Noi, elevii de atunci....

purtam uniforme, numere matricole, fetele bentitze albe pe cap, coditze caraghioase! citeam "Timur si baietii lui", " Cismigiu & co" , " Elevul Dima dintr-a saptea", Blaga si Goga , Cosbuc si Eminescu ,Marin Preda dar si Zaharia Stancu , ca unde am mai fi putut citi atitea expresii deochiate ca in romanele lui Zaharia Stancu!!! ascultam muzica duminica pe cite un magnetofon hiriit dar ne rupeam picioarele dansind, hei mambo, mambo italiano!!! imbracate in fuste largi si jupoane apretate sub ele, la care neaparat se vedea un pic din dantela! mergeam la cinema cu clasa, la teatru tot cu clasa, dar pe corso ne plimbam pe risc propriu, ca la fiecare colt era cite un profesor, care nota constiincios, ce elevi si de la ce scoli au pacatuit!!!numerele matricole sa traiasca, ne gaseau pe toti si tare nu mai puteam noi!!!!noi elevii de atunci eram toti cumva egali si stiam ca unica noastra sansa sa ducem cindva o viata mai buna, era sa invatam! asa ca invatam pe rupte , intram la facultati fara sa fim meditati, pur si simplu pe munca noastra de copii ambitiosi. La intilnirea de 20 de ani de la terminarea liceului l-am luat pe Raducu cu mine,( cea mai mare realizare a mea !!)si a ramas profund impresionat, cind a auzit raportul fostilor absolventi. Doar citiva fara titluri academice dar si ei cu scoli bune postliceale! si asta la un liceu obisnuit de cartier intr-un cartier nu prea bine famat, " Fabric" ( ce timisoarean nu a auzit de el ) , cartierul czibezarilor ( golanilor ) dar si a copiilor buni ca noi! si am fost eu din nou mindra de noi, fostii elevi de atunci! si mindra am ramas si astazi! noi elevii de atunci traim foarte multi de ani de zile in vest si ne place. Ne impartim cu brio intre doua identitati .

Asa se face ca eu eleva de atunci va spun acum la revedere ! ne revedem pe 10 august, dupa ce ne mingiie un pic soarele la Mallorca! promit multe, multe poze! ramineti cu bine, sa va regasesc pe toti sanatosi !

Nota 6 la purtare!!!

M-a rugat Viorica, sa povestesc , cum a fost cu nota scazuta la purtare, ca nu cumva sa se iste cine stie ce idei, legate de aceasta intimplare. Cu alte cuvinte, sa ma reabilitez! o fac cu placere, ptc. e o poveste veche, hazlie si mai ales tipica pt. anii aceia! asadar...eram la Stina de Vale intr-un cantonament, toate sectiile Scolii sportive! in ultima seara ne-au cam uitat antrenorii, scuze domnii mei dar asa a fost, mult prea ocupati cu un paharel in camera lor! asa ca s-au gindit baietii, sa se mascheze in stafii si sa ne sperie. Noi , fetele am aflat si ne-am inteles, sa ii asteptam in intuneric, fiecare din noi cu o tzigara aprinsa in gura!!! nu ma intrebati acum, de unde tzigari! oricum, s-au speriat baietii, au fugit racnind, fetele fumeaza, ceea ce a dat nastere unei intregi anchete! continuata la scoala, ca cineva dragut, informase deja conducerea scolii! asa ca s-a facut un mare careu, incriminatele am fost scoase in fatza intregii scoli si facute praf! cu consecinte grave, scaderea notei la purtare, luarea bursei si cel mai grav, datul afara din viata sportiva!!grav, ptc. echipajul meu de schif, 4+1 mergeam la titlu!! ni s-a dat cuvintul si nu uit nici azi criza de nervi facuta de tovarasa directoare, cind am intrebat daca datul afara din viata sportiva e temporara sau definitiva!!!ordine a facut pina la urma tati. Adica, dupa ce l-am asigurat, ca a fost un joc nevinovat de copii si nu o manifestare vicioasa in masa, s-a dus la directoarea scolii si hotarit , cum era de felul lui, i-a cerut sa i se arate regulamentul scolar, unde scrie pe articole si puncte, ca fiica lui, adica eu, nu avea voie sa fumeze!!! va dati seama, ca asa un regulament cu asa punct nu exista! asa ca tati a sfatuit conducerea scolii sa incheie conflictul, ceea ce s-a si intimplat!! nu inainte ca directoarea sa ii arunce, ca la asa un parinte, asa o fiica!! drept care tati a subliniat, ca e mindru si de el si de copiii lui!!! dar nu de o atitudine absurda din partea scolii!!!am postat cea mai cuminte poza a mea de eleva, una din multele schimbate, pina sa fie pe placul conducerii scolii, sa apara pe tabloul absolventilor. Ca prea aveam in toate zulufi!! in final pe tablou a aparut o poza cu doua codite cuminti si zulufi prinsi de agrafe!!!ma gindesc, ca fiecare din voi are o mica poveste, tare m-ar distra sa le aflu!!!

