Crema de ananas

dupa cum ati vazut si fara ajutorul meu cu acel jurnal de luni, saptamina se apropie din nou de sfirsit. Asa ca m-am gindit ca macar sa facem din nou un weekend dulce. Astazi, crema de ananas, usor de facut si va asigur , gustoasa!!!

Ingrediente pt. 6 persoane: 1 cutie de ananas, 3/8 l suc de ananas , 80 gr zahar, 1 pachet de pudding de vanilie, 200 gr brinza vaci foarte fina, 1 pachetel vanilie, o cutie de frisca de batut.

Se taie anasul marunt de tot, se pune pe fundul unui vas, de preferinta de sticla.Se amesteca praful de budinca cu zaharul si sucul de ananas ( daca nu mincati foarte dulce , poate fi mai putin zahar, sucul de ananas e cel din conserva, daca nu aveti la dispozitie pt. completare pina la 3/8 , completati cu apa, ramine la fel de parfumat), se da la fiert, pina rezulta o crema densa. Se da la racit, se amesteca cu brinza si frisca bine batuta. Compozitia se toarna peste bucatile de ananas, se da la rece. Se poate decora cu bucatele de ciocolata sau e cazul sa va puneti fantezia la contributie!!!E bine de pregatit cu citeva ore inainte de mincare, in orice caz nu cu o zi inainte. Pofta buna!!!

Jurnalul unei zile de luni...

cred, ca sinteti cu totii de acord, ziua de luni e cea mai grea zi a saptaminei. Asa ca m-am gindit azi sa fac un mic jurnal, comparati-l, cum e la voi? sau te pomenesti ca va place ziua de luni, mergeti cu entuziasm la servici. Eu fac asta de ex. abia de marti!! asadar, ochii la ceas, si nu uita, incepe o saptamina in care pina vineri , ai sa fi tot cu ochii la ceas! 6, 45! ia viteza directia baie, gata arat bine, unde o fi bucataria? se pare, ca inca dorm, asa machiata cum sint!! pe masa asteapta paharul cu suc de portocale, aici un bravo din suflet lui Mircea ca il face, pachetelul cu senviciul e si el gata, of, barbati, acum o sa fiti suparati, dar tot Mircea il face! o jumatate de ora in masina timp pt.mine, ma si gindesc cu ce sa incep. Ajungem, in fata praxisului sta deja primul pacient, intram cu el cu tot. De ce dau cu ochii? de tablita mea, " bitte lächeln" ( va rog zimbiti), soll das ein Witz sein? ( e o gluma? ) dupa care imi aduc aminte, din clipa asta zimbetul pe fata si glasul acela dulce, egal cu cine vorbesti!!! a ajuns asa un reflex, cred ca sint in stare sa zimbesc in praxis si daca m-ar injura cineva!! nu se intimpla, lumea e la fel de dulce ca mine!! cred, ca ii dezarmez cu zimbetul meu. Ma uit pe masa, nu se poate, hirtii, hirtii, cred ca industria de hirtii in Germania e una care nu va da faliment niciodata, criza economica da, dar nu la hirtii! cu privirea asta disperata spre hirtii incepe de fapt ziua, telefoane, pacienti, care s-ar mai si intretine, weiter lächeln, ( zimbeste in continuare!!!) Se face cindva ora 12, fuga acasa, oare de ce mai trebuie sa si mincam?? ochii la ceas , prinzul, o , ti-ai propus sa scrii si pe blog, chiar o fac. Pina se face ora 14, 15 si fuga la praxis!! dupa masa e ca si dimineata, lunea ca martea si celelalte zile, dar lasa ca se face cindva si vineri!!!

Cum e saptamina voastra, pe care zi o iubiti, pe care o uriti?

Polenta cu cascaval

azi serbez de fapt un mic jubileu, cea de a SUTA postare! ma felicit si recunosc, ca nici macar eu nu am crezut ca o sa rezist asa de mult!!! in cinstea evenimentului mincarea mea preferata, mamaliguta! suna frumos numele strabunei noastre mamaligi, polenta. Spunea Raducu , ca in decembrie la schi in Italia era una din cele mai scumpe mincaruri! asa ca, de ce sa nu o facem noi? cantitatile pe care vi le dau sint relative, va orientati dupa cita cantitate, doriti sa faceti. Eu am luat asa: 200 gr cascaval ras, 100 gr sunca, 3 oua si desigur mamaliga fiarta tare.

