La multi ani Mircea!!!!

Mâine, 27 0ctombrie este ziua ta! Îmi cer de pe acum iertare, ptc. cum ti-am organizat-o, adica fara pauza de prinz dar ...asa s-a nimerit si de ce ar fi fost ziua de miine o exceptie??? noi muncim fara sa intrebe cineva, daca avem sau nu chef macar de pauza de masa!!

Asa ca urarile mele apar de astazi si sper ca in felul acesta am dat ocazie tuturor, care cu drag ar face-o, sa te traga de urechi!! si sa nu se supere ca nu te-au gasit la telefon pina seara tirziu. Inca o data si din tot sufletul, La foarte multi ani cu bucurii si sanatate!!! si cum spun eu in fiecare seara? sa ne dea Bunul Dumnezeu sanatate, pace, noroc si multa liniste in casa! ( vorbe invatate de la draga si inteleapta de mami ) Si inca multi ani, foarte multi ani de acum in colo, viata frumoasa , pe care o ducem de 35 de ani!!! si putem spune ca avem totul!!!!nu imi vine nici mie sa cred ca sint atitia ani de la primul tort 1974, cu luminari sfintite, luate la Minastirea Neamtului. Implineai 27 de ani...Cum insa pina la 100 mai e asa de mult, vom mai avea multe, foarte multe torturi, cu mereu mai multe lumanari de sarbatoare, pe ele dar cu bucuria primei aniversari impreuna!!!

Prajitura cu mere

Cred ca este prima prajitura facuta de mine si ptc. mi-a iesit, am tot facut-o ani de zile! era vremea cind ma topeam de admiraritie fata de vecina noastra, tanti Lenuta, care facea niste prajituri formidabile!!! ziua de sarbatoare era, cind isi lua masa de bucatarie in curte si intindea foaia de strudel!!! semn ca la prinz toata curtea minca strudel de mere!!! retetele ei erau unice , sunau cam asa, iei cit apuci cu mina untura, doua miini de faina, o cescuta de zahar...Ma distram pe cinste, miinile mele in comparatie cu ale ei... ar fi insemnat pe cantitatile mele ca gateam pt. Alba ca Zapada si piticii ei!

Asadar prajitura adaptata la cintar: pt. aluat framintati 500 gr de faina cu 200 gr margarina, un virf de cutit de sare, adaugati pe rind 3 linguri de zahar, o lingurita de praf de copt, 1 ou intreg si doua galbenusuri, smintina (daca aveti, frisca din aia nebatuta, o cutiutza ajunge, daca nu, completati cu un pic de lapte) Lasati aluatul sa se odihneasca pina curatati si radeti cca 1,5 kg. mere. Impartiti aluatul in doua, intindeti-l bine si puneti-l in tava, pe care ati pus pt. siguranta hirtie de copt. Presarati cu un pic de gris sau pesmet, puneti merele, zahar peste ele dupa gust si in functie de cit de dulci sint merele, tot dupa gust un pic de praf de scortisoara. Acoperiti cu foaia din restul de aluat , ungeti cu albus de ou, intepati din loc in loc cu furculita. Puteti face cu furculita si niste mici desene! Dati la cuptor cca 50 de minute la 190 grade. Cind e gata, puteti pudra un pic de zahar sau lasa asa. Eu fac ambele variante!

Tuturor, un sfirsit de saptamina fara seaman!

Toamna, flori si pasarele

a venit toamna cu adevarat dar asta nu e nimic nou! o stim cu totii si o iubim cu totii mai ales in anul acesta, cind se pare ca e mai blinda ca oricind! soarele straluceste zilnic, florile in gradina parca s-ar pregati de vara, ce sa mai spun de florile de la floraria de vizavi de praxis, de care nu ma puteam azi dezlipi? una mai frumoasa ca alta, o dovedesc fotografiile, care nu m-am putut abtine sa nu le fac! asa ca mai ramin pasarelele, pt. mine si atita lume o adevarata problema in perioada rece a anului! la noi in gradina traiesc o multime, nu stiu , cum se numesc dar stiu ca le iubesc de cum da primavara!!!doi porumbei indragostiti sint la noi de cind lumea, unicul lor cusur e.... ca se fac pe zi ce trece tot mai grashi! asa le si spun, grashii!!!!chiar si un fazan vine din cind in cind in vizita!!! asa ca azi mi-a implinit Mircea un vis mai vechi si a cumparat o mica casutza pt. pasari mici, si mi-a promis ca urmeaza una mai mare pt. pasari mai mari!! casutza plina deja de semintze atirna deja in liliac si tare ma bucur! fac un mic apel, nu uitati in iarna de pasarele, cineva trebuie sa le ajute! citeva firimituri de piine si ati facut fericite niste pasarele!

