Meseria mea

draga de mami avea bunul obicei de a pastra absolut tot ce era legat de noi, de copilaria noastra, de adolescenta noastra! asa am si astazi primul meu guleras de uniforma, primele ghetute ale lui Raducu si multe scrisori ale lui. Pina si putinele scrisori de dragoste de la Mircea tot mami le-a pastrat! le recitesc din cind in cind cu dragoste si recunostiinta! asa si azi dimineata. Mi-a picat in mina o scrisoare a lui Raducu si mi-am adus aminte, ca el isi dorea sa se faca doctor, de cind imi pot aduce aminte, cred ca a fost unul din putinii copii, care a depasit faza sofer sau pompier! ( mariti scrisoarea, o sa vedeti iscalitura, dr...)

In ce ma priveste mi-am visat toata copilaria, sa ajung o avocata vestita, cum vazusem eu intr-o telenovela mexicana mi se pare! o avocata, care printr-o pledoarie minunata, scapa un nevinovat !! in visele mele ii scapam pe toti si plecam asa de frumos, ca ma apucau pe mine lacrimile. Nu a fost sa fie! la inceput , ca sa nu plec din Timisoara, apoi, ca mi-a fost lene, rau imi pare insa pina in ziua de azi. Asa ca am ajuns profesoara, nu mi-a placut nici cum suna cuvintul, am incercat totusi sa fiu o profesoara buna. Si daca e sa ii ascult pe fostii mei elevi, am si reusit. As fi insa nedreapta sa nu recunosc, ca marele meu succes se baza mai ales pe faptul, ca.... eram imbracata pe gustul elevilor mei!!! si predam o limba straina!!tot era ceva!

Acum fac cu totul altceva, o munca , care insa imi place, lucrez direct cu oameni, care au nevoie mai ales de o vorba buna de incurajare, de un cuvint, care sa le aduca zimbetul pe fata, sa le ia teama. Ca nu cred, ca exista om pe lume, sa mearga cu curaj la stomatolog!! si reusesc mai de fiecare data!

Va place meseria voastra? ce ati fi vrut de fapt sa deveniti? a fost optiunea voastra sau a parintilor? mami si-a dorit de ex. ca eu sa ma fac actrita si nu a inteles niciodata, de ce ii tot spuneam, ca nu se poate, nu am talent!! vorba ei, sa intri la facultate, vine si talentul!!!!