Imi este rusine sa recunosc, mie imi plac telenovelele. De orice fel, unele sint asa de idioate, ca nu iti vine sa crezi, ca au putut fi si filmate si cineva se uita la ele, dar te uiti, sa vezi , pina unde merg, altele sint chiar interesante, te captiveaza si te trezesti ca te uiti la ele de ani de zile, ba mai mult, cumva faci parte si tu din lumea lor!
Cele mai frumoase telenovele insa le scrie viata si oricit ar fi de necrezut, cind auzi povestea, ea chiar s-a intimplat.
Asa cum s-a intimplat si cea pe care v-o relatez acum, o poveste cutremuratoare, sfisietor de trista dar cu un final de basm cu Cosinziene si Feti Frumosi, poveste , pe care ar trebui sa o cunoasca orice tinar lovit de soarta.
Eu am un prieten, Ionut, un tinar formidabil, care ni s-a lipit de suflet acum 15 ani, cind l-am cunoscut, un adolescent teribil, plin de viata, de umor si mai ales de vise! parca nu simtem linga el, ca ne desparte o generatie, era de al nostru!
Vise , care au fost spulberate intr-o clipa acum 10 ani. Ultima vacanta scolara inainte de a intra in clasa a 13 a , vara in care descoperise prima iubire, o fata frumoasa ca o zina din povesti. Doar ca soarta avea alte planuri, asa ca intr-o clipita s-a spulberat totul. A fost diagnosticat un cancer, Morbus Hotkins, doua cuvinte, pe care le urasc si astazi! au urmat zile de cosmar, operatia, primele sedinte de chemoterapie. Ionut nu s-a lasat batut, mergea la acele complite sedinte dar si la scoala, pt. nimic in lume nu ar fi lasat sa piarda anul scolar, bacalaureatul, anii de studentie, care au urmat. Boala a fost insa mai puternica, sedintele acelea de nesuportat, asa ca a trebuit sa cedeze cindva si sa admit,a ca anul scolar e ca si pierdut. Dar nu s-a lasat doborit, dupa cum nu s-a lasat nimeni doborit in jurul lui.. O familie minunata, care a fost in fiecare clipa alaturi de el, o iubita minunata, care nu a putut fi inspaiminatata nici macar de o boala asa de cumplita, niste colegi si profesori, care au fost tot timpul alaturi de el. Si un cadou de ziua lui, un acvarium cu pestisori, care isi vedeau zglobii de viata, fara sa stie, ca Ionut cel din pat, venise tocmai de la o chemoterapie. Poate si privind spre ei ore intregi din patul lui de suferinta, s-a gindit Ionut, ca exact asa va zburda si el intr-o buna zi!
Ziua aceea nu s-a lasat prea mult asteptata, boala a fost invinsa si viata si-a reluat cursul de fiecare zi, chiar daca pe undeva plutea pericolul, devenit si mai greu in zilele de control! cit despre Ionut si-a dat bacalaureatul, a intrat la facultate , a terminat-o cu succes, fara sa piarda macar un semestru! a inceput sa lucreze imediat dupa ce a terminat facultatea, o munca care ii place, un tinar inginer de succes, apreciat de colegi si de cei pt. care lucreaza, fie ca a fost aici sau citeva luni in Asia, tara de care e fascinat si in ziua de azi.
Si cum se termina orice poveste adevarata? cu o nunta minunata, la care am dansat cu totii, intr-un castel de vis, cu doi tineri indragostiti ca in prima zi, desi au trecut 10 ani de cind a inflorit iubirea lor. Si sint sigura, ca nu va dura mult si vom petrece si la un botez.
Am scris aceasta poveste cu permisiunea mamei lui Ionut, prietena mea draga Luli si cu gindul, ca poate va fi citita si va aduce curaj acolo unde exista disperare Si va aduce mai ales convingerea, ca uneori cu toate loviturile, pe care ti le da soarta, esti mai puternic ca ea!
