





Daca ma gindesc bine , strada noastra este de fapt un fel de ulicioara ca in poeziile lui Cosbuc. Nu sint pe ea decit patru case, doua cite doua de-o parte si de alta, privindu-se ...geam in geam dar asta aici nu deranjeaza pe nimeni. Nici nu e de fapt o strada, e un fel de fundatura cam ca in bancul acela cu drumul vine numa de la Cluj! asa ca drumul nostru nu duce niciunde, decit la noi acasa!asadar e adevarat, drumul numa vine!!! avantaj mai ales vara, e o liniste de iti vine sa muti macar ...un depou de tramvai pe ea! eu o iubesc mult pe strada noastra indiferent de anotimp, doar dragostea nu pune conditii! ieri insa am iubit-o parca mai mult ca alta data. Nu mi-a venit sa imi cred ochilor, cind am ridicat jaluzelele, totul era imbracat intr-o mantie alba, de pina si masinile vecinilor aratau ca niste mogildete albe. Un gind ascuns s-a cuibarit totusi, cum ajungem la praxis, ca aveam garda. Desi simbata am avut bucuria sa vedem ca toate strazile erau curate , inclusiv desigur autostrada, parca fusese iarna doar pe strada noastra! pina la prinz a disparut iarna cu totul, un soare cald si triumfator dar mai ales promitator a topit toata zapada! au ramas insa pozele, priviti-le, e un eveniment, prea des iarna nu e aici!!