E de rau, ma gindeam eu astazi dimineata! noi cetatenii mileniului trei, noi cetatenii lumii devenim tot mai uituci si nu ne dam seama! si sint lucruri marunte dar pe care intr-o zi va trebui sa le recuperam, pina nu se pierd cu totul!
Eu una ma gindesc cu groaza , ca am uitat sa scriu, stau de dimineata pina seara si scriu la computer, blind, intr-o viteza de invidiat ce e drept, dar cind sa scriu ceva cu mina, sint mai rau ca un copil de scoala primara! ce sa mai spun de scrisul ala frumos si caligrafic, abia ca inteleg eu ce scriu, poate si unde o fac tot in viteza, cu gindul ca si degetele sint un fel de tastatura!
Unde sint albumele minunate de poze, mindria fiecarei familii, am si uitat, ca exista! ne-am umplut mapele de CD-uri de DVD-uri sau cum se mai numesc dar ce ne facem in ziua in care se anunta o pana de curent de durata si ne e dor de poze? ce ne facem , daca prin vreo minune dispar pozele din computer? ce ne facem , cind vine cineva in vizita si ar vrea sa vada niste poze dar nu ai la indemina niciun computer sau mai stiu eu ce aparat sofisticat! mie imi e dor de madam Stoicescu, care venea o data pe luna la noi sa pozeze toata familia, le multumesc parintilor mei , ca in niste vremuri grele , cind fiecare banut insemna o bucata de piine, nu ne-au furat copilaria si vad si azi frumoasele rochite din hirtie creponata! sorry, nu pe CD, DVD, la mine pe perete , unde am facut un fotomontaj frumos!
Uitam, cind avem zile de nastere, daca nu ne spune handy sau computerul, unde e carnetelul lui tati, care avea notata ziua de nastere a tuturor?
Uitam sa citim, uitam sa cumparam carti, uitam sa ne ducem la o expozitie, ca vedem tablourile si in Google, Doamne, multe mai uitam!
Sa nu fiu inteleasa gresit, sigur, profitam cu totii de uriasul pas facut de tehnica, dovada blogul acesta chiar, cind as fi putut eu comunica cu atita lume ? dar mi-ar placea sa ne intoarcem si la vechile noastre obiceiuri, sa ne aducem aminte de atitea lucruri frumoase! de ex. , sa iesim la o plimbare pe jos, ca uite pina si mersul pe jos l-am uitat, sa culegem o floare cu mina noastra, ca si asta se pare ca am uitat, sa umplem vazele de albastrele si maci , de florile acelea modeste uitate de cind lumea, ca sigur e mai frumoasa o orhidee, dar ce frumos e un cimp de maci!! ati uitat si voi cite ceva? ceeeeeee???
16 comentarii:
@vergi primul comentariu il fac eu. Dragii mei, eu ma bucur, de fiecare rind pe care il primesc, abia astept sa il vad, parca sint un copil primind un dar ! mi se intimpla insa, ca nu le citesc la timp,si sa intirzie raspunsul, am sa incerc, sa nu se mai intimple.
mai e ceva, fiind eu extrem de ocupata si scriind pe fuga, maximum un sfert de ora pe tema!!!, se intimpla ca apar articole unul dupa altul si nu apucati sa le cititi! cautati cu rabdare si mai ales cu timpul, pe care nu il are nimeni dintre noi! va multumesc! nu scapati articolul de aseara!!!
De fiecare dată când am fost în vizită la voi m-am plimbat prin spatele case prin acel mic parc, și m-am bucurat de natura curată pe care n-o mai găsești în România decât foarte greu...
Ultima dată am rupt o floare dintr-un cimitir. Era o floare frumoasă.
In lumea aceasta, care este intr-o plina miscare si agitatie, in care suntem si noi niste pioni marunti, avem tendinta, eu si Sebi, sa mai rupem din cand in cand firul si sa ne reamintim cum e si fara telefon, calculator, internet, TV si asa mai departe. De multe ori fugim la munte (avem noi "cuibul" nostru) sau la Ploiesti, la Cris, unde nu stim ce e aia tehnologie, suntem numai noi si fetele care ne bucura imens, natura si un gratar gustos cu mici (cam cum au facut Lumi, Luca si Antoine de curand). Cris are o gradina superba din care, desi iti vine sa pleci cu un brat de flori, nu te incumeti sa rupi niciuna ca sa nu strici peisajul!