Luati un vas de Jena, ungeti-l, puneti un strat de mamaliga, deasupra bucatele de sunca usor prajite, ou fiert tare taiat felii, cascaval ras. Repetati operatia de doua ori, puneti deasupra cascaval ras si dati la cuptor la 200 grade, pina primeste o culoare aurie!( cca 20-25 minute )

Uitati , ca e o bomba calorica, uitati de colesterol si pofta buna!! e bine sa mai si uitam de atitea reguli!!! desigur nu zilnic!!!

Cind ati ris cu pofta ultima oara?

intrebarea asta mi-am pus-o si mie astazi , asa ca neavind un raspuns concret, citeva bancuri. Poate chiar rideti cu hohote!

La psihiatru: doctore , sint foarte amarit, toata noaptea visez doar fotbal. Cum asa, raspunde doctorul, niciun vis cu femei frumoase, cu fantezii erotice? nu, nu am cum, pauzele intre reprize sint asa de scurte!

Ion catre Vasile, stii tu ma, care e cel mai bun preten al omului? care ma? oaia, ca toata lumea iti spune nu bea, numa oaia zice be, be!

O blondina la doctor: ce ma fac doctore, unde ma ating cu degetul ma doare. Si ca dovada atingea diferite parti ale corpului. Sa vad degetul doamna, arata blondina degetul, simplu doamna, degetul e rupt. Fac o paranteza, ideea cu bancul mi-a venit azi de la mine, ca ma doare degetul mic, de cind l-am izbit din greseala de ceva. Nu e rupt , dar ma doare, noroc ca doar degetul!

La tribunal, domnule avocat, mai aveti deva de spus in apararea clientului d-vstra? nimic, din pacate e surd si nu are cum auzi glasul constiintei.

Astept bancurile voastre, mi-e o pofta de ris!!!!

Tu , familiei Popescu ii merge precis tare rau. Cum asa? pai de cite ori ma duc la ei, se joaca copiii de-a portareii!

Alte vorbe mari

Astazi adaug inca vreo citeva cugetari la cele scrise deja. Imi cer scuze ca nu stiu de cine sint, le-am primit de la pacienti, care stiu ca imi place sa le adun. Au omis sa treaca autorul. Incerc sa fac o traducere cit mai fidela:

Cit de batrin ajungi, sta in mina lui Dumnezeu, cum insa imbatrinesti, sta in mina ta!

Nu am venit pe lume sa fiu asa, cum altora le-ar place sa fiu!

Nici o fiinta nu merita lacrimile tale iar cei care le-ar merita nu te-ar face niciodata sa plingi.

Copiii neiubiti ajung adulti care nu stiu sa iubeasca.

Ai grija de gindurile tale, ele devin vorbe. Ai grija de vorbele tale, ele devin actiuni. Ai grija de actiunile tale, ele devin obisnuinta. Ai grija de obisnuintele tale, ele devin cindva caracterul tau. AI GRIJA DE CARACTERUL TAU, EL DEVINE INTR-O ZI SOARTA TA.

Unde caii nu se descurca, o fac magarii. (Johannes XXIII)

Adaugati si voi citeva la ele, va promit ca le traduc si le adaug pe lista, care sta deasupra mesei mele de lucru.

Gulii umplute

weekend-ul s-a dus, ramine intrebarea, ce mincam miine??? astazi am pe lista mea, gulii umplute. Cantitatile sint relative, nu e nevoie sa fie chiar asa la fix. Eu iau de regula carne de pasare, colesterolul saracu!!! deci, patru gulii, 200 gr carne tocata, o ceapa mica, o lingura de supa de orez, sare, piper, marar, cimbru.
Curatati guliile ,scobiti-le cu o lingurita sau un cutitas cit puteti de bine. Caliti o ceapa tocata, adaugati carnea, orezul, sarea ( eu pun de regula la fiecare mincare si un pic de vegeta ), mararul , cimbrul. Umpleti guliile, daca va ramine umplutura faceti niste perisoare . Puneti apa la fiert cu un pic de sare, cind clocoteste bagati guliile si perisoarele. Se fierb cca 30-40 minute. Faceti un sos alb sau un sos de rosii ( eu fac de regula de rosii, foarte simplu, ulei, o lingura de faina, las un pic faina dar sa nu se prajeasca, o sting cu o cana de bulion ). Scoateti guliile fierte sau lasati-le doar intr-un pic din apa in care au fiert, turnati sosul , dati in clocot. Pofta buna!!!

