sâmbătă, septembrie 26, 2009

Colectii, colectionari...





Eu cred ca sta in natura omului si a animalelor sa tot adune. De ex., veverita din gradina noastra aduna si ascunde nuci, nici nu stiu de unde si le ia, toamna insa gasesti in cele mai ciudate locuri nuci... Cit despre oameni, ce m-a fascinat intotdeauna a fost sa aflu, de ce se colectioneaza anume lucruri, de unde pasiunea asta! eu am avut-o doar cindva de mult de tot, cind am inceput sa colectionez ursuleti, de toate formele, de toate marimile! cel mai mare si batrin se afla si azi la loc de cinste in dormitorul nostru!!!

De fapt voiam sa scriu azi de Mircea si pasiunea lui de a colectiona figurine mici de cristal. Prin statura lui, prin meseria lui Mircea este un om temut, dar hai sa o spunem si pe cea dreapta, cui nu ii e frica la stomatolog??? si totusi am fost uimita sa descopar cu foarte multi ani in urma, ce ii place lui sa colectioneze, acele minunate figurine de cristal, care in miinile lui mari se si pierdeau! prima achizitie au fost doua pisicute cu ochi de smarald si gura de rubin, luate in Singapore! m-a suparat doar... pretul dar daca si le dorea? a urmat apoi un dulapior de sticla si nu a durat mult pina s-a umplut. Mai ales ca intre timp se aflase de pasiunea lui si cine venea la noi ii facea si bucuria aducerii unei mici figurine! una mai frumoasa ca alta. Intre timp s-a oprit la acel dulapior, la care continua sa se uite cu drag, de cite ori trece pe linga el!

As fi bucuroasa sa aflu ce colectii aveti sau ati avut. Sigur, vorbim de niste colectii normale, la indemina fiecaruia, sa uitam de milioanele investite de unii! orice colectie, in care ai pus mult suflet sa o faci, e deja de... "milioane"!

miercuri, septembrie 23, 2009

Sport si limbi straine




Stiu ca o sa vi se pare ciudata combinatia din titlu dar daca ar fi sa aleg eu, ce e important in anii de scoala, as raspunde, sport si limbi straine! si asta dupa atitia ani de la terminarea scolii, ceea ce de fapt dovedeste ca viata mi-a aratat ca am dreptate! Incep cu sportul, eu am facut sport de performanta (schif) si daca astazi la anii mei inca nu obosesc niciodata, dar niciodata, oricit as lucra, e si multumita nenumaratelor ore de antrenament, a nenumaratelor ore petrecute in aer liber pe Bega, tragind desigur, cum se ridea de noi, la galere!!! nu este insa neaparat nevoie de un sport de performanta, importanta ramine miscarea!!! Cit despre limbi straine, e la fel. Eu as putea jura acum dupa atitia ani, ca sint materii pe diploma mea de bacalaureat, pe care eu ... nu le-am avut la scoala, dar putina engleza, care mi-a mai ramas peste ani, chiar si putina rusa, ca sa nu mai spun de germana, mi-au deschis atitea usi! Sa nu se traga concluzii gresite, sigur ca orice materie in scoala isi are importanta ei, cele amintite de mine insa isi lasa urme peste ani, urme bune si sanatoase. As mai adauga la cele doua si citeva notiuni de comportare frumoasa, desi cum sa tii cutitul si furculita vorba aia, le ai din familie si gata...esti bine pregatit pt. viata!... Ma gindesc ca am facut o mica pledoarie pt. "mens sana in corpore sano"!!!

Pozele postate sint asa de vechi, ca ma si mir ca le mai aveam, imi cer de pe acum scuze de calitatea lor! Dar vestitul nostru 4+1 a ramas in sufletul meu la fel de tinar ca si atunci si mindria pe care am simtit-o la primirea diplomelor imi umple sufletul si astazi!!! As fi foarte curioasa, care e parerea voastra, ce e important pt. pregatirea de mai tirziu?

duminică, septembrie 20, 2009

Pasiuni...








De fapt aveam de gind sa scriu azi despre pasiuni, dar cu gindul la Mircea! ( urmeaza ).S-a intimplat insa o premiera absoluta si cum sa nu va fac partasi la bucuria mea? adica, pt. prima data , de cind am blogul a fost Raducu de acord sa postez ceva legat de el! au fost azi la noi , ne-au aratat poze din concediu si asa mi-a venit ideea, nu ar fi pacat sa nu vada si alti ochi atita frumusete?

