marți, martie 31, 2009

Supa buclucasa


ieri a fost o zi foarte grea, una din cele mai grele din cite imi aduc aminte! am lucrat toata ziua, in drum spre casa un mic accident, nimic grav, totusi foarte suparator. Ca un facut petrecut linga firma, unde ducem masina la control, asa ca seful firmei s-a ocupat de tot, inclusiv masina de intors acasa. Dar asta nu are nicio legatura cu supa mea! ajungem acasa cam pe la ora 20, ca facusem si stop de cumparaturi! primul gind, o supa buna , sa avem macar azi forte noi!!!cica supa te revitalizeaza! pun un pui intreg, tot felul de zarzavaturi, iau cuminte spuma si ma bucur deja de supa clara ca lacrima. Intru din nou in bucatarie, nu se poate, deasupra o spuma, de parca era frisca nu alta. Si un miros!!na, zic eu, carne stricata ???dar de unde? si imi dau seama, ce facusem. Am de fiecare data in congelator cite o telina taiata in patru, ca ne place tare mult gustul de telina. Luasem o asa zisa bucata de telina, fara sa imi dau seama, ca alaturi pusesem la venirea din romania o frumoasa brinza de burduf, taiata in patru, exact ca telina mea!! uf, am aruncat supa, tot o voiam eu degresata, am spalat bine carnea si ia-o de la capat , bucatareasa ghinionista , ce esti!!! supa a fost salvata, onoarea insa mi-o spalati voi!! povestind de intimplari comice in bucataria voastra, nu ma lasati singura!!!!

sâmbătă, martie 28, 2009

Ora de vara







azi a fost de fapt o zi frumoasa, desi a plouat mai tot timpul. Mai iesea insa cite o raza de soare, care mai ca te face sa crezi ca meteorologii au dreptate si vine, vine primavara! asta pina am aflat ca se schimba din nou ora! treaba , care pe mine personal ma afecteaza foarte tare, o data ca imi intareste treaba aia cu tempus irreparabile fugit si apoi, ptc. organismul meu nu este pregatit pt. asemenea schimbari! ma da complet peste cap, mi se fura o ora de somn si nu stiu , cind mi-o da cineva inapoi! Viorica zicea astazi, ca la toamna, dar mie imi e somn acum! imi trebuie citeva zile , pina sa imi revin si ma simt ca in calatoriile lungi in Asia sau America, cind mai tot timpul numaram cit e ora acolo , cit e in Germania, plus primele zile de nesomn la intoarcere, pina ma invatam din nou cu timpul !pe cine pacalim, cind miine pe vremea asta spunem, ca e de fapt 22,24??? am citit ca nici animalelor nu le place aceasta schimbare de ora!!



Cum reactionati voi la schimbarea asta? v-ati obisnuit in ani sau aveti probleme?

