nu neaparat faptul, ca am indraznit sa sper, ca pot purta in spinarea mea de necunoscator in ale computerului un blog m-a dus aseara gindul la ce inseamna de fapt un hobby, e acest blog un hobby, cind si de ce apare cite un hobby in viata omului. Si mai ales, de cind avem de fapt un hobby, fara sa stim, ca se numeste asa. Si cit este de important in dezvoltarea noastra psihica si profesionala. Ma gindesc, ca o importanta mare are, atita timp, cit cel putin la noi fiecare autobiografie contine in final si ce hobby ai.
Privind in trecut cred, ca cel mai frumos hobby al meu a fost la 16 ani, cind am inceput sa adun ursuleti. Primul a fost dupa cum era de asteptat la o asemenea hotarire de la iubitul meu pe vremea aia, l-am botezat Kuki si pe el si pe iubit si m-a insotit la mai toate evenimentele importante atunci. La fiecare examen nici nu se mai mirau profesorii, ca string ursuletul in mina, pina si cind am nascut il aveam tot in mina si eram sigura, ca ma ocroteste! asa au inceput sa apara in casa tot felul de ursuleti, mai mici, mai mari dar unul mai frumos ca altul. Incununarea insa a facut-o Matscheku, ursuletul din fotografie. Eram acum vreo 40 de ani in Praga, cautam cu disperare un ursulet pe plac, mai aveam un pic si plecam si nici urma de ursulet! pina l-am vazut intr-o vitrina, am intrat in magazin cu o mutra tare nefericita, ca nici bani nu mai aveam. La un moment dat intelegind situatia mi-a propus vinzatoarea sa ii dau pantofii din picioare in locul ursuletului, niste flip-flop, abia iestiti in moda, ceea ce am si facut pe loc si am luat-o la fuga spre masina desculta dar stringind ursuletul la piept. Noroc, ca era in floarea moda hippie, asa ca nu se mira nimeni vazindu-ma!
ursuletul e deja un urs batrin , sta cuminte la noi in dormitor si cred, ca in fiecare seara ii spun noapte buna si ma bucur, ca macar el a supravietuit, nu stiu, ce s-a ales din ceilalti! si se bucura cred si el , ca ma insoteste de atitia ani.
Voi ce hobby aveti? m-as bucura tare sa aflu, aveti cuvintul!
15 comentarii:
ah, daca stiam ca avem aceeasi pasiune!primul meu ursulet se numea martinica si mi l-au furat tziganii cand aveam 6 ani!am suferit enorm , drept pentru care , odata ajunsa in franta, de singuratate, am hotarat sa refac o colectie de ursuleti, care sa-mi aminteasca de el!si tot nu m-a lasat inima sa mai dau din ei pe la baby sitting -cadoul la copii!la ultimul am renunat (dormeam cu el) dupa ce am nascut, intrand el astfel in posesia lui Luca.are Luca azi o colectie mare de ursi , de toate marimile si culorile, care insa nu-l intereseaza foarte tare!abia astept sa vad ce hobby-uri va avea el!inafara de ursi, marturisesc ca am avut la un moment dat o colectie de ...cutii(intre ele fiind si cutia muzicala de la tine pe care o pastrez pana azi plina cu amintiri)!
iar ca hobby-uri, fiind eu cam artista , am tot ce intra la categoria hooby la un om in cv, doar ca la mine devine profesional: film, desen, fotografie, muzica...!
Ce poveste frumoasa! N-o stiam, si doar fiind frati, s-ar zice ca stim totul unii despre altii. Cred ca incepusem sa am un hobby, cand am inceput sa adun clopotzei de toate felurile. Mi-am dat seama insa ca orice hobby real te pune in primejdia de a nu mai gasi loc unde sa depozitezi obiectele respective. Ei bine, desi deocamdata m-am oprit, tot imi plac clopotzeii, cum suna ei, atat de muzical. Asa ca e posibil sa ma apuc din nou de colectionat. Imi mai plac de asemenea obiectele foarte vechi, adica cel putin de acum o jumatate de veac, mai ales cele din perioada interbelica.
@luminita cele mai frumoase jucarii ramin cu adevarat ursuletii, de aia ne plac asa. Luca e prea mic, ca sa stie sa aprecieze jucariile, vine ea vremea. In schimb la vremea , cind l-am adus eu pe Matscheku, il cheama asa, ca in Praga imi parea ca toti barbatii se numesc asa, Raducu era mic , a inteles insa ca e ursuletul meu, asa ca nu se putea apropia nimeni de ursulet, ca si spunea Raducu , e a lu mama, ce sa mai spun, ce ochi faceau unii musafiri!
@Mihai, de tine nu ma mir, ca iti plac asa de multe lucruri, de mic copil adunai ,ce era mai deosebit! stiu cu cita bucurie gaseai si aici la talcioc lucruri mici mai deosebite, figurine, soldatei si ce or mai fi fost.Cea mai inutila strinsatura a ta ca sa ii spun asa , a fost iarba multa, in speranta , ca o sa ai un cal!! uf, si tot nu ai!
@luminita cele mai frumoase jucarii ramin cu adevarat ursuletii, de aia ne plac asa. Luca e prea mic, ca sa stie sa aprecieze jucariile, vine ea vremea. In schimb la vremea , cind l-am adus eu pe Matscheku, il cheama asa, ca in Praga imi parea ca toti barbatii se numesc asa, Raducu era mic , a inteles insa ca e ursuletul meu, asa ca nu se putea apropia nimeni de ursulet, ca si spunea Raducu , e a lu mama, ce sa mai spun, ce ochi faceau unii musafiri!
Sporturile extreme. :)
@Sebastaian sport extrem dar ala sub apa e chiar extrem rau!!! cu atit mai fascinant!