Avem abonament la teatre si cumparam carti pe care chiar le citim. Nu vrem sa renuntam la aceste "placeri marunte" care iti aduc atat liniste si bucurie in suflet!
am uitat mersul pe bicicleta!si pluta pe fatza!si emotziile de la balul bobocilor!si cum e sa servesti pe cineva cu bomboane!
Subscriu celor spuse de tine!E absolut normal ca omenirea sa evolueze,si va evolua,iar noi generatiile de azi nu vom apuca sa vedem ce mari grozavii se vor mai descoperi,inventa,ce beneficii vor aduce(sau dimpotriva)Insa cred,ca fiecare dintre noi are un computer in cap,in care sint inmagazinate toate datele ce-l intereseaza.Nimeni nu retine si nu-si incarca memoria cu lucruri ce nu-l intereseaza,ce nu-l privesc direct.Eu nu uit zilele de nastere alor mei,nu uit sa trimit felicitari celor ce nu au computer.Si chiar fac lucruri simple care nu tin de tehnologie,de stiinta.Merg chiar si cu bicicleta,pina la mama fac 10 minute,vorbesc cu melcii care abunda acum cu ploile astea,cu ciinii vagabonzi ce-mi taie zilnic calea si care ma cunosc deja dupa voce si-mi dau pace,cit si mai cite se pot face fara ajutor"tehnologic" Nimic din ce am invatat de copil nu am uitat, si oricind mai pot sari si coarda,sa culeg flori de cimp,sa fac un aranjament floral intr-o scoica,etc,etc.
Am uitat sa scriu si sa vorbesc simplu. Mi-e dor de o intalnire tihnita, in care nimeni nu are de reprosat nimanui nimic, nimeni nu e mai destept sau mai prost, mai bogat sau mai sarac... Pozele de la tara, in Franta, facute de Lumi, mi-au dat mult de gandit. Am uitat de lucrurile simple, care trebuie pur si simplu privite si traite cu bucurie, nu neaparat fotografiate, filmate sau descrise in carti. N-am mai mers cu patinele. Vedeam iarna la patinoarul din Parcul Victoria din Ploiesti oameni in toata firea care patinau cu figuri tehnice elegante si ii admiram. N-am mai mers cu vaporasul pe Bega. N-am mai fost la Padurea Verde din Timisoara (o mai fi existand acel lac care mie mi se parea atat de misterios?). Aproape ca-mi vine si mie sa-mi cumpar o bicicleta. N-am mai jucat baschet, n-am mai facut tractiuni la bara fixa (si, Doamne, ce mai figuri spectaculoase de gimnastica acrobatica facea Tati la strandul cel mare din Timisoara, la bara fixa!) In fine, n-am mai scris o scrisoare simpla, de mana (scriem totul la calculator).
@sebi si katja-cum am citit comentariile voastre, mi-a venit cumva inima la loc, nu e chiar totul pierdut, ca voi sint inca destui si e bine sa ne aparam cit putem micul nostru univers, sa spun asa, de oameni normali!ceea ce nu inseamna ca as fi impotriva fiecarei cuceriri a stiintei, dar e loc sub soare pt. toti si pt. tot ce a reusit omul sa mai cucereasca!
@luminitza- am facut tz, tz, tz!cum sa uiti sa mergi cu bicicleta, cum sa uiti atitea emotii! doar ca in ani de exemplu emotiile de la balul bobocilor au devenit de alta natura, pur si simplu te uiti la bobocul tau de Luca si esti deja mai mult ca multumita! treaba cu bomboanele parca o simt si eu , aici chiar ca nu am vazut niciodata asa o scena!in schimb in Turcia pe strada si-a bagat un turcalete mina in punga cu seminte a lui Mircea , a luat si a plecat mai departe fara niciun comentariu sau macar un ...danke schön!!
@laura-e minunat ce ai scris tu, e o usurare sa afli ca mai e cite ceva si cum a fost o data!!! eu am fost toata viata mea mindra , ca am avut un copil asa de repede, si ma gindeam de fiecare data, ca macar nu am sa aud de la el , mama cu ideile de la 48!!! dar uite, ca ma simt deja bunica de la 48, cu atitea lucruri care se schimba mereu in jurul meu! si simt lipsa lucrurilor mici si normale. Adica chiar si sa sun la cineva la usa, fara sa imi fac Termin, fara sa ma anunt, cum ni se intimpla pe vremuri, sigur nu era prea vesel, cind suna cineva la ora 12 noaptea dar te bucurai de oaspeti la orice ora! sa inveti mersul pe jos, sa iti cumperi o bicicleta, dar nu sa stea pe terasa ca si a mea! mai avem multe de invatat! poate...in mileniul patru se mai schimba cite ceva!!