Boot Roermond 2009

asta este! portul de yachturi din Roermond a devenit neincapator, asa ca s-a inceput construirea unuia nou. Terminat , dat in folosinta astazi si incredibil dar adevarat, fiecare locsor deja ocupat de yachturi unul mai frumos si mai mare ca altul! am fost invitati si noi, se putea sa scapam ocazia? nici nu am stiut ce sa pozez mai intii, masinile amfibie? barcile ? yachturile? din toate cite ceva, vorbesc pozele . In mod deosebit m-au impreisonat acele baloane cu aer, in care intrau curajosii. Erau umflate cu omul in ele , date la apa ,dupa care vorba aia strabuna, Dumnezeu cu mila, facea fiecare ce putea. Unii chiar reuseau sa se tina pe picioare. Oricum pt. mine erau cu totii intruchiparea curajului.

Eu, VIP

ideea mi-a venit ,dupa ce am scris despre femei celebre si am realizat, ca de fapt sintem fiecare dintre noi in felul nostru acel vestit very important person! eu una chiar cred, ca sint si asta din o mie de motive. Am sa insir doar citeva: ptc. la virsta de un an aduceam zimbetul pe buze femeilor inchise de teama bombelor in adaposturi. Erau ultimele zile de razboi, se tragea de zor in Timisoara, ce imi pasa mie? mergeam de la o femeie la alta si nu ma lasam, pina nu incepeau sa rida! deci, prima mea meserie? animatoare!!!! si cred, ca o buna parte din sanatatea de care , multam Bunului Dumnezeu, ma bucur astazi e datorita acelor femei, care povestea mami spuneau invariabil, sa iti dea Dumnezeu sanatate Virginica, ca iar ai reusit sa ne faci sa ridem, sa uitam de razboi!!! eu sint un VIP ptc. deja de la gradinita imi placea sa imi schimb imaginea, de la tarancuta la papusa de ceai!!! ma simt si azi foarte importanta ca am reusit in anii de liceu sa le infrunt pe HB-uri ( in traducere exacta de scolari, hoaste batrine =profesoare, care mi-au pus in clasa a 9-a 6 la purtare!!! )si sa fac sport de performanta!! la fel am reusit mai tirziu sa arat tuturor, ca a fost posibil sa am un copil la nici 19 ani, sa urmez cursurile unei universitati cu o intrerupere de doua saptamini, cit am stat in spital si am nascut, sa iau toate examenele cu brio, sa cresc impreuna cu el!! ma simt foarte importanta doar cind ma gindesc la cite generatii de elevi mai tirziu am aratat ce importanta este o limba straina, pe citi i-am facut sa il iubeasca pe Hänschen klein dar si pe Goethe! m-am simtit foarte importanta chiar si in ziua , in care , priviti poza, am indraznit sa fac o repetitie generala, cum e sa fi foarte batrin!! si foarte importanta m-am simtit si in ziua in care , nu mi-a fost mult sa indraznesc sa tin un blog!!! asa, ca ce trebuie de fapt sa faci, sa fi un VIP? sa te simti tu unul ! cum va simtiti voi, sinteti de parere ca intri in categoria asta doar daca scrie vreo revista de scandal de tine? daca apari la televiziune, umbla paparazzi dupa tine? sau e destul sa fi un normalos cu o viata implinita si frumoasa!

Femei celebre

era titlul unei colectii fascinante, citite de regula in graba mare sub banca in timpul multelor ore plictisitoaredin viata noastra de eleve! nu am sa inteleg nici macar astazi, de ce erau interzise, din o asemenea carte am aflat de ex. despre cea mai mare dansatoare a tuturor timpurilor, Isadora Duncan!! sau citind Lady Hamilton parca eram mai aproape de istoria zbuciumata a amiralului Nelson! si a intregii omeniri pe vremea aceea!

Cu gindul la cartile astea m-am trezit astazi dimineata, asa ca doua vieti fascinante le si postez, una, prima femeie papa, o legenda se pare si a doua, Clara Schumann.

Se povesteste ca in aprilie 858 i se face rau papei Johannes Anglicus in timpul unei procesiuni si sub ochii ingroziti ai preotilor naste un copil! In felul acesta se descopera, ca de fapt papa era o femeie, Johanna von Ingelheim. Legenda sau adevar? oricum se lucreaza acum la un film cu aceasta incredibila poveste. Si ca poveste ramine minunata!

