stati linistiti, nu m-am certat cu nimeni, mai ales ca la ora asta, dupa o zi plina nici nu as avea puterea, ma intrebam si eu asa ca omul. Se intimpla sa ne mai si certam, ca asa e in viata si ar fi prea frumos, ca totul sa fie o feerie de la un capat la altul, ca ziua sa inceapa intr-o armonie totala acasa, la servici, pe strada, cu prietenii si cunostiintele!
Asa ca uneori te miri de unde incepe, o vorba o aduce pe urmatoarea, o jignire pe urmatoarea si te trezesti suparat, plecind, trintind usa si jurind, ca in viata ta nu mai vorbesti cu o anume persoana, nu mai vrei sa stii de cineva . In familie e mai simplu, cit poti fi suparat pe sot, sotie , frate , sora? ca pe parinti in nicio situatie!eu una, cel mult cinci minute, ajunge un zimbet si a trecut totul.
Cum facem sa trecem peste tot ce am spus si nu intotdeauna gindit la suparare? o floare, o cutie de ciocolata, asta ca sa trec la impacari concrete, un telefon , sau un simplu si asta pica cel mai greu, iarta-ma, am gresit!
Unii tin supararea mai mult, dar tot le trece intr-o zi, eu una sint de parere, ca nu are rost sa ma supar, decit daca prin vreo minune as face-o pe viata, ce treaba e asta, acum ma supar, si imi trece!!lista mea de oameni pe care am fost suparata e foarte mica, pe care sint acum suparata nu exista! dar si pe cei care am fost suparata cu vorbele mari, sa nu mai aud in viata mea de ..., e taiat de pe lista, care lista????,, s-a intimplat nu o data, ca cei in cauza habar nu aveau!! intre timp mie imi trecea si automat treceau din nou pe lista mea!!pina si baiatul , care m-a parasit la 16 ani pt. o alta!!!!
Cind eram mica cautam cu disperare o carte neagra, tatal meu, cum faceam o boacana , cum spunea, nu iti fac nimic, te trec eu la cartea neagra si discutam noi cindva!! eram asa de convinsa, ca acea carte exista, ca abia asteptam sa ramin singura acasa, sa o gasesc.Intr-o zi, eram de acum mare, i-am povestit tatalui meu de acele cautari zadarnice si s-a distrat copios!! cum faceti voi, aveti o carte neagra, sa nu spuneti, ca sint si eu in ea!!, aruncati cuvinte grele, ridicati tonul sau e destul o privire napraznica , urmata de un zimbet cuceritor cindva!!si ptc. sint la subiect mi-ar place sa aud niste motive intemeiate de suparare, ca personal m-am suparat de cind ma stiu pt. fleacuri, de care am ris a doua zi!! ca daca tot am sa ma supar o data pe cineva, sa o fac macar ca la carte!!!cu lista de motive intemeiate!!!
Sau am o propunere, hai sa nu ne mai suparam niciodata, sa purtam discutii deschise si din suflet, sa indepartam orice motiv de suparare , cearta. Credeti, ca reusiti??
8 comentarii:
Cel mai interesant lucru este ca intr-o cearta, fiecare crede ca are dreptate. Ceea ce n-am inteles niciodata, este cum poate fi cineva atat de inflexibil, ca sa tina supararea ... veshnic? Pai, mie unuia imi trece supararea in cel mult 30 de secunde. Ok, poate trei minute, daca nu reusesc sa-mi revin mai repede. Oamenii n-ar trebui sa se certe irevocabil dintr-un simplu motiv: avem o singura viata. Cand sa te impaci, in viata urmatoare? Sigur ca exista diferende, discutii aprinse, jigniri si de o parte si de alta, uneori chiar scandal. Dar cearta definitiva? Hm, poate numai pentru motive "penale"! Dar pentru cele "civile"? Sa fim seriosi. E vreunul dintre noi Dumnezeu, sa detina dreptatea absoluta, si nu stiam? Nu cei care se cearta cu gura mare mi se par periculosi, ci ranchiunosii, cei care par a fi potoliti dar de fapt tin supararea in ei, pana la razbunare. Acolo e zona intunecata din suflet. Acolo e o mare problema. In rest, o cearta se rezolva cu inteligenta. Cel mai destept, cedeaza, nu? Hehehe! :)
Ce ne-am potrivit! Azi spuneam pe blog că urăsc certurile de orice fel!
Eu te-am văzut ce repede uiți că ești supărată și te felicit pentru asta! De-ar putea mai mulți oameni să-ți urmeze exemplul, ce bine ar fi...