Weekend, Wochenende, sfirsit de saptamina

indiferent cum se numeste, ramine partea cea mai frumoasa a saptaminii!! in sfirsit un pic de timp si... o lista asa de lunga de lucruri de facut! ce conteaza, le facem noi pe toate! ce fac eu la Wochenende?

- dorm mai mult
- rezolv hirtiile adunate peste saptamina si puse pur si simplu pe o masa!!!
- mincam in sfirsit si dimineata impreuna, face Mircea suc de portocale!!!!
- mergem la cumparaturi, abia astept sa se faca miine!
- vin prieteni sau mergem noi la prieteni, in ambele cazuri e la fel de frumos!
- citesc, mi-am pregatit de data asta chiar doua carti, (nu prea groase ce e drept ), una in germana, " Nie wieder arm sein" ( Sa nu mai fi niciodata sarac) si una in romana , "Alternativa Wilt" a lui Tom Sharpe
- saptamina asta un program special, mergem deseara la Essen, cadoul copiilor de Craciun, musicalul " Ich will Spass", ( vreau voie buna )un spectacol de mare succes cu muzica anilor 80.
- deobicei de Wochenende am timp sa mai fac o prajitura sau o mincare mai deosebita, adica una , care ia mai mult timp.Inca nu stiu ce, dar pun poze!
- incerc sa uit macar de data asta de treburile casnice, calcat, spalat, nu fuge treaba, tot eu o fac! si daca o sa o fac luni???

Am pus citeva poze din musical, e foarte frumos, muzica pe gustul nostru, ma bucur de citeva zile deja!

Ce faceti voi de weekend? dati-mi citeva idei, sau pur si simplu povestiti! desi nu dureaza decit doua zile are un mare avantaj, urmatorul este deja in fata usii!!

Frati si surori

am avut bucuria sa cresc intr-o familie mare si frumoasa, o familie adevarata, cu frati, surori, unchi , matusi , veri si verisoare si desigur cu doi parinti , care vegheau zi si noapte asupra noastra. Dar lucrul acesta l-am inteles mult mai tirziu , cum de altfel am inteles, ca exista doua feluri de relatii vizavi de frati si surori, una in copilarie si una cind ajungi un adult.

Mai precis si experienta asta cred, a facut-o fiecare din noi, in copilarie nu prea stiam unii de altii, fiecare din noi era un fel de concurent, iti lua ceva, de la atentia parintilor la bucatica de ciocolata, pe care o primeai! eu am o sora si doi frati. Fratele cel mai mic era oricum un " dusman", era cel mai rasfatat, cel mai iubit, cel putin asa credeam noi. Si era prea mic, ca sa incerci o prietenie cu el! fratele cel mare a fost teroarea mea din clasa a cincea incepind.Adica, cum am ajuns si eu in ciclul II si eram convinsa, ca nu e nimeni ca mine, am fost intrebata de profesori, esti sora cu ... si la raspunsul meu da, urma replica, dar nu esti asa buna ca el!! cite lacrimi de ciuda m-a costat treaba asta, nu pricepeam o data cu capul, de ce sa am eu ghinionul, sa am un frate asa de destept! sora mea era alta poveste, de cind o stiu, o stiam cu o vioara in mina, cintind zi si noapte spre disperarea mea si a vecinilor desigur! si imi venea sa ii fac vioara praf!!!

Si vine cindva o zi, in care iti dai seama, ce mare comoara este, sa ai niste frati, ce oameni minunati sint! si deodata te mindresti si cu micul rasfatat, fratele cel mic, te mindresti si cu fratele cel mare si nu a mai ramas urma de invidie sau suparare, pur si simplu esti fericit, ca ii ai! te mindresti cu sora, care cu toata copilaria , in care nu a avut cum sa stie si ce este joaca, a ajuns o buna profesoara, o cistigatoare de concursuri, a ajuns pina si la televiune cu mica lor orchestra!! si spui cu mindrie si in gura mare de tot, eu am o sora si doi frati!!!

Aveti frati, surori, cum va intelegeti? ati descoperit cindva dincolo de copilarie, ce minunat lucru este sa ai un frate sau o sora? va astept cu citeva cuvinte!