E vorba de surf, sport care l-a pasionat de la virsta de vreo 12 ani, cind mergeau la Surduc, un lac din apropierea Resitei si se chinuiau sa invete sa se tina pe scindura!!! au urmat ani grei la Marea Neagra, a urmat asa numitul Golf al Umilintei, unde ii arunca mai pe toti vintul si abia apucau sa urce din nou pe surf!!!si au urmat concedii aici, de 10 ani toate doar in Egipt, unde se pare ca sint cele mai bune valuri pt. surf! era azi bucuros ca un copil la ce a reusit sa faca, priviti pozele si o sa ii dati dreptate.

In Club Robinson Soma Bay in Egipt am fost si noi, fara exagerare un colt de rai pe pamint, o mare albastra, de nu iti vine sa crezi ca e adevarata, un peisaj cu adevarat cosmic!!!

joi, septembrie 17, 2009

Ha, ha, ha


deci am ris si inca nu stiti , de ce! pai , nu am mai ris de mult, se apropie din nou un sfirsit de saptamina, de ce sa nu fie vesel? eu cam uit toate bancurile, pe care le aud, asa ca ajutor!!!! scriu ce imi mai aduc aminte si voi completati. Vreau un weekend vesel, cu un banc, doua nu merge!

Inaintea unui meci de fotbal important, antrenorul catre echipa, baieti sa fiti foarte atenti, acesta e un teren de fotbal. In dreapta sint echipele de televiziune, sa zimbiti frumos, in stinga sint ziaristii, sa va purtati frumos! da sa plece si se intoarce din drum continuind, si acelea sint portile....

Shefu, zice un angajat catre sheful lui, te rog sa ma lasi sa plec cu doua ore mai devreme acasa, nevasta mea doreste sa mergem la cumparaturi! nu se poate , raspunde sheful! multumesc din suflet, raspunde angajatul usurat, eram sigur ca pot conta pe d-vstra!!!

Astept completari, multe si vesele!!!!

marți, septembrie 15, 2009

PS la postarea "mai sintem un neam de oameni ...."


mi s-a intimplat ieri sa am parte de una din cele mai mari bucurii avute in cei peste 20 de ani, de cind traim aici. Care bucurie o impart din tot sufletul cu voi! si anume: incepusem tocmai orele de consultatie de dupa masa, vine prima pacienta, o doamna cam peste 70 ani. Ii spun ca de fiecare data sa ia loc in sala de tratament, la care ea se opreste in fata mea si incepe foarte serios ( incerc sa fac o traducere exacta) " Frau Vanca, imi pare rau ca nu am avut pina astazi ocazia sa va transmit scuzele mele in legatura cu afirmatia lui Herr R. vizavi de poporul d-stra. Eu eram destul de mirata, am incercat cu un " ce vina aveti d-vstra", a continuat insa impasibil, asemenea lucruri nu au voie sa se intimple si chiar daca asta nu va ajuta, vreau sa va spun, ca unui asemenea politician eu nu ii dau votul meu! i-am multumit si a plecat demna spre sala de tratament!

Ultimul meu boboc de trandafir de anul asta pt. Frau M. si bucuria ca exista si asemenea oameni! mie nu imi dadea in gind ca persoana particulara sa ma scuz pt. o gafa facuta de un politician!

sâmbătă, septembrie 12, 2009

Cri, cri, toamna gri.....






... Nu credeam c-o sa mai vii inaine de Craciun/ ca puteam si eu s-adun o graunta cit de mica/ca sa nu mai cer intr-una la vecina mea furnica/. Ca nu-mi da si apoi umple lumea toata, na ca si furnicile birfesc!!!,/ ca mi-a dat...

Nu credeam nici ca ma voi imbraca din nou mai gros dar uite, toamna nu te intreaba ce crezi sau nu si bate la usa, de la o zi la alta parca tot mai puternic!

