nume strain, un nume de actor, un nume vechi romanesc, sau fiecare parinte se gindeste temeinic , sa fie un nume, care sa ii placa copilului in mod precis? dar de unde garantia, ca va si reusi? ideea , de a da copilului doua nume mi se pare cea mai buna, un nume tot ii va placea! sau sa i se dea copilului un nume si optiunea la adolescenta sau cind ar dori el, sa isi aleaga un al doilea nume, desigur un nume, care sa apara apoi si in acte! astept pareri, pe bune subiectul ma framinta de cind ma stiu! PS nici macar Gina nu imi place si culmea pina in ziua de azi, nu am aflat cum de fapt mi-ar fi placut sama numesc! deci, inca o ideea, cei care ma cunoasteti, daca nu m-as fi numit Vergi, care nume credeti, ca mi s-ar fi potrivit?

sâmbătă, septembrie 06, 2008

Aveti un hobby?


nu neaparat faptul, ca am indraznit sa sper, ca pot purta in spinarea mea de necunoscator in ale computerului un blog m-a dus aseara gindul la ce inseamna de fapt un hobby, e acest blog un hobby, cind si de ce apare cite un hobby in viata omului. Si mai ales, de cind avem de fapt un hobby, fara sa stim, ca se numeste asa. Si cit este de important in dezvoltarea noastra psihica si profesionala. Ma gindesc, ca o importanta mare are, atita timp, cit cel putin la noi fiecare autobiografie contine in final si ce hobby ai.

Privind in trecut cred, ca cel mai frumos hobby al meu a fost la 16 ani, cind am inceput sa adun ursuleti. Primul a fost dupa cum era de asteptat la o asemenea hotarire de la iubitul meu pe vremea aia, l-am botezat Kuki si pe el si pe iubit si m-a insotit la mai toate evenimentele importante atunci. La fiecare examen nici nu se mai mirau profesorii, ca string ursuletul in mina, pina si cind am nascut il aveam tot in mina si eram sigura, ca ma ocroteste! asa au inceput sa apara in casa tot felul de ursuleti, mai mici, mai mari dar unul mai frumos ca altul. Incununarea insa a facut-o Matscheku, ursuletul din fotografie. Eram acum vreo 40 de ani in Praga, cautam cu disperare un ursulet pe plac, mai aveam un pic si plecam si nici urma de ursulet! pina l-am vazut intr-o vitrina, am intrat in magazin cu o mutra tare nefericita, ca nici bani nu mai aveam. La un moment dat intelegind situatia mi-a propus vinzatoarea sa ii dau pantofii din picioare in locul ursuletului, niste flip-flop, abia iestiti in moda, ceea ce am si facut pe loc si am luat-o la fuga spre masina desculta dar stringind ursuletul la piept. Noroc, ca era in floarea moda hippie, asa ca nu se mira nimeni vazindu-ma!

ursuletul e deja un urs batrin , sta cuminte la noi in dormitor si cred, ca in fiecare seara ii spun noapte buna si ma bucur, ca macar el a supravietuit, nu stiu, ce s-a ales din ceilalti! si se bucura cred si el , ca ma insoteste de atitia ani.

Voi ce hobby aveti? m-as bucura tare sa aflu, aveti cuvintul!

vineri, septembrie 05, 2008

sint mare


'Dragii mei cititori, ptc. imi place sa cred, ca voi avea macar citiva, am reusit un lucru mare, sa ma descurc in expedierea unui text. Daca reusesc, aveti ceva de citit miine, cind promit o adevarata tema, daca nu , ghinion, o iau de la capat! Oricum va pun si o poza , sa fie ceva si pt. ochi! desigur daca... reusesc!

joi, septembrie 04, 2008

Start blog, succes!


Nu mă aventurez să public pentru început decât o fotografie. E poza pe care am ataşat-o invitaţiei pentru ziua mea şi ţin la ea pentru că sunt printre flori de primăvară, pe care le iubesc atât de mult!