Boot Roermond 2009

asta este! portul de yachturi din Roermond a devenit neincapator, asa ca s-a inceput construirea unuia nou. Terminat , dat in folosinta astazi si incredibil dar adevarat, fiecare locsor deja ocupat de yachturi unul mai frumos si mai mare ca altul! am fost invitati si noi, se putea sa scapam ocazia? nici nu am stiut ce sa pozez mai intii, masinile amfibie? barcile ? yachturile? din toate cite ceva, vorbesc pozele . In mod deosebit m-au impreisonat acele baloane cu aer, in care intrau curajosii. Erau umflate cu omul in ele , date la apa ,dupa care vorba aia strabuna, Dumnezeu cu mila, facea fiecare ce putea. Unii chiar reuseau sa se tina pe picioare. Oricum pt. mine erau cu totii intruchiparea curajului.

Eu, VIP

ideea mi-a venit ,dupa ce am scris despre femei celebre si am realizat, ca de fapt sintem fiecare dintre noi in felul nostru acel vestit very important person! eu una chiar cred, ca sint si asta din o mie de motive. Am sa insir doar citeva: ptc. la virsta de un an aduceam zimbetul pe buze femeilor inchise de teama bombelor in adaposturi. Erau ultimele zile de razboi, se tragea de zor in Timisoara, ce imi pasa mie? mergeam de la o femeie la alta si nu ma lasam, pina nu incepeau sa rida! deci, prima mea meserie? animatoare!!!! si cred, ca o buna parte din sanatatea de care , multam Bunului Dumnezeu, ma bucur astazi e datorita acelor femei, care povestea mami spuneau invariabil, sa iti dea Dumnezeu sanatate Virginica, ca iar ai reusit sa ne faci sa ridem, sa uitam de razboi!!! eu sint un VIP ptc. deja de la gradinita imi placea sa imi schimb imaginea, de la tarancuta la papusa de ceai!!! ma simt si azi foarte importanta ca am reusit in anii de liceu sa le infrunt pe HB-uri ( in traducere exacta de scolari, hoaste batrine =profesoare, care mi-au pus in clasa a 9-a 6 la purtare!!! )si sa fac sport de performanta!! la fel am reusit mai tirziu sa arat tuturor, ca a fost posibil sa am un copil la nici 19 ani, sa urmez cursurile unei universitati cu o intrerupere de doua saptamini, cit am stat in spital si am nascut, sa iau toate examenele cu brio, sa cresc impreuna cu el!! ma simt foarte importanta doar cind ma gindesc la cite generatii de elevi mai tirziu am aratat ce importanta este o limba straina, pe citi i-am facut sa il iubeasca pe Hänschen klein dar si pe Goethe! m-am simtit foarte importanta chiar si in ziua , in care , priviti poza, am indraznit sa fac o repetitie generala, cum e sa fi foarte batrin!! si foarte importanta m-am simtit si in ziua in care , nu mi-a fost mult sa indraznesc sa tin un blog!!! asa, ca ce trebuie de fapt sa faci, sa fi un VIP? sa te simti tu unul ! cum va simtiti voi, sinteti de parere ca intri in categoria asta doar daca scrie vreo revista de scandal de tine? daca apari la televiziune, umbla paparazzi dupa tine? sau e destul sa fi un normalos cu o viata implinita si frumoasa!

Femei celebre

era titlul unei colectii fascinante, citite de regula in graba mare sub banca in timpul multelor ore plictisitoaredin viata noastra de eleve! nu am sa inteleg nici macar astazi, de ce erau interzise, din o asemenea carte am aflat de ex. despre cea mai mare dansatoare a tuturor timpurilor, Isadora Duncan!! sau citind Lady Hamilton parca eram mai aproape de istoria zbuciumata a amiralului Nelson! si a intregii omeniri pe vremea aceea!

Cu gindul la cartile astea m-am trezit astazi dimineata, asa ca doua vieti fascinante le si postez, una, prima femeie papa, o legenda se pare si a doua, Clara Schumann.

Se povesteste ca in aprilie 858 i se face rau papei Johannes Anglicus in timpul unei procesiuni si sub ochii ingroziti ai preotilor naste un copil! In felul acesta se descopera, ca de fapt papa era o femeie, Johanna von Ingelheim. Legenda sau adevar? oricum se lucreaza acum la un film cu aceasta incredibila poveste. Si ca poveste ramine minunata!

Sint sigura ca in vremurile de azi, cind televiziunile din lume isi atrag mii si mii de spectatori cu cautari de superstaruri sau supertalente, nu mai stie nimeni ca prima femeie superstar a fost pianista Clara Schumann ( 1819-1896). Cariera si-o incepe la 11 ani si oriunde aparea , lumea asalta salile mai ca astazi la concerte vestite. In spatele acestei supercariere se afla un tata ambitios, care a facut din un copil minune o pianista de valoare internationala! la 20 de ani pleaca la Paris, se casatoreste cu Robert Schumann, dupa care amindoi vrajesc Europa cu concerte nemaipomenite! Dupa moartea lui Robert Schumann isi dedica zilele cintindu-i operele, facind in felul acesta din el unul din cei mai cintati compozitori, chiar si in zilele noastre.