miercuri, martie 25, 2009

Jubileu




astazi cu 20 de ani in urma veneam in Germania! plini de sperante dar si de teama fata de necunoscut, incarcati cu doua geamantane, o lada in care aveam voie sa luam lucruri in valoare de 15.000 lei de persoana si 15 gr. de aur ! gindul m-a dus azi la Mary Poppins, asa oi fi aratat si eu , doar ca nu puteam zbura! era insa destul ca imi zburau gindurile ! a fost o despartire dureroasa de familie atunci pe Otopeni, fiecare incerca sa ascunda ce simtea in realitate. Cit despre noi, aveam mereu senzatia ca de fapt visam! era cu citeva luni inainte de revolutie, nu banuiam ce intorsatura o sa ia lucrurile in Romania si daca ma gindesc bine , si sa fi stiut, tot am fi plecat! prima bucurie ca plecam a fost deja pe aeroport, i se paruse unei vamesite, ca am prea mult aur, un inel, o cruciulita , cerceii, verigheta, o bratara subtire de tot. Cred ca i-au placut cerceii, de ei s-a luat, asa ca i-am spus exasperata, doamna, sint 30 de grame de aur, ( pt. amindoi dar Mircea avea doar verigheta) daca va plac, luati-i. Nu a mai spus nimic ! era Buna Vestire, ce putea sa ni se intimple rau in o asemena zi? ani de zile m-am gindit, ca daca am pornit cu dreptul aici e si ptc. inceputul a fost in o asemenea zi. Ma intorc in timp, aeroportul din Frankfurt, noi speriati sa nu ne pierdem, vederea lui Raducu, care venise mai repede sa ne astepte, o adevarata binecuvintare! imi visam sa vad prima autostrada, am adormit cum am intrat pe ea! parca au fost ieri toate, primele doua saptamini petrecute la draga de anyiu, cred unica fosta soacra din lume in stare sa faca asa un gest, prima locuinta, o camera minunat de frumoasa intr-un hotel, primul loc de munca, profesoara de germana la Caritas, care orgniza cursuri pt.copiii de emingranti! prima locuinta a noastra, un apartament de doua camere in Kaarst , un bloc cu piscina la parter, a doua locuinta , o oaza de liniste si frumuseste in Düsseldorf, casa noastra din Kaarst! cind au trecut anii? si mai ales cum au trecut? eu zic ca frumos de tot, am avut marele noroc, sa fim ajutati din prima clipa de prieteni dragi si adevarati, am avut noroc sa ne sprijine familiile in tot ce faceam, tot noroc se cheama sa avem acum asa de multi prieteni aici. Si ce e mai importani o familie si aici, e minunat sa ai in ce te ancora! le multumesc din suflet tuturor!!!ducem o viata frumoasa, cu stress si oboseala dar si plina de bucurii si impliniri! nu ramine decit sa imi doresc sa avem parte de cit mai multe aniversari de felul acesta!


Poate va aduceti si voi aminte de cel mai important pas facut in viata, care a fost?.

duminică, martie 22, 2009

Crema de zahar ars

Stiu, a trecut deja week-end-ul, v-ati rasfatat, ati mai si pacatuit cu un pic mai mult dulce decit e voie! dar de ce sa nu ne si gindim la urmatorul? asa ca azi vi-l si salvez cu o delicioasa crema de zahar ars.

Ingrediente: 10 oua, 13 linguri de zahar, doua pachetele de vanilie, 1 litru de lapte. Luati o cratita, pe care sa o puteti baga in cuptor, puneti la ars 3 linguri de zahar, tapetati fundul cratitei si peretii. Bateti cele 10 oua ca pt. omleta cu 10 linguri de zahar, vanilia si litrul de lapte. Turnati compozitia in cratita tapetata cu zahar ars. Puneti cratita in o alta cratita mai mare , in care ati pus apa si dati la copt la 170 grade timp de o ora, mai precis pina prinde o scoarta aurie.
Imi pare rau ca revin pe blog abia joi. Pina atunci pofta buna la toate si toti care au si facut crema.

1.

2.

3.

4.

5. Gata crema! Pofta buna!

luni, martie 16, 2009

Teama


eu lucrez de 15 ani intr-un cabinet stomatologic, asa ca aud in medie macar de 20 de ori pe zi, mi-e frica!! copii, femei, barbati , nu prea exista deosebire pe scaunul stomatologic. Asta mi-a dat azi gindul cu postarea despre teama. Nu cred ca exista om in lume , sa nu ii fie teama de ceva, dupa cum nu cred, ca indiferent despre ce ar fi vorba, la o analiza profunda exista intotdeauna un factor , care a determinat aceasta teama. In cazul stomatologului este de regula o experienta proasta in copilarie, un tratament chinuitor ! teama care duce nu o data la situatii paradoxale, cum am vazut ieri la noi la televizor, o tinara de 27 de ani cu proteza totala, doar ptc. de frica nu fusese de 15 ani la stomatolog. Teama de intuneric, poate si unde cindva in copilarie eram obligati sa dormim doar pe intuneric, desi in fiecare colt intunecat vedeam o primejdie! teama de spatii inchise, teama de oameni beti, teama de oameni violenti, de oameni , care striga, vorbesc urit, te reped, pina nu ai apucat sa iti deschizi gura! si lista pare fara margine. Mie una imi e teama de ciini, de oameni bauti, de intuneric.Imi e teama sa ramin singura acasa noaptea! de ce va este voua teama, cum reusiti sa va invingeti teama? oricum , dupa ce o sa vedeti poza postata, NU o sa va mai fie nicioata frica la stomatolog, cum sa iti fie frica de un Mircea asa de pasnic , zimbitor si dragut?

vineri, martie 13, 2009

Cozonacii


graba strica treaba, am uitat sa postez, ce era mai important de fapt, cozonacii!!! asa arata dragii de ei, sau mai precis aratau, ca jumatate din ala mic e deja mincat!