Sint sigura ca in vremurile de azi, cind televiziunile din lume isi atrag mii si mii de spectatori cu cautari de superstaruri sau supertalente, nu mai stie nimeni ca prima femeie superstar a fost pianista Clara Schumann ( 1819-1896). Cariera si-o incepe la 11 ani si oriunde aparea , lumea asalta salile mai ca astazi la concerte vestite. In spatele acestei supercariere se afla un tata ambitios, care a facut din un copil minune o pianista de valoare internationala! la 20 de ani pleaca la Paris, se casatoreste cu Robert Schumann, dupa care amindoi vrajesc Europa cu concerte nemaipomenite! Dupa moartea lui Robert Schumann isi dedica zilele cintindu-i operele, facind in felul acesta din el unul din cei mai cintati compozitori, chiar si in zilele noastre.

Ce alte femei fascinante cunoasteti?

Mâncărică toscană de legume

8 iulie, Sf. Virginia. La multi ani, draga Vergi!
- Administratorul de blog si ceilalti fani ai blogului





Ma tot gindeam eu zilele astea, cam ce am putea minca ceva mai deoseibit vara. Si am gasit reteta aceasta! ingrediente: 300 g ardei, o rosie mare, 200 g dovlecei sau Zucchini, 50 g ciuperci, un catzel de usturoi, o lingura de ulei de masline, rosmarin, sare, piper, 3 linguri de bulion sau ketchup, o lingura de masline negre. (nu e nevoie sa respectati cantitatile, eu am pus cum s-ar spune dupa ochi!)

Se taie ardeii si rosiile bucati mici, dovlecelul felii, ciupercile si usturoiul in doua, se pun la prajit in uleiul incins. Se adauga rosmarinul si se lasa la prajit amestecindu-se tot timpul cca 10 minute. Se pune sarea, piperul, bulionul si se mai lasa citeva minute. Pofta buna, merita sa va luati cele citeva minute timp! Se poate minca rece , calda ca mincare sau garnitura.

Reteta bunicii Rabbi Neeman pentru o casnicie fericita

Am citit o carte recent o carte formidabila! ( multumesc Anca! ) O lectura usoara, o carte ideala pt. cineva ca mine, acum fara timp de carti cu mesaj sau tristeti metafizice ! E presarata din loc in loc cu tot felul de retete. Astazi prima din cele care vor mai urma.

Ingrediente: 250 g dragoste, 250 g umor, 250 g atractie sexuala, 500 m admiratie si respect reciproc, 500 g compatibilitate intelectuala, o masura de rude prin alianta sau, dupa gust mai multe incurajari, un buget rezonabil, o mina generoasa de munca in echipa, patru lingurite de dorinta de a recunoaste, 250 g de scuze ptc. ai gresit, 250 g promtitudine in a-ti cere iertare, 250 g de incredere reciproca si o masura mare sau citeva mai mici de interese sau pasiuni comune, 250 g fascinatie reciproca, bai separate ( daca o permite bugetul !)

Se strecoara toate ingredintele si se scot eventualele cocoloase de gelozie, reprosuri, ranchiuna, reglari de conturi, scandal sau acuze. Se incorporeaza regulat portii zdravene de sex conjugal pasional. Se adauga masuri generoase de dragoste si se lasa sa fiarba la foc mic, foc intretinut de afectiune, respect reciproc si dorinta. ( cartea se numeste " Doamna Jivago din Queen's Parc " si apartine scriitoarei Olivia Lichtenstein. )

O saptamina frumoasa! aveti vreo reteta deosebita pt. ea?

Frumuseti sub nasul nostru

Cind am vizitat acum doi ani Heidelberg am avut o adevarata revelatie si m-am intrebat, de ce cautam noi frumuseti la marginea lumii, cind sub nasul nostru exista atitea? asa si cu Brasov. Fusesem de citeva ori in oras in urma cu foarte multi ani , acum insa mi s-a parut ca il vad pt. prima data. De o frumusete rapitoare, totul parca acolo a fost ales, sa dea stralucire orasului. Pozitia sa, amestecul acela fascinant de trecut si prezent, oamenii nemaipomeniti, prietenosi, in sfirsit vinzatoare, care te intreaba dulce, daca te pot ajuta!!Poaina la doi pasi dar si fara eaa, iti ofera orasul atitea, ca abia gasesti timp sa le vezi pe toate. Am ales la intimplare citeva fotografii din oras si din poiana, le las pe ele sa vorbeasca pt. mine. Si m-ar bucura sa veniti cu amanunte legate de alte orase la fel de frumoase, nu se poate ca ele sa nu mai existe!! si sa fi ramas doar bietul Bucuresti, in prezent cred, ruda cea mai saraca a fiecarui oras ! poate intr-o buna zi sa isi recapete stralucirea, sa redevina acel mic Paris!