Wir sind Grand Prix!!!

am facut simbata seara experienta, e foarte greu sa iti bata inima pt. doua lucruri o data!! ramine avantajul, ca oricare ar fi cistigator, te bucuri! asa ca am tinut puternic pumnii participantilor romani, am si sunat la telefon , sa ii votez dar m-am bucurat apoi din tot sufletul pt. marele succes al Lenei! si ca de fiecare data am admirat sentimentul de solidaritate a tuturor de aici vizavi de orice eveniment mare, sintem papa, sintem vicecampioni la fotbal ( in neuitata vara a lui Klinsmann )sintem acum Grand Prix. M-am bucurat mai ales ( probabil inca fosta profesoara din mine!! ) ca Lena a dovedit ca o rochie decenta, o tinuta tinereasca fara seaman, multa incredere in sine, multa daruire pt. ceea ce faci atrag dupa sine si succesul! si l-a avut din plin si ne-am bucurat cu totii pt. ea!

Ia

Mi-a facut Mihai bucuria si mi-a daruit de ziua mea o minunata ie romaneasca! Cum am vazut-o , m-a dus gindul la cele mai fascinante obiecte de imbracaminte din garderoba lui mami, doua ii , una mai frumoasa ca alta! Se mindrea tare cu ele, povestea cu atita bucurie , cum le-a cumparat prin anii 30 de la marea expozitie nationala din Bucuresti! Facuse special drumul de la Moigrad la Bucuresti pt. expozitia aia si... la Bucuresti a ramas!!! Nu prea pricep eu de ce azi nu se mai poarta frumoasa noastra ie, povestea mami ca toate doamnele vestite ale Bucurestiului la zile mari, ie purtau si o faceau cu atita mindrie si demnitate! Cu foarte multi ani in urma am vazut o ie pe marea cintareata Dalida, ii statea asa de bine! Oricum eu azi am imbracat ia si am fost tare bucuroasa , cind la farmacie intrind, a spus farmacista " schicke Bluse haben Sie"! chiar asta e cuvintul, shic! Asa ca abia astept concediul sa o port la Mallorca! Danke Mihai für die schicke Bluse! Am auzit ieri la televizor ca o cucoana de Bucuresti se lauda ca si-a cumparat o rochie de 100.000 de euro! Asta nu face ia noastra mai putin valoroasa! in prima poza e mami si tati, in cea din mijloc eu la o serbare scolara si a treia poza prezinta die ... schicke ie !!!

Ziua mea

clar, timpul s-a oprit in loc, a si trecut ziua mea! parca ieri puneam poze , povesteam ce minunat a fost si iata-ma scriind din nou despre ziua mea! cum e cu tempus care irreparabile fugit??? Asta insa nu m-a impiedecat sa imi serbez ziua cu bucuria din totdeauna, ce sa mai numeri la ani? mai bine la prieteni si au fost ca de fiecare data multi de tot, parca mai multi ca oricind!! si minunat de frumos, oaspeti dragi de acasa Viorica si Mihai, Luminita si Luca! unicul regret ramine ca vorbesc la trecut, in rest totul a iesit pe cum mi-am dorit, lume multa,voie buna , daruri multe si frumoase, bucate pe cinste! primul loc in top , sarmalele facute de Viorica,concurate cred doar ( printre altele ) de spuma mea de zmeura! cred ca v-am convins ca am avut motive serioase sa dispar un pic din blogosfera! bucuria ar fi sa stiu ca mi-ati simtit lipsa!! va doresc o saptamina frumoasa de tot.

Multumesc

era , pe cind eram noi mici, o poveste foarte frumoasa despre un copil si cuvintul fermecat, pe care il tot uita si care implinea orice dorinta. La acel cuvint m-am gindit azi dimineata! si m-am intrebat, de ce ne este uneori asa de greu sa spunem un simplu multumesc, de ce se confunda poate cu bodaproste si din mindrie nu il spunem!! e asa de simplu, asa de usor sa spui un multumesc din suflet, fie pt. o usa , care a fost deschisa pt. tine, fie pt. un lucru mare, care ti-a marcat viata!! si fara sa vreau mi-am dat seama ca lista mea de spus multumesc e imensa, ceea ce inseamna de fapt ca am fost inconjurata de oameni buni. Asa ca azi nu pot spune decit din nou multumesc parintilor nostri, care intr-o vreme , in care orice bucata de piine a trebuit sa fie dramuita, au renuntat la a lor, ptc. azi piinea noastra sa fie alba! multumesc fiului meu ca exista, multumesc fratilor mei, intregii mele familii, care a fost mereu alaturi de noi , multumesc prietenilor nostri, care ne-au aratat primii pasi in aceasta lume noua atunci pt. noi. Si prietenilor, care imi fac fiecare zi parca mai frumoasa! Si nu in ultimul rind voua tuturor, ca ma cititi! cui multumiti voi?