M-am inarmat zilele trecute cu aparatul de fotografiat si gindul sa pozez toamna!cum e el Mircea foarte logic si realist a intrebat, ce vrei sa mai pozezi, doar ai pozat si anul trecut, ce crezi ca s-a schimbat??? cum se pare ca valabil ramine doar " am strins toamna dupa toamna", m-a dus gindul la ce cintece si poezii de toamna cunosc! nu mi-au venit prea multe in minte, imi dati o mina de ajutor si imi numiti cel mai frumos cintec sau cea mai frumoasa poezie legata de toamna??? am facut si niste poze, sper ca nu sint identice cu cele de anul trecut!!!

luni, septembrie 07, 2009

Mai sintem un neam de oameni harnici?


incep prin a preciza , desi stiu ca voi supara multa lume, ca fac parte din categoria celor, care nu citesc presa si nu se uita la buletine de stiri! daca tot nu pot schimba nimic, de ce sa imi amarasc viata???totusi in drum spre praxis ascultam radioul si asa am aflat ceva, de m-a durut sufletul meu de roman. S-a facut aici o afirmatie publica la adresa romanilor si " harniciei" lor,mai precis lenii lor!! sint convinsa ca ideea nu a fost sa fie jignit si ranit nimeni dar cam asta a reiesit. Si m-am intrebat eu cea plecata de mai bine de 20 de ani din Romania, ce se intimpla? eu stiu ca romanul a fost harnic, o stiu din copilaria mea, din viata mea. Noi asa am apucat, parinti , care munceau zi si noapte sa duca in spinare o casa de patru copii, copii , care mai tirziu au muncit imediat, ce au avut ocazia! si o faceam cu totii, in vacante te miri pe unde, pe la Fructus de ex. , bani sa iasa, bani foarte necesari in familie. Si nu ne era rusine deloc! munceam mai toti copiii de pe atunci! in ani am admis insa ca exista totusi vizavi de munca in Romania o anume conceptie total gresita, adica e o rusine sa faci o munca fizica! de parca ar fi o tara plina de doctori sau eu stiu ce alta meserie, ca doctorul era pe vremea mea culmea realizarii!!!cind am ajuns in Germania, pina a terminat Mircea cursul de limba am fost bucuroasa sa mai cistig un ban , spalind scarile hotelului in care locuiam, si nu m-am gindit o clipa, ce am ajuns, eu care avusesem tot timpul femeie la curatenie, spalat, calcat! acum era cazul sa pun eu mina pe matura si sint mindra si azi ca am facut-o. Aici cred ca e buba, de la un anume nivel nu se mai coboara nimeni sa munceasca! o secretara cistigind un ban in plus muncind ca femeie de servici dupa masa? aici insa e posibil. Un copil de te miri cine muncind in vacanta pe cimp sau ingrijind animale la vreo ferma? aici se poate. Totusi a afirma ca romanii nu sint harnici e un pic prea mult. Ce parere aveti? mai sintem sau nu harnici???
PS sa nu se traga o concluzie gresita, nu am muncit in viata mea pe o macara, m-am pozat doar linga ea!!! in schimb nu mi-a fost greu aici si nu mi-a cazut coroana sa uit de cei cinci ani de facultate si sa fac in praxis munca , pe care ar face-o orice sora medicala bine pregatita! si nu mi-a cazut coroana nici cind un pacient turc, nestiind ca sint sotia sefului a zis, " hei Schwester, Termin machen!!!" i-am facut cu zimbetul pe buze, timp in care el imi vorbea cu tu si eu cu d-vstra! mai tare s-au amuzat angajatele noastre!!!

duminică, septembrie 06, 2009

La multi ani, blogul meu!!!



Cum era vorba aia cu tempus irreparabile fugit?? Azi una din multele dovezi, a si trecut un an, de cind Mihai mi-a facut cadou acest blog! La inceput marturisesc ca m-am speriat, din ce mai auzisem eu de la juniorii familiei, cam stiam ce e aia dar sa ma incumet eu sa tin un blog??? Am luat insa darul ca o provocare si pe principiul , daca pot altii pot si eu, s-a nascut acest blog. Dupa cum vedeti din una din fotografii, scolareste, pe baza de fitzuica!!!, dar eu una , daca nu notez ce vreau sa retin, nu reusesc! incet, incet din provocarea de la inceput a aparut o adevarata dragoste vizavi de acest minunat mijloc de comunicare si teama ca nu voi gasi ce scrie, nu s-a adeverit. Mereu a aparut cite ceva, sper din suflet ca lucruri interesante, dovada ca au si fost chiar citite! multumesc tuturor , care si-au luat din timpul , pe care nu il avem niciunii din noi si m-au citit, multumesc celor care au gasit timp chiar si pt. cite un comentar. Stiu ca nu toti , care citesc si scriu dar asta pot intelege, cine mai are timp si de un comentar??? Prin blog am descoperit prieteni noi, am citit cu multa atentie tot ce a scris fiecare si am fost uimita, de cit talent exista in jurul nostru si habar nu avem!! Blogul o sa apara cit timp am sa stiu ca e citit, fie si daca ar fi citit de o singura persoana , merita bucuria !! Dar e citit de atita lume! Multumesc din suflet tuturor! O saptamina frumoasa!

