Vazind eu zilele astea poate mai evident ca oricind, dupa o vara de concedii ma gindesc ar fi explicatia, cum s-a mai schimbat forma multora dintre noi, mi-am pus deodata intrebarea, mai facem noi sport? dar sportul ala de pe vremuri, nu fabricile de muschi de la centrele de fitness!
Sportul ala frumos, cu care am inceput modest in anii de scoala la cluburile scolare , le-am continuat in studentie si in masura in care s-a putut le-am practicat si mai tirziu. Din pacate nu prea, cel putin asa mi se pare, scuze exista cu duiumul!
Ca si orice am facut mai tirziu in viata si sportul incepe sa se faca de mic copil, desigur sustinut fiind copilul de familie, pur si simplu sport de dragul sanatatii si nu din interese materiale sau mai rau mai nou, din dorinta mai ales a parintilor de a avea copii cit mai vestiti. Ma gindesc, ca pe vremea , cind Nadia Comaneci a inceput gimnastica, nu stia nimeni, ce va deveni dar la fel ma gindesc astazi, ca fiecare mama de fetita ,care face gimnastica, spera in adincul sufletului ei, ca va deveni o a doua Nadia. Se apuca copiii de tenis, dar oare logica este, un sport frumos, care il practici fara probleme pina la adinci batrinete sau mai degraba speranta, va fi un al doilea Nastase! bateau pe vremea mea baietii mingea fiind mai cu totii in echipa descultultilor, sa nu strice pantofii, mai joaca azi copii la cluburi , fara speranta , ca ajung bogati ca Mutu?
Nu e rau sa fie parintii ambitiosi, nu ar fi rau sa apara mereu vedete dar ce bine este, sa iasa copiii din fata eternelor computere, sa se apuce de sport organizat, de concursuri, care isi pun amprenta pe personalitatea lor de mai tirziu si daca din treaba asta iese si un titlu cu atit mai bine, daca nu ,va realiza mai tirziu, ce lucru minunat a facut in copilarie pt. batrinetea de mai tirziu! eu am facut poate un sport prea dur pt. o fata, canotajul dar pt. dezvoltarea mea de mai tirziu perfect! adica, cred, ca putine sporturi iti pun ambitia la incercare ca si acest sport, eram gata sa murim in barca dar sa cistigam concursul! ca sa nu mai spun, cum pe malul Begai alergau parinti incurajindu-ne, venea mai toata familia , ca la cel mai mare eveniment, te simteai cumva deja erou si era poate o amarita de cupa Mures - Bega , dotata cu o diploma si o medalie! adevarate comori insa!
M-as bucura foarte mult sa stiu, ca traditia merge mai departe, ca parintii isi duc copiii sa faca sport , doar asa pt. ei si sanatatea lor, ca in sfirsit tot mai multi copii bat mingea si nu tastatura unui computer! nu ca as avea ceva impotriva computerelor , dovada blogista care am devenit dar toate cu masura! Voi ce parere aveti, ce sporturi ati facut? ce faceti acum pt.sanatatea voastra? intrebarea ma preocupa, ca pe masura ce trece timpul realizez, ca ma fac tot mai comoda, uit de bicicleta si de cimpul de peste drum de casa, uit de nenumaratele aparate din casa. Un sfat primit de noi cu ani in urma, nu l-am urmat dar il dau acum mai departe. Era o vreme , cind cautam de zor o banda de fugit, sau cum se numeste, am umblat din magazin in magazin , pina un vinzator dragut a spus, stiti ceva, va vind o pereche de tenisi, plimbati-va in padure, e mai ieftin si sanatos! banda tot am cumparat-o, a stat ani de zile degeaba, pina s-a stricat de buna voie si am aruncat-o! in padure insa tot nu am ajuns!!
11 comentarii:
Vergi draga, felicitari pentru blog, la cat mai multi vizitatori!
Tea incepe cursurile de dans luna asta, pentru ca in ultimii ani am devenit tot mai pasionata de dansuri (insa doar sa le privesc, nu sa le practic). Vom incepe in curand si cursurile de tenis toti trei si vom vedea ce alege Tea: dansuri sau tenis. Poate avem norocul sa se lege un sport de ea, ca tare mult mi-ar placea. Ar fi cazul sa faca si Ana ceva sport, ca are fundul cam mare, insa mai asteptam vreun an si jumatate...