Ce alte femei fascinante cunoasteti?

Mâncărică toscană de legume

8 iulie, Sf. Virginia. La multi ani, draga Vergi!
- Administratorul de blog si ceilalti fani ai blogului





Ma tot gindeam eu zilele astea, cam ce am putea minca ceva mai deoseibit vara. Si am gasit reteta aceasta! ingrediente: 300 g ardei, o rosie mare, 200 g dovlecei sau Zucchini, 50 g ciuperci, un catzel de usturoi, o lingura de ulei de masline, rosmarin, sare, piper, 3 linguri de bulion sau ketchup, o lingura de masline negre. (nu e nevoie sa respectati cantitatile, eu am pus cum s-ar spune dupa ochi!)

Se taie ardeii si rosiile bucati mici, dovlecelul felii, ciupercile si usturoiul in doua, se pun la prajit in uleiul incins. Se adauga rosmarinul si se lasa la prajit amestecindu-se tot timpul cca 10 minute. Se pune sarea, piperul, bulionul si se mai lasa citeva minute. Pofta buna, merita sa va luati cele citeva minute timp! Se poate minca rece , calda ca mincare sau garnitura.

Reteta bunicii Rabbi Neeman pentru o casnicie fericita

Am citit o carte recent o carte formidabila! ( multumesc Anca! ) O lectura usoara, o carte ideala pt. cineva ca mine, acum fara timp de carti cu mesaj sau tristeti metafizice ! E presarata din loc in loc cu tot felul de retete. Astazi prima din cele care vor mai urma.

Ingrediente: 250 g dragoste, 250 g umor, 250 g atractie sexuala, 500 m admiratie si respect reciproc, 500 g compatibilitate intelectuala, o masura de rude prin alianta sau, dupa gust mai multe incurajari, un buget rezonabil, o mina generoasa de munca in echipa, patru lingurite de dorinta de a recunoaste, 250 g de scuze ptc. ai gresit, 250 g promtitudine in a-ti cere iertare, 250 g de incredere reciproca si o masura mare sau citeva mai mici de interese sau pasiuni comune, 250 g fascinatie reciproca, bai separate ( daca o permite bugetul !)

Se strecoara toate ingredintele si se scot eventualele cocoloase de gelozie, reprosuri, ranchiuna, reglari de conturi, scandal sau acuze. Se incorporeaza regulat portii zdravene de sex conjugal pasional. Se adauga masuri generoase de dragoste si se lasa sa fiarba la foc mic, foc intretinut de afectiune, respect reciproc si dorinta. ( cartea se numeste " Doamna Jivago din Queen's Parc " si apartine scriitoarei Olivia Lichtenstein. )

O saptamina frumoasa! aveti vreo reteta deosebita pt. ea?

Frumuseti sub nasul nostru

Cind am vizitat acum doi ani Heidelberg am avut o adevarata revelatie si m-am intrebat, de ce cautam noi frumuseti la marginea lumii, cind sub nasul nostru exista atitea? asa si cu Brasov. Fusesem de citeva ori in oras in urma cu foarte multi ani , acum insa mi s-a parut ca il vad pt. prima data. De o frumusete rapitoare, totul parca acolo a fost ales, sa dea stralucire orasului. Pozitia sa, amestecul acela fascinant de trecut si prezent, oamenii nemaipomeniti, prietenosi, in sfirsit vinzatoare, care te intreaba dulce, daca te pot ajuta!!Poaina la doi pasi dar si fara eaa, iti ofera orasul atitea, ca abia gasesti timp sa le vezi pe toate. Am ales la intimplare citeva fotografii din oras si din poiana, le las pe ele sa vorbeasca pt. mine. Si m-ar bucura sa veniti cu amanunte legate de alte orase la fel de frumoase, nu se poate ca ele sa nu mai existe!! si sa fi ramas doar bietul Bucuresti, in prezent cred, ruda cea mai saraca a fiecarui oras ! poate intr-o buna zi sa isi recapete stralucirea, sa redevina acel mic Paris!

Jurnal al calatoriei mele

bine v-am regasit! o saptamina a trecut ca in vis, nici nu imi vine sa cred ca am fost plecata! dincolo de evenimentul trist, care m-a pornit la drum, a fost pe departe cred, cea mai frumoasa saptamina , petrecuta acasa. Cu un program asa de bogat, de o sa imi trebuiasca acusi concediu, sa imi revin. Asadar Köln-Bonn, Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Eforie! si astea toate in citeva zile! ptc. astazi sint ferm hotarita sa uit tot ce ma nemultumeste , cind vin acasa, pot spune doar ca totul a fost la modul superlativ absolut. Astazi citeva imagini din Ploiesti , mosia , locul de intilnire a familiei , asa cum tati si-a dorit-o, cind a dus acolo prima piatra! va urma Brasovul, orasul datorita caruia am descoperit o alta Romanie. Dar un pic de rabdare, abia am venit ,hotarita initial sa fac o scurta pauza de blog! nu a mers!