Sa mai zic ce hobby am eu? Manufactura? Imi place teribil de mult, inca de mica, sa fac lucruri chiar cu mainile mele, cu riscul ca uneori sa nu iasa "ca la carte", dar care sa detina din prima clipa o valoare personala imensa prin unicitatea si energia pe care am depus-o atunci cand fauream "inventia".
Un alt hobby, de data aceasta "pierdut in timp" este cel al filateriei. Inca mai am acasa la ai mei colectii intregi si peste 20 de clasoare, bine asezate, tematic si dupa valoarea exponatelor.
Alt hobby? Exact cum zicea si Sebi, sporturile extreme pe care le practic cu o incredibila pasiune alaturi de el si asta ma incanta foarte mult ca suntem amandoi la fel de "zgubilitici". :)
Un hobby dus la extrem este cel al gentilor, posetelor si posetelelor pe care le detin in numar record (am depasit suta), dar care tot timpul mi se pare o colectie incompleta. :)
Legat de ursuleti: si eu am avut un ursulet pe care l-am tinut alaturi de mine noapte de noapte, de cand eram mica pana cand, vorba aceea, am pleca de la mama. Acum el a ramas in vechiul meu dormitor, asteptand trist si prafuit sa mai trec din cand in cand pe la ei si sa-l salut. Acum, de cand il cunosc pe Sebi, am un alt ursulet care este "al nostru", un simpatic exemplar alb dintr-un plus extrem de delicat. Una peste alta, sunt niste jucarii frumoase si, daca investesti sentimente in ele asa cum ai facut si tu Vergi, devin niste parti componente ale propriului tau Univers.
P.S. Felicitari pentru blog si iti doresc sa devina bloggingul un nou hobby pentru tine pentru ca talent la scris ai mama-mama!
Bine te-am gasit in randul posesorilor de blog!
Se spune ca prima impresie conteaza,iar prima mea impresie despre acest blog,este ca va fi un blog de mare succes,fiindca accesandu-l,te incearca o stare"de bine",de care avem atata nevoie,incepand de la poza prietenoasa care iti apare cand il deschizi si continuand cu textele care desigur vor fi la inaltimea primului publicat azi.As vrea ca si comentariile mele sa se ridice la aceiasi inaltime cu cea a textelor tale,dar azi spre marea mea dezamagire,dupa ce m-am tot intrebat ce hobbyuri am,constat cu tristete ca nu am asa ceva.Poate de acum incolo...
ITI DORESC SA AI MULTA INSpIRATIE SI MULT SUCCES!!!
@Viorica multumesc pt. cuvintele de apreciere, pina la urma chiar am sa cred si eu ca sint o blogaritza! nu cred, ca nu ai niciun hobby, fiecare din noi avem dar nu consideram, ca e chiar un hobbby! nu e insa tirziu, sa il gasesti, stiu, ca ti-ar placea foarte mult un curs de dans modern, poate indraznesti sa cauti unul si uite, ai deja un hobbby frumos si sanatos!
@viorica: Pai tu ai un hobby de care multa lume s-ar bucura, daca ar putea sa-l aiba: muzica, dar nu oricum ci cantand singura la pian (culmea, tu fiind violonista prin studiile specializate in acest domeniu)! :)
@Katja-stapina de Athos eu ti-as schimba pe loc numele in Katja-stapina de hobby-uri!ptc. tu chiar ai multe si frumoase si rezultatele le port cu drag, ma refer acum la Modeschmuck! ce sa spun de hobby, genti, gentutze? se completeaza cu hobby meu nemarturisit, pantofi, din respect fata de Mircea nu l-am mai amintit, ca ati fi auzit cu totii eterna replica, iar pantofi??? de ce nu il aduci pe ursulet acasa, chiar trist este , parasit de tine!Matscheku a ajuns cu greu la noi, adus de Raducu la primul lui drum, student fiind inca! i-a fost frica, sa nu creada vamesii, ca o fi cine stie ce in ursulet, ca prea era saracul de el jerpelit, dar nu m-am lasat, atita l-am rugat, pina a spus , bine, bine! si a aparut cu ursuletul in brate la noi, de mi-au dat lacrimile de bucurie!
ma bucur, ca ti-ai mai gasit un hobby, ceea ce imi da mie foarte multa libertate! am sa il citesc cu placere dar nu am sa si comentez prea des,tu stii, cit imi place mie sa scriu!!
Ei, uite ce blog frumos! Si ce articol interesant! Am citit toate comentariile si acum raspund si eu: dansul! Asta e hobby-ul meu! Pasiunea: fotografia!
De dansat stiu sa dansez pur si simplu, samba e pe locul intai, si fotografia, eh sunt amator!
A, sa nu uit, si olaritul! Olaritul e o chestiune minunata pe care nu o practic, dar o visez! :)
Felicitari pt blog si pt subiect!
@Genius bun venit pe blogul meu! sint convinsa, ca olaritul este un hobby fantastic, e o arta veche asa de fascinanta, ca nu ma saturam pe vremuri, sa ma uit la Marginea, cum lucrau olarii! am incercat si eu sa formez o oala dar nu am reusit! dansul ar fi fost si la mine cap de lista,dar eu una nu am fost prea gratioasa niciodata, si de la balet m-au dat afara!!!As putea insa sa ma uit ore intregi la cineva, care danseaza frumos si desi invidia nu e ceva ce ma caracterizeaza, as simti ca ma umplu de invidie! ma gindeam ca poate cindva la pensie sa ma inscriu la un curs de dans, unde un profesor rabdator, dar foarte rabdator ar trebui sa fie, sa ma invete macar samba!
Trimiteți un comentariu