Premiu

am primit zilele acestea un premiu, care m-a bucurat nespus de mult! multumesc Catalinei pt. frumoasele vorbe de apreciere la adresa blogului meu1 daca temele din el va pun pe ginduri, e minunat!

asa s-a nascut azi dimineata ideea unui premiu pt. cititori, datorita carora de fapt supravietuiesc blogurile noastre! am intitulat premiul Penita de aur si l-as da astazi Vioricai !pt. rindurile frumoase si pline de intelepciune , pe care ni le daruieste noua tuturor. Nu cred ca exista cineva, pt. care Viorica sa nu isi fi luat timp. Si pt. asta ii multumesc mult de tot!

As da premiul si Laurei, in care am descoperit o fiinta sensibila, plina de talent, care la rindul ei urmareste cu drag si atentie blogurile noastre! la cit mai multe colaborari, draga Laura!

Meseria mea

draga de mami avea bunul obicei de a pastra absolut tot ce era legat de noi, de copilaria noastra, de adolescenta noastra! asa am si astazi primul meu guleras de uniforma, primele ghetute ale lui Raducu si multe scrisori ale lui. Pina si putinele scrisori de dragoste de la Mircea tot mami le-a pastrat! le recitesc din cind in cind cu dragoste si recunostiinta! asa si azi dimineata. Mi-a picat in mina o scrisoare a lui Raducu si mi-am adus aminte, ca el isi dorea sa se faca doctor, de cind imi pot aduce aminte, cred ca a fost unul din putinii copii, care a depasit faza sofer sau pompier! ( mariti scrisoarea, o sa vedeti iscalitura, dr...)

In ce ma priveste mi-am visat toata copilaria, sa ajung o avocata vestita, cum vazusem eu intr-o telenovela mexicana mi se pare! o avocata, care printr-o pledoarie minunata, scapa un nevinovat !! in visele mele ii scapam pe toti si plecam asa de frumos, ca ma apucau pe mine lacrimile. Nu a fost sa fie! la inceput , ca sa nu plec din Timisoara, apoi, ca mi-a fost lene, rau imi pare insa pina in ziua de azi. Asa ca am ajuns profesoara, nu mi-a placut nici cum suna cuvintul, am incercat totusi sa fiu o profesoara buna. Si daca e sa ii ascult pe fostii mei elevi, am si reusit. As fi insa nedreapta sa nu recunosc, ca marele meu succes se baza mai ales pe faptul, ca.... eram imbracata pe gustul elevilor mei!!! si predam o limba straina!!tot era ceva!

Acum fac cu totul altceva, o munca , care insa imi place, lucrez direct cu oameni, care au nevoie mai ales de o vorba buna de incurajare, de un cuvint, care sa le aduca zimbetul pe fata, sa le ia teama. Ca nu cred, ca exista om pe lume, sa mearga cu curaj la stomatolog!! si reusesc mai de fiecare data!

Va place meseria voastra? ce ati fi vrut de fapt sa deveniti? a fost optiunea voastra sau a parintilor? mami si-a dorit de ex. ca eu sa ma fac actrita si nu a inteles niciodata, de ce ii tot spuneam, ca nu se poate, nu am talent!! vorba ei, sa intri la facultate, vine si talentul!!!!

Acasa

traim intr-o lume nebuna de tot, sintem cumva loviti de un Alzheimer universal, uitam, uitam, uitam! uitam sa mai scriem, uitam drumul la posta sa mai trimitem cite o felicitare... si pleaca in loc de ele SMS-uri, E-Mail-uri, batute uneori pe tastaturi fara toate literele, reci ca ghiata dar avem sufletul impacat, am facut-o si pe asta!

Si cel mai rau imi pare , ca uitam cuvintul ACASA! tati avea o vorba si o spunea cu mindrie, eu de pamint sint din Sinesti...De unde mai sintem noi de pamint? cind eram mica aveam o viziune, o casa mare cu cinci nivele si la fiecare nivel locuia un membru de familie, la parter parintii, apoi noi fratii. A ramas un vis frumos, viata ne-a imprastiat pe toti. Eu spun ca tati, de pamint sint din Sinesti si pe unde m-a aruncat viata mai tirziu nu mi-a luat asta!