@mihai-chiar asa, eu nu am sa pricep niciodata, de ce oamenii se cearta! dar sa zicem, ca exista situatii, in care iti mai sare cite o siguranta, ca sa ii spun asa ,dar orice siguranta se poate inlocui, pune la loc si totul e in ordine! asa si la oameni! ca sa nu spun, cita dreptate ai, periculosi nu sint cei cu gura mare, ci cei care sint in stare sa tina cite o suparare cu anii, zilele si chiar orele e mult! eu spun ca la cearta e ca si cu oamenii tacuti si vorbareti! personal nu imi plac oamenii care vorbesc putin, nu ca o scuza pt. mine!!! dar eu zic asa, unul ca mine, caruia nu ii mai tace gura, nu are timp de atita vorbit sa mai puna si la cale te miri ce rautati! unul care tace insa mult e banuit insa de mine, ca mereu pune ceva la cale! sigur, ma mai si insel, mai sint fiinte asa de interiorizate, ca le ajumge, ca vorbesc cu ele insele!dar mi-ar place asa de mult sa aud, ce isi spun!!!
@sebi-chiar asa! eu insa mai am o metoda, adica citeodata chiar nu ma supar, fac asa pe suparata , ca sa se vada cei de linga mine in situatii similare! cum insa eu nu stiu sa tin suparare, imi trece in citeva clipe si imi pare rau si de micul teatru regizat asa de bine! suparata am fost cu adevarat in viata , cum am mai spus doar pe baiatul , care m-a parasit la 16 ani, am jurat razbunare cumplita, ce nu am facut, sa ma conving , ca il urasc! nu am reusit, culmea peste ani ne-am impacat, fiecare avea viata lui , familia lui si risul lumii, doar gindul, ca am fi putut ramine impreuna, ma facea sa ma gindesc, unde mi-o fi fost capul, cind plingeam??ca plingeam dar....niciodata pe stomacul gol!!! veneam de la scoala, mincam bine si da-i la plins, de ridea mami de mine, vai , ce mai sufera mititca! dar eu chiar sufeream!!!ma gindesc, ca mai mult din orgoliu ranit!
N-o sa ma creada nimeni,dar eu nu stiu sa ma cert si nici macar nu stiu sa ripostez pe masura atunci cand cineva se cearta cu mine.In schimb,cand cineva ma supara foarte tare(e drept ca mi s-a intamplat foarte,foarte rar),acea persoana pur si simplu nu mai exista pentru mine in vecii vecilor,cu toate tentativele de impacare ale persoanei care m-a suparat.
@viorica sint martor, cu tine nu se poate certa omul, oricit te-ar provoca si ar incerca. Si eu mai ales in copilaria noastra am incercat destul!! nici macar o scena a la Carmen de la Ronda nu a ajutat!! asa ca de tinut minte si de luat exemplu!
@cand eram mici jucam "nu te supara, frate"!cred ca nu exista un joc cu un titlu mai inteligent!ce e lipsit de inteligentza e sa te bagi ca musca-n lapte in cearta altora ca sa-i impaci, reusind de multe ori exact contrariul, adica riscand sa te certi chiar tu cu unul din certareti:-)
@luminita-he, he cita dreptate ai! eu sint expert la capitol, de cind ma stiu incerc sa impac toata lumea si pic la mijloc, nu neaparat in familie, mi se intimpla si cu prieteni, in final pupat cu totii piata Dependentei sau cum era vorba aia si eu ramin pe margine. Nu pot insa promite, ca nu as face de fiecare data la fel, eu nu suport cearta de nicio natura, in familie cu atit mai putin si sint de parere ca daca impricinatii nu isi dau seama, trebuie ajutati! si nu uit vorbele mari spuse de mami,cind mai erau discutii , intr-o familie mai exista suparare dar nu exista dusmanie si pina se ramine la stadiul de suparare tot e bine!!aia trece! am vazut cindva un film, cred ca un serial idiot si o fetita era suparata de moarte pe mama ei si spunea, ca nu vrea sa mai auda de ea niciodata! la care cel , caruia ii povestea, i-a spus, ca asa a fost si el ani de zile suparat pe tatal lui, pina cind intr-o zi a aflat , ca tatal lui zace intr-un spital si s-a dus imediat la el.Fetita s-a bucurat si a spus, ce bine imi pare!! iar el, da, numai ca pe cind sa ajung la tata, murise si nu am mai avut de la cine sa imi cer iertare!!
Trimiteți un comentariu