Primavara vazuta din gradina noastra

categoric, primavara ramine cel mai frumos anotimp dar nimic nu poate fi mai frumos ca ziua, in care a sosit de-a binelea si in gradina noastra!! noi avem o gradina fara gard, asa ca vedem primavara la noi, de cum intram pe strada noastra. O feerie! rododendronii uriasi sint incarcati de flori, micul trandafir salbatic a inflorit , bondari veseli roiesc printre florile lui! liliacul cel alb , care imi aduce aminte de fiecare data de un roman al lui Sebastian a explodat pur si simplu de la o zi la alta!! sa tot stai in gradina noastra ! ziua incepe vesel si cumplit de devreme dar fiind vorba de ciripit de pasarele nu ne supara! intii ne trezesc fara mila , dupa care tzopaie toata ziua prin iarba! nu ne ramine decit sa spunem, multumim primavara, ca nu ne-ai ocolit nici in anul acesta si te asteptam cu aceeasi dragoste in fiecare an!!! va doresc tuturor o primavara minunata!

Eu cu mine

cam de pe cind eram in scoala primara si am venit acasa plingind ca o colega imi spusese ca sint afectata , mi-a tot pasat de ce se spune sau se gindeste despre mine! drept care m-am hotarit astazi sa stau eu de vorba un pic cu mine !! vi se intimpla vreodata?? mie destul de des, mai ales cind sint suparata pe mine!!! wow, bine ca nu aude nimeni, ce e la gura mea atunci!!!asadar, care este trasatura mea dominanta? greu de crezut pt. foarte multa lume. Sint de fapt o persoana timida, poate de aici zmeul din mine si dupa ezitari devin , cum nu credeam eu ca sint! ca orice om am facut in viata multe , vorba aia si mai bune si mai rele, cel mai minunat lucru facut ramine, ca am indraznit la 19 ani sa aduc pe lume un copil. Nu a fost usor, pe de o parte un bebelus, care plingea toata noaptea, cind era doar in grija mea, pe de alta o facultate, pe care insa o spun cu mindrie am terminat-o fara nici macar o restanta!!! iar indrazneala de atunci ma rasplateste din plin , am cel mai bun copil din lume!!!in rest o viata normala ca la fiecare, scoala, casa, incercarea de a fi o buna profesoara sper ca mi-a iesit din plin! dupa care acum 21 de ani i-am dat la o parte pe Goethe si Lessing si am inceput sa ma ocup de management, computer, contabilitate, uf!!!, tot ce am urit mai mult in viata! ma descurc si asta e bine, iubesc munca pe care o fac, poate si unde legatura cu oamenii e asa de directa! oameni, care au efectiv nevoie si de o vorba buna, ptc. nu cred ca exista loc in lume , unde cuiva sa ii fie teama mai mare ca la stomatolog! aha, am vorbit doar de bine, am oare si parti mai putin bune?? cred ca da si inca o gramada, fac insa parte din mine, asa ca asta este, nu am cum schimba ! una din ele ar fi ca vorbesc cam mult! ca o scuza aduc ce a spus nicu o data, macar nu spui prostii!!! si iar am o parte buna!!! am incercat nu o data sa vorbesc mai putin, nu reusesc! mi se trage de cind eram mica, nu imi tacea gura o secunda! de ce mi-ar tacea acum, daca tot am mereu de spus cite ceva??? de ex. acum as dori sa va spun, ca mi-ar placea sa imi scrieti, cind stati voi cu voi de vorba??? si mai ales, ce va spuneti!!!

Cum ne vad copiii....

cindva pe vremea gradinitei a venit fiul meu acasa foarte mindru, ca invatase un cintec nou. Era legat de familie si se cinta cumva pe degete, adica mina intinsa bine si pe rind incepind cu degetul cel mare, apoi pe rind celelalte degete, incepea textul, " acesta e tatal, bun si serios/aceasta e mama, exemplu frumos/ fratele cel mare merge la scoala/ sora cea mica cu papusa-n poala/", dupa care stringea pumnisorul si incheia " aceasta formeaza familia intreaga". Cu gindul la acest cintecel m-am trezit azi dimineata cu intrebarea, oare cum ne vad copiii nostri? e o diferenta fata de cum ne vedeam noi parintii? exista doua categorii de parinti? normalos , ca mine de ex. si vestiti, ca Mihai? in ce ma priveste raspunsul e simplu, eu mi-am vazut parintii cu multa admiratie si incredere, pt. mine erau cei mai frumosi, destepti si descurcareti parinti din lume, imi era cumva mila de colegi, ca...nu aveau parinti ca ai mei!!!cum ma vedea copilul meu , mic fiind? cred ca la fel si in mod precis cu convingerea,( la mica diferenta de 19 ani dintre noi ) mama ca a mea mai rar ,cool, daca ar fi existat atunci cuvintul !in ani insa am constatat ca exista la copii doua faze, cind sint mici admiratie totala, cind cresc , apare critica. Uneori pe buna dreptate! cum e invers? simplu, pt. parinti copiii vor ramine mereu cei mai frumosi, cei mai destepti, fara seaman in lume!! si sint sigura ca nici unii si nici altii nu si-ar fi dorit o alta familie!