In 20 de ani, de cind am plecat de acasa mie nu mi-a fost niciodata dor de Romania, mi-a fost insa si imi va fi mereu dor de Timisoara. Mai precis de camerele alea imens de inalte, ale caror tocuri de usi poarta cred si astazi semnele cit am crescut cu totii, mi-e dor de bucataria aia construita parca anume ca un punct de observatie pt. mami, adica geamul dadea in curte si ea gatea supraveghindu-ne, imi e dor de nenorocita aia de fabrica de ciorapi, care uruia zi si noapte, imi e dor pina si de depoul din spatele casei, un fel de exempul viu pt. tempus ireparabile fugit, plecau tramvaie cu noaptea in cap, veneau tramvaiele acasa tirziu de tot! imi e dor pina si de oamenii de atunci, de intrebarea parca normala din tramvai, scoboritzi la proxima??

Am gasit un nou acasa acum 20 de ani aici, sintem insa cu adevarat acasa? ne simtim minunat, si totusi intrebarea ramine.

Voi unde sinteti acasa?

Sfintul Ioan Botezarul

eu am doar o mica cartulie ca si calendar bisericesc, am deschis-o si pe ziua de azi sta cu rosu" Soborul Sfintului Prooroc Ioan Botezatorul!

Asadar dragi Ioani din toata lumea, La multi ani cu sanatate! un La multi ani special pt. tine draga Nelu -Mielu, tu ai voie azi sa uiti toata ziua ca esti si Mihai si sa ramii doar Ioan! La multi ani Nelutzu din Medias si la multi ani inca o data tuturor!

Vorbe mari

pe cind eram in clasa a opta descoperisem eu frumusetea vorbelor mari citite in nenumaratele carti, pe care le devoram mai zi si noapte! asa ca imi facusem eu un caiet de citate, de care eram foarte mindra. Pina cind intr-o zi a dat Nicu de el si a inceput sa rida si sa imi spuna, ca ma port ca o domnisoara de pension si daca imi plac citate , sa le tin minte!! caietul l-am distrus cred, am incercat sa retin cit mai multe citate dar nu isi mai aveau farmecul de dinainte, ptc. eu efectiv traiam fiecare lucru , pe care mi-l notam. Nu erau nu stiu ce citate, dar imi mergeau la suflet si cum eu eram mai tot timpul indragostita nu putea lipsi unul gen, "omnia vincit amor! "sau ca cea care tineam discursul la toate intilnirile de la terminarea liceului unul gen, "tempus ireparabile fugit! "prima data l-am folosit la intilnirea dupa 10 ani, acum rid, la 28 de ani nici nu stii, ca timpul trece, ai oricum impresia , ca tineretea e vesnica! cind eram nefericita, ma gindeam la Oblomov si un citat din roman," nimic nu mai reinvie din ce e sortit sa piara "si plingeam ca si eroina lui parasita!!doar ca bietului Oblomov ii era lene sa iubeasca! lista era foarte lunga, mereu gaseam cite ceva , demn sa fie notat.! o dovada cu trecerea timpului v-o dau azi cu bradul nostru parasit pe terasa! am aflat din ziar ca miine soseste masina , care incarca brazii, asa ca a trebuit sa ii luam podoabele si sa il pregatim de dat!!!! ca un fel de simbol insa am observat abia dupa ce am facut poza, ca alaturi este iepurasul nostru!! care se bucura, ca e la rind el acum!

Voua ce vorbe mari v-au placut? m-ar bucura sa imi trimiteti citeva citate!

Revelion romanesc in Köln

Gina Patrascu este nu numai o fantastica cintareata de muzica usoara, este impreuna cu sotul ei Stefan Toma sufletul asociatiei culturale romane de aici! asa ca datorita lor nu avem cum uita ca sintem romani, cu atit mai mult in cea mai lunga si frumoasa noapte a anului!




Asa ca si de data asta am raspuns mai bine de 100 de oameni prezent la chemarea lor. A fost un revelion minunat, cu atita voie buna, de nici nu stim, cind s-a facut dimineata. Nu a lipsit traditionalul meniu romanesc, de la porcarii la sarmale cu mamaliguta, de la ciorba de burta la ciorba de potroace sau mititei, totul era pregatit , aici un cuvint de multumire si doamnei Pitis, bucatareasa restaurantului. Nu putea lipsi tombola, eu chiar am cistigat un CD cu Dan Spataru, dar ce nu am avut! pina si perinita la miezul noptii! cit despre neobosita de Gina , a cintat mai fara pauza cintece de petrecere, din repertoriul international, vai de bietele picioare, cit au tropotit! Las mai bine imaginile sa vorbeasca!

Inca o data si din tot sufletul,
LA MULTI ANI 2009,
sa fii un an bun de tot, sa ne aduci sanatate , noroc si numai bucurii!