La ce va uitati...

cind cunoasteti pe cineva sau pur si simplu, cind vedeti o persoana , care va atrage? e o intrebare foarte la moda aici in presa dar ptc. ma preocupa de multa vreme o adresez si eu mai departe. Eu ma uit la miini, miinile ma fascineaza , de cind ma stiu! miini frumoase, cu degete lungi de pianist , degete vrajite de chirurg, miini muncite , mari de tot , care te fac sa te simti sigur alaturi de stapinul lor, miini blinde...Imi aduc si astazi aminte, eram cindva la Ploiesti si ma durea capul. Lucru foarte rar la mine, care multumesc Bunului Dumnezeu nu prea stiu , ce e durerea. Asa ca a fost normal ca s-a alertat toata casa. Ca sa nu ii mai vad asa de speriati , m-am dus in camera cealalta si cred ca am atipit. Cind deodata am simtit pe fruntea mea o mina micuta, mingindu-am. Era mami, nu spunea nimic, pur si simplu ma mingiia! ei bine, mina aia o simt parca si astazi!!! si ... greu de crezut dar mi-a trecut durerea de cap!!!Oricum ar fi miinile, trebuie sa implineasca o conditie, sa fie ingrijite, sint cumva cartea noastra de vizita! Cind eram studenta in anul I nu imi puteam lua ochii de pe miinile conferentiarului nostru de literatura universala, si cum eram gravida ma tot rugam sa aiba copilul meu miini frumoase ca ale lui! nu stiu , cita literatura universala mai cunosc azi dar un lucru a functionat perfect, copilul meu are miini foarte frumoase! La ce va uitati voi?

Ati ris?

Gyuri lucra la o uzina in Ardeal, mindru ca facuse o scoala profesionala si ajunsese sculer matriter. Intr-o zi il chema directorul si ii zice: -Bai Gyuri, trebuie sa te dau afara! -Yoy, da de ce dat la mine afara? -Bai, cum sa iti spun, acum cu aderarea asta la normele UE nu mai merge ca alta data, managamentul, IQ, nivelul profesional, standardele au crescut, pricepi? - Yo nu intelege. - Ba, nu ai liceu, asta este! -Face Gyuri liceul, nu problem asta. Merge Gyuri, da la seral, termina liceul. Il cheam directorul din nou, aceeasi problema, nu ai facultate. Face Gyuri si facultatea la FF. Iar il cheama directorul, bla, bla. -Acum ce motiv mai este, ca ai chemat la mine, Gyuri fekut liceu, fekut facultate!-Bai, uite care e treaba, esti ungur si eu nu suport unguri la mine in uzina, asta e! - Asta nu problem, facem Gyuri roman, trecem la ortodoxie. Bun, il naseste directorul, il boteaza Gheorghe. Dupa un timp il chema din nou, bla. bla. Gyuri uimit, ai fekut Gyuri liceu, facultate, ai fekut si roman, acum ce mai este??? -Bai Ghitza, uite au fost niste comisari de la UE in inspectie prin judet si prefectul mi-a atras atentia, ca dam prea multi unguri afara, asa ca acum mai dam afara si cite un roman!!!

Povestea mi-a trimis-o o prietena, o prietena unguroaica si dupa ce am ris, m-a pus pe ginduri! e ca in viata, cind isi pune cineva ochii pe tine, nu mai ai nicio sansa, orice ai face, tot aia se intimpla!! si...nu am mai ris!!!

Seriale

ma urmareste de mai multa vreme un gind, ziua noastra a mai tuturor se imparte in activitatile obisnuite si seriale! nu cred ca exista careva , sa nu aiba sau sa nu fi avut vreun serial, care l-a fascinat. Si in mod cu totul inexplicabil acesti eroi de serial devin un fel de membrii de familie, ne gindim cu drag sau ura la ei, abia asteptam urmarea, facem scenarii proprii!!! imi aduc aminte ca eram cindva la Bucuresti, cind a sunat o doamna la televiziune si a intrebat, cit mai merge serialul " Tinar si nelinistit", ca ea are 80 de ani si doreste sa stie, daca mai apuca sfirsitul!!! pe vremuri strazile orasului erau paralizate, toata lumea era la " Dallas" , cred serialul cu cea mai mare priza la public! au mai fost atitea dragi mie, ca parca as dori oricind sa le revad! eu una ma pling ca nu am timp si chiar nu am dar la serialul meu preferat , cel cu familia de designer Forrester ma uitam seara, cind desigur priveam imprimarea de peste zi! luam din orele mele de somn dar nu pierdeam un episod! ma gindesc ca asta se intimpla la mai toata lumea, unii recunosc, altii nu ! ei, acum sa va vad, ce...recunoasteti! care serial va place sau v-a placut???

Poezie

aceasta poezie, un adevarat omagiu adresat marelui Eminescu , a scris-o soacra mea. Soacra mea are 90 de ani! uneori nu doarme de griji, mi-a marturisit. De grija ca pina dimineata va uita nenumaratele versuri , care ii umbla prin minte! multe si frumoase versuri.

Cind o raza de lumina se coboara pe pamint / pt. tine Eminescu lumineaza al tau mormint / ea ar vrea sa te trezeasca / ca ai avea de scris cam multe / ai umbla tu printre astri / n-ai mai sta printre morminte. / N-ai mai spune la luceafar / sa coboare lin la tine / ai urca tu pin'la stele / c-ai avea acum ce scrie./ Si ai privi in jos spre mare / ca sa vezi, cum lacrimeaza. / Din mormint esti printre stele / si din nou te pierdem iara./ Trist-a fost de atuncea marea / ca ruga ti-a implinit / linga valurile ei tu pe veci ai adormit./ De vei fi iar printrre vii si moartea o vei invinge / nimeni nu-ti va sta la cap / la crestet nu-ti va mai plinge!

Poezia mi-a dictat-o ieri, intr-o zi frumoasa de toamna, cu soare dulce si blind, care parca ii mingiia chipul! soacra mea te face sa nu iti mai fie frica de batrinete, sa iti doresti sa ajungi batrin de tot! cu gindul la Eminescu....