Cristina
@ Cristina mai intii ce surpriza mi-ai facut, tu chiar ai cel mai putin timp din lume! ai scris insa cu asa mult humor, ca parca o si vedeam pe Ana-Funduletz-Mare! va arata ea voua cit de curind!minunata ideea, sa faca Tea dans, daca am suferit in viata de ceva a fost ca nu am stiut sa dansez, cum mi-ar fi placut.Cit despre tenis, e sportul cel mai elegant, se joaca pina la adinci batrinete si iti deschide usi cindva, cind mai ales ca si copil si adolescent in zilele noastre apartii unei alte lumi decit noi pe vremea noastra! ghinionul meu cu tenisul a fost pe bune, ca am fost nevasta de monitor de tenis pe vrmea aia!
Frumoasa pledoarie ca sa zic asa in favoarea sportului.Si eu am facut in tinerete ceva sport.La scoala eram prima la atletism,am fost in tabere scolare de sport,de sah de ex.la Sinaia,am cistigat la cros o data locu unu,iar inainte de-a ma marita,am jucat handbal in echipa fabricii.
Acu,la batrinete chiar nu mai fac nimic in sensul asta,dar,in 37 de ani de munca in picioare(cred ca am facut mii de km.in jurul panoului la care am lucrat,si mai lucrez)zic eu ca,am facut ceva sport.In schimb,sotul meu,face de cind il stiu(de 34 de ani de cind sintem impreuna)zilnic ridicari de greutati si,in fiecare joi joaca fotbal cu colegii de birou chiar daca e acum la pensie.Poate sa tune,sa fulgere,el nu lipseste de la meci.Eu zic asa,sportul e bun la orice virsta si cred ca e un izvor de sanatate.
@ Laura ai sa rizi dar si mersul in jurul panoului de la servici tot sport este pe undeva! eu rid de cind sintem aici, ca fac zilnic curse de la etaj la subsol ,daca mi-as pune tahometru la picioare ies ceva km.! daca ar fi dupa mine as obliga pe toata lumea sa faca sport, indiferent de virsta sau timpul pe care nu il avem niciunul din noi! ce frumos, ca a mai ramas la barbati traditia jucatului fotbalului macar o data pe saptamina. Imi aduc aminte, cind eram acasa, nu ar fi renuntat Mircea la fotbalul de marti seara pt. tot aurul din lume, desi eu sustin si azi, ca cel mai interesant a fost de fapt pt. el si baieti partida de la restaurant dupa...
Dupa cativa ani buni (a se numara 7) in care am facut sport de performanta (si asta pentru ca mi-am dorit, mi-a placut si ma duceam nerabdatoare la antrenamente) m-am lasat brusc, culmea, din cauza unor probleme de sanatate. "Sportul e sanatate curata!".
Eu am fost crescuta intr-un stil eficient, zic eu, in sensul ca ai mei tot timpul m-au incurajat, m-au sustinut, dar nu m-au obligat sa fac ceva. Am inceput de pe la nici 3 ani cu gimnastica acrobatica, dar nu mi-a placut prea mult. Am mers la inot, insa, in loc sa invat sa dau productiv din maini si picioare m-am captusit cu o frica imensa de apa. In clasele I si II am luat locul I, respectiv II la concursurile de dans ritmic organizatele la nivelul scolilor din Bucuresti. Nu am mai vrut sa merg... Am schimbat totul cu atletismul, dar, cand am constatat ca nu am rezistenta la alergare, am abandonat pista... :) In clasa a V-a m-am inscris la clubul sportiv JAD unde am inceput primele mele antrenamente de Wushu (arte martiale). Am ajuns, prin munca si performanta pana la gradul de instructor. Cum am zis, din motive de sanatate a trebuit sa ma las de sportul acesta. Cat timp am facut wushu am fost selectata si inclusa in echipa de handbal a scolii, am mers la patinaj si la tenis. Pot spune ca am avut parte de o "educatie" sportiva care m-a ajutat foarte mult (atat in managementul timpului si al proiectelor individuale, cat si in socializare si munca in echipa). In prezent, pe langa schi (pe care il adoram, dar il uitam, prietenii stiu de ce!), tenis, sala si inot, vrem sa punem pe lista si dansul (am facut cateva luni, dar nu stiu din ce motiv am cam rarit-o). Dimineata insa incepem, in fiecare zi, cu o mini-inviorare pentru a prinde mai multa energie intreaga zi. La asta, Sebi adauga si o plimbare sanatoasa pe jos cu Athos. :)
Recomand tuturor parintilor sa ii oblige pe copii sa faca sport,mai ales daca acestia prefera jocul pe calculator.Mai recomand tuturor profesorilor,de la scolile de muzica in special sa le recomande sportul(familia mea stie de ce!).