M-a lovit harnicia!







aseara cam pe la ora 8,30! asa patesc eu , cind sint foarte obosita! am lucrat ieri toata ziua , mica pauza de prinz se poate uita ca e mai rau ca la praxis, pune masa, stringe masa, ochii la ceas, la treaba cu noi! asa ca am sosit aseara acasa destul de tirziu si m-am gindit, televizor sau cozonaci? o voce launtrica a strigat , cozonaci!!! ce era sa fac , ca se spune ca e bine sa asculti de vocea asta launtrica, am pornit la treaba, uitind ca probabil ma apuca miezul noptii in bucatarie! ceea ce s-a intimplat dar cu ce rezultat!!! reteta o aveti, acum ceva doar pt. ochii vostri. Seful m-a lasat azi dimineta acasa , asa ca ...ma odihnesc, supa de vita fierbe, piinea sta sa creasca, cartofii pt. salata de boef fierb! si lista ramine deschisa. Ce faceti voi bun de weekend? si mai ales, ce faceti , cind simtit ca picati de oboseala? ca munca cica te face sanatos si te tine tinar! asa o fi , sa nu scap ocazia , la bucatarie cu mine! va doresc un weekend frumos si daca se poate cu mult soare!

marți, martie 10, 2009

Despre prietenie


O sa va intrebati pe buna dreptate, ce legatura exista intre aceasta fotografie si prietenie. Sincera sa fiu nici eu nu prea stiu, a fost primul gind, cind am vazut-o! catzelul din poza este un prieten vechi de familie, ca sa ii spun asa, locuieste nici eu nu stiu unde, oricum undeva pe linga casa de la moshie. Undeva insa, de unde apare, cum aude zgomot de masina! si se bucura, cum nu am mai vazut sa se bucure cred nici macar un om la vederea noastra! se bucura si daca i se da ceva, se bucura si daca nu i s-ar da( nu cred, ca vreodata nu a fost rasfatat! ) Si uite asa m-a dus gindul la prieteni adevarati! cu care sa te vezi si la bine si la rau, care sa plinga cu tine, sa rida cu tine, sa te ajute la nevoie! eu am avut norocul sa am parte de asemenea prieteni, cum e cu voi? cu gindul la prieteni mi-au venit in minte chiar cuvinte demne de tinut minte, " prietenul la nevoie se cunoaste" de ex. Stiti si voi asemenea cugetari , demne de retinut?

duminică, martie 08, 2009

Jurnal al calatoriei mele






















Mai intii , bine v-am regasit! multe nu pot sa scriu, a fost asa de scurt timpul! zilele insa asa de frumoase, ca m-au despagubit din plin pt. toata alergaura nebuna de fiecare minut parca! imi pare nespus de rau dar nu am reusit sa fac nicio poza cu Bucurestiul. Se pare ca trebuie sa vina cu adevarat primavara, ca sa iti placa orasul, pe care parca il regasesc in fiecare an tot mai darapanat, tot mai urit! am tot incercat sa gasesc ceva pozitiv de scris, de unde, mi se rupe inima de toti cei obligati sa traiasca zi de zi in el, cu circulatia nebuna dar mai ales haotica, cu strazile tot mai desfundate, cladirile tot mai urite!am sperat ca ma va despagubi Clujul, a fost desigur mai frumos dar nu ce stiam o data!! un loc minunat ramine micuta minastire de linga Ploiesti! si desigur cei mai minunati ramineti voi toti cei dragi, pe care v-am revazut ! imi cer scuze fata de cei , pe care nu am apucat sa ii vad , desi mi-am dorit-o din suflet, ramine pe rindul viitor si cum va fi in iunie, mai un pic!! va despagubesc cu citeva poze facute din tren in drumul spre Cluj, si desigur din Cluj! oaspetii de astazi Viorica si Mihai in fata minastirii!si sint convinsa ca vom reintra in cursul normal al vietii de zi cu zi, careia ii apartine in mod sigur si acest blog si cele pe care le citesc cu placere tot zi cu zi!