Primavara in marsh

cred ca niciodata nu am scris asa de mult despre primavara ca in anul acesta! poate unde i-am dus dorul mai mult ca oricind dupa iarna asta grea! poate unde mi-am adus aminte ca pe 25 martie acum 22 de ani soseam aici! incepusem sa tin chiar un jurnal de zi si prima insemnare chiar asa suna, " 25 martie 1989, Buna Vestire. Poate e un semn sa venim intr-o asemenea zi, poate chiar o buna vestire va fi toata viata noastra noua!" cind au trecut anii, greu de spus, cum? usor de spus, cu sperante implinite, cu greutati depasite si cu bucuria de a putea trai acum o primvara asa de frumoasa! la care in mod precis se vor aduna atitea altele la fel de frumoase! prima zi in o lume noua a fost plina de surprize, bucurii, care nu mai aveau cum sa se repete. Bucuria de a vedea aeroportul din Frankfurt, despre care doar povesteam copiilor la orele de limba germana si oftam in sinea mea ,convinsa ca nu am cum sa il vad vreodata!! bucuria de a merge pt. prima data pe o autostrada!! si nu in ultimul rind bucuria de a avea aici mica noastra familie!si lista bucuriilor e asa de lunga!!!! lunga a fost si lista greutatilor dar le-am uitat! a ramas doar gindul la viata frumoasa de acum! pt.care sintem recunoscatori Bunului Dumnezeu in fiecare zi!

Verde

de citeva zile a sosit cu adevarat primavara, incredibil , totul e verde, pasarile cinta, florile coloreaza gradinile, una mai frumoasa ca alta! si m-a dus gindul la copilaria mea, cind jucam un joc ( neinteles pina azi de mine!) VERDE. Adica, erai obligat sa ai tot timpul la tine ceva verde si cum erai intrebata, trebuia sa arati verdele. Ce nu imi aduc aminte este insa, ce se intimpla , daca nu aveai verde la tine! Asa ca azi am dat o fuga in Olanda, unde am constatat ca totul era cu adevarat verde si mai ales ca iesise toata lumea cu mic si mare afara! in parcarea, in care am lasat masina era o mare de masini ( si noi am fotografiat doar dintr-un unghi!), pe strada om linga om! plus semnele dragi ale primaverii, soare si flori! dar sa ma intorc la jocul copilariei, oare ce sa fi insemnat? dorul de primavara? poate stiti! si ptc. in doua zile incepe cu adevarat primvara, tuturor una frumoasa de tot!

92

Nu e vorba de o cifra magica, e virsta pe care a implinit-o duminica pe 6 martie soacra mea Marioara! asa ca a fost de la sine inteles ca ne-am dus la Cluj doar pt. doua zile, care zile insa au adus atita bucurie in sufletul ei , incit a meritat sa o fi facut si sa fi mers pe jos! pe mine ma impresioneaza de cite ori o vad, o femeie in virsta, care are , cum mai spun eu, minte pt.noi toti! scleroza?? poti sa uiti, stie tot, vorbeste cu un glas cristalin si tineresc, nu o incurci cu niciun fel de conversatie. Si care , desi nu mai vede deseneaza si scrie versuri! asa, pt. ea, pt. noi! inca o data si din tot sufletul La multi ani!! e odihnitor pt. noi toti, sa stim ca viata stie sa fie si buna!

Mi-a batut la usa primavara!

si nici macar nu e o figura de stil!! pur si simplu am avut ieri surpriza sa vad ca in cosul de flori, primit anul trecut de Pasti de la copii, a inflorit prima floare!! e asa de plapinda ca iti vine sa o iei in casa dar ma gindesc, ca daca a supravietuit uneia din cele mai grele ierni aici, o va face mai departe! v-o daruiesc cu drag tuturor si va doresc o primavara minunata in case si in suflete!!!

Martisor

primavara incepea in copilarie foarte frumos! nu cred ca ne aducea vreo zi mai mare bucurie ca si cea de 1 Martie, cind nici nu ne trezeam bine si ne asteptau martisoarele de la Mami si Tati! abia asteptam sa ne laudam cu ele la scoala si desigur la fel de nerabdatoare eram noi fetele, sa vedem , cite martisoare primim!!! aratam ca niste generali cu pieptul plin de martisoare. Sigur nu era usor sa avem atitea martisoare de dat dar aici erau neintrecuti Mami si Tati! cred ca nimeni nu era in stare sa confectioneze martisoare mai frumoase! ma gindesc acum cu duiosie, cita munca le lua snuruletele acelea delicate dar nimic nu era mult pt. ei, cind era vorba sa ne faca o bucurie! care bucurie mi-a ramas si in anii , cind am fost profesoara .Eram de-a dreptul invidioasa, cind vreo colega avea mai multe!!! ceea ce recunosc ca era cazul colegelor de romana sau mate, de, materii principale!!! aici nu exista obiceiul dar din fericire inca nu s-a intimplat an sa nu primesc martisoare, asa ca azi l-am pus pe cel de la Viorica la git pe un lantisor de argint si pe cel de la Mihai in piept!!! va doresc tuturor bucuria avuta de mine astazi si o primavara frumoasa de tot!!! cu soarele daruit noua astazi din plin! PS cred ca va trebui sa mariti pozele ca sa se vada martisoarele!!!