marți, septembrie 01, 2009

Strada Kogălniceanu nr. 9






Se spune ca străzile au amintiri... dacă strada mea sau casa copilariei mele ar putea depăna aceste amintiri, ce poveşti minunate ar ieşi! dar ptc. nu au cum, încerc eu să o fac. Str. Mihail Kogalniceanu este în Timişoara, mai precis într- unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale ei, Fabric! cartierul în care se aflau cele mai vestite fabrici ale orasului, cei mai vestiti cibezări!!!, (golani inseamna cuvintul asta ) dar si nespus de multi oameni de treaba!! asa cum erau toti vecinii nostri de ex. Casa se afla nu departe de Piata de fân, se numea de fapt Badea Cârţan dar lumea asa o stia. Peste ani mi-am dat seama ca numele venea de la magazinul de vindut fân al bunicii unei prietene din copilarie. Nu departe era Piata Traian, iar in directie opusa Gara Mica, Padurea verde!! doua mistere pt.mine, de ce Gara Mica, ca era destul de mare si de ce Padurea verde, cind toate padurile sint verzi??? totusi era o treaba sa locuiesti linga gara , din cind in cind trecea vestitul Muki, care ne fascina pe toti. Mai precis era acest Muki un fel de vagon mai inalt si destul de mic (o locomotivă electrică pătrăţoasă), care tragea dupa el vagoane intregi pina la fabrica de bere!!! wow, un tren trecea prin mijlocul orasului!!!!in rest era foarte practic sa locuiesti pe strada mea, tramvaiul trecea prin fata casei, in spatele ei era vestitul depou de tramvaie, liceul meu " Victor Babes" vizavi (Scoala Medie nr. 5). Noaptea nu puteam dormi din cauza luminilor de la fabrica Ocsko Tereza, care bateau exact in camerele noastre!! dar si-a avut rolul ei fabrica aia , cum nu luam note ca lumea, cum ne arata tati fabrica si spunea ca e nevoie de muncitori acolo!!! bau-bau-ul copilariei mele, cred ca doar cu gindul la bietele muncitoare, pe care le vedeam dimineata iesite din schimbul de noapte si invatam pe rupte!!!mare pedagog tati!!! Casa era cam cum aratau casele in vestitele filme italiene de mai tirziu, cu un singur etaj, un parter inalt si un subsol, in care cu toata mizeria chiar locuiau citeva familii. Eram un fel de stat in stat noi locuitorii casei noastre, era cum s-ar spune astazi un fel de casa multikulti! ( mai multe culturi, cuvintul multikulti l-am auzit abia aici ), de parca noi am fi descoperit Europa asta unita! chiar si clase sociale aveam in casa noastra, la etaj locuiau citeva familii de nemti si evrei, ei erau bogatii! la parter oamenii de rind, romani, unguri, sirbi, evrei, dar nu atât de saraci, sa locuiasca in subsolul de care ne era tuturor frica! pina si viata se desfasura cumva in comun, orice veste buna, orice veste rea era traita cu toata curtea, era destul sa strigi numele vecinilor, apareau cu totii la balconul lung de la etaj sau in fata usilor la parterul inalt de fapt ca un etaj de bloc nou mai tirziu!! si se dadea raportul, Joji si-a cumparat un costum nou, si aparea Joji imbracat, Virginica a intrat la facultate, si mami nu isi incapea in piele de mindrie, a nu stiu cui a fugit de acasa cu un soldat rus!!!erau si vesti rele dar alea se dadeau mai mult in soapta si nu in fata noastra a copiilor! era frumoasa casa noastra, era asa de ingrijita, am revazut-o nu de mult si mi s-a strins sufletul, ce a putut ajunge din ea ! poate se indura cineva de ea si o renoveaza, poate o fi si facut-o??? asta a fost scurta poveste a strazii mele. Ce ginduri va trezeste voua strada copilariei?

Notă: Fotografiile de pe strada Kogalniceanu au fost realizate cu webcamera de Mihai în anul 2005; celelalte, cu tramvaie de epocă, sunt fotografii de arhivă