Am practicat la Timisoara kaiacul (se scrie cu k, multa lume m-a intrebat de ce; federatia noastra se cheama FRKC, adica Federatia Romana de Kaiac Canoe) pe toata perioada liceului. Atat de tare mi-a ramas in suflet acest sport incat acum vreo cativa ani l-am rugat pe un kaiacist de pe Snagov sa-mi dea voie sa merg cu barca lui, si a fost minunat. In plus, imi doresc in mod real sa-mi cumpar un Kaiac dublu, cu care sa ma plimb pe Snagov cand am chef, insotit desigur de oricine ar avea chef (si curaj) sa se plimbe impreuna cu mine. Din pacate, eu recunosc ca sunt sedentar, dependent de masina. Foarte rar mai fac acasa sport dimineata. Dar foarte rar. Poate ar fi utile macar niste biciclete, sa ne plimbam la mosie pe strazi? Sau ar ramane si ele nefolosite, ca mai toate "sculele" cumoarate pentru sportul domestic?
@katja -stapina de athos acum am inteles eu , de ce dansezi tu ca o profesionista si ati cistigat concursul acela la Köln! tu esti o combinatie fericita de diferita sporturi practicate, de la fiecare se vede cite ceva pe tine! poti insa sa fi sigura acum, ca athos va tine la trap si la figurat si in realitate, adica un ciine te obliga sa iti gasesti timp , sa iesi din casa si e minunat! in drum spre praxis vedem in fiecare dimineata doamne in virsta plimbindu-si ciinii si de fiecare data ii spun lui Mircea , uite un ciine si-a scos stapina la plimbare, ca nici nu mai stii, cine e cistigatul din actiune, ciinele sau omul!
@viorica tu ai fost o victima din pacate si copilaria ta ar trebui sa fie un semnal de alarma pt. toate familiile bine intentionate, care au furat fara sa stie copilaria propriilor copii. Din pacate pe tine te vad in amintirile mele doar cu o vioara in mina si cintind , de cite ori ne deschidea cineva usa, Balada! atunci eram invidioasa, ca ma gindeam, ce mi-ar place mie sa fiu admirata si aplaudata, dupa care o zbugheam la joaca si uitam, iar tu intrai in camera la exersat! nu e tirziu insa, sa iti realizezi un vis mai vechi si sa iti cauti un curs de dans.
@mihai ca ai fost caiacist e adevaarat dar ai fost modest si nu ai subliniat, ca unul bun. Si daca in viata mea ma bucur, ca am facut cuiva un bine, ma bucur, pt. ziua aia la Timisoara, cind am venit acasa si m-ai intimpinat tu, un copil devenit cumva peste noapte un adolescent, inalt si palid, fara un pic de vlaga mi se parea, ce sa mai spun de muschi! asa , ca nu am stat mult pe ginduri, am vorbit cu antrenorul de schif , pe care il stiam si ai ajuns la Scoala Sportiva! doar ca m-ai tradat si te-ai dus la caiacisti, sobolanii, pe care noi schifistii nu ii puteam suferi! le ziceam sobolani din ziua in care la un antrenament am vazut un sobolan , chinuindu-se sa se salveze pe o fruza mare! asa ii vedeam noi pe caiacisti, cu barcile lor instabile. Am inteles insa in ani, ca ce faceau ei era mai greu, ca antrenamenul intr-u schif de 4*1!!!! sa mai spun ce baiat frumos ai iesit, ce pachet de muschi??? asa ca fa bine si fa-ti rost cit mai repede de un caiac!
Am slăbit vreo 10kg în 2-3 luni de mers cu Athos pe jos 6km/zi. Nu știu dacă se numește sport dar mă simt tare bine.
Trimiteți un comentariu