@mihai-eu ma bucur, ca am reusit sa trag un semnal de alarma, ptc. tot ce ai scris tu, putea sa o scrie oricare din noi si era valabil, asta este, uitam lucrurile alea marunte, care ne faceau viata asa de frumoasa si alergam mereu in cautare de ceva nou de tot, cind undeva peste drum de casa noastra de ex. se gaseste deja ceva nou! incercam de ani de zile sa facem concedii cit mai departe de casa, desi de fapt ne intereseaza pina la urma doar marea si soarele si nu am fost de 10 ani la lacul din Kaarst , care e o adevarata oaza de liniste si frumusete! sau macar pe cimp cu bicicleta sa mai fi ajuns! ce sa mai spun de scrisorile de mina, chiar ca le duc dorul si ma bucur, ca am pastrat in ani atitea!
Aduc eu o nota de optimism pe aici, ca am uitat si eu o groaza, da om sunt, ma repar!
Imi place soarele de dimineatza, mirosul de fum de soba pe lemne in casa, imi place sa stau noaptea afara si sa ma uit la stele.
Un dar pentru toti vizitatorii blogului, Mondial- Atat de frageda, ca oricat de vitezoman ar fi mileniul asta, omul daca vrea sa ramana sensibil, isi permite sa stea locului o clipa, mearga el mileniul mai departe, il ajungem din urma, da macar nu uitam sa fim oameni.
Atit de frageda si Iubire bibelou de portelen sint melodiile mele preferate de la Mondial,si o stie toata pleada mea de cunostinte de la prietene,la colege de la lucru,si mai ales fiica-mea. Uneori la lucru cint de nebuna,si aceste 2 melodii fac parte din repertoriul meu.Am o colega care moare sa ma auda cintind "iubire bibelou de portelan" iar alta se prapadeste de ris cind o imit pa Sofia Vicoveanca cu straita pe umeri cu capul falos dat pe spate.Ehe,ca sa-i faci,cu trecerea anilor ne punem amprenta in colectivul in care lucram si eu voi fi mereu cea "zaluda" cintareata,inchipuita(din cauza mersului mai intepat)
Multumesc pentru melodie!
@genius-multumesc mult de tot de dar, cu atit mai mult cu cit pe Romeo Vanica il cunosc bine de tot! a fost coleg si prieten cu Viorica.Iubire , bibelou de portelan noi o cintam insa, portzelon de bibulan, intreaba-ma de ce, habar nu am !!dar ne distra. Ai dreptate, sint asa multe lucruri marunte, care ne pot bucura, o noapte sub un cer instelat, cine mai gusta asta?? cine mai spune, te iubesc cit stelele? eu spuneam !
@laura-ce treaba draguta ai scris, si uitasem expresia aia, esti o inchipuita, si mai era una, esti o afectata! nu prea am inteles eu treaba cu afectata dar insemna acelasi lucru! la tine se vad genele bune de la mama ta, cine cinta mai frumos ca Jeni la postul de radio al fabricii? ce pacat, ca a ramas la stadiul ala, ar fi ajuns o mare cintareata! dar si asa a bucurat inima colegilor, care desi banateni cu totii , abia asteptau sa o asculte pe ardeleanca de Jeni cu accentul ei inconfundabil. O cunosc personal si pe Sofia Vicoveanca, o mare doamna a cintecului romanesc.
Ha,ha!Uit si eu multe lucruri,dar nu m-am asteptat sa uit chiar si sa trimit un comentariu la textul tau imediat dupa ce l-am citit!P.S.Apropo,despre ce era vorba in text?(hi,hi,hiiiiiiiii!!!)
@-viorica mda, cam asa incepe! deci in text era vorba , dar ce voiam sa spun??? pina imi aduc aminte, cred, ca inca e pe blogul meu, oare mai am un blog???, si il poti citi! daca nu ai uitat sa citesti, vai, vai, ce ne facem!!!
Trimiteți un comentariu