era , pe cind eram noi mici, o poveste foarte frumoasa despre un copil si cuvintul fermecat, pe care il tot uita si care implinea orice dorinta. La acel cuvint m-am gindit azi dimineata! si m-am intrebat, de ce ne este uneori asa de greu sa spunem un simplu multumesc, de ce se confunda poate cu bodaproste si din mindrie nu il spunem!! e asa de simplu, asa de usor sa spui un multumesc din suflet, fie pt. o usa , care a fost deschisa pt. tine, fie pt. un lucru mare, care ti-a marcat viata!! si fara sa vreau mi-am dat seama ca lista mea de spus multumesc e imensa, ceea ce inseamna de fapt ca am fost inconjurata de oameni buni. Asa ca azi nu pot spune decit din nou multumesc parintilor nostri, care intr-o vreme , in care orice bucata de piine a trebuit sa fie dramuita, au renuntat la a lor, ptc. azi piinea noastra sa fie alba! multumesc fiului meu ca exista, multumesc fratilor mei, intregii mele familii, care a fost mereu alaturi de noi , multumesc prietenilor nostri, care ne-au aratat primii pasi in aceasta lume noua atunci pt. noi. Si prietenilor, care imi fac fiecare zi parca mai frumoasa! Si nu in ultimul rind voua tuturor, ca ma cititi! cui multumiti voi?
