



Cred ca fiecare om are dimineata cind se scoala o mica bucurie. A mea este mai nou un copac, un copac galben ca aurul, care imi zimbeste parca in fata geamului si imi doreste o zi buna! copacii de pe strada noastra sint cam de aceeasi virsta, uitindu-ma eu in toamna insa la ei am ajuns la concluzia ca sint cumva ca oamenii! unii imbatrinesc mai repede, isi pierd frunzele in citeva zile, altii mai greu, se tin in putere pina tirziu de tot in toamna. Si uite asa devii filozof cu noaptea in cap. Si te gindesti ca de fapt cumva esti ca si copacul din gradina!!!si stralucesti pina tirziu de tot in iarna!!!!si o iei de la capat in primavara!!!!!


















