
In gradina noastra au mai ramas doua petecutze de zapada! Am trecut pe linga ele si instantaneu mi-au venit in minte cuvintele de mai sus. Zapezile de alta data...poate un pic si impresionata inca de minunata postare a lui
Mihai, "Fotografii fara camera". Ptc. la fel de repede mi-au venit niste imagini in minte, nu imi dau seama nici acum, de ce tocmai ele. Adica eu mica, cu un paltonas minunat, visiniu cu gluga, facut de croitorul din coltul casei. Cel mai greu a fost cu probele, ca in rest de unde sa fi stiut eu, ca mergeam la croitor, ptc. nu se gasesau niciunde paltonase de copii! Tare l-am iubit pe paltonas, la fel de mult cum am urit niste pantaloni de trening infioratori, ii urasc si astazi. Foarte largi jos si cu elastic, parca eram o mica parasuta! Dupa care o amintire tare draga mie, o sanie uriasa ,facuta de tati pt. noi toti patru! In fotografie, pe sanie purtam ingrozitorii pantaloni dar si frumosul palton, ce mai conta!!! Stiu si azi ca eram tare fericita si as fi vrut sa nu se mai topeasca zapada niciodata!!! Ei, zapezile de alta data, tineau parca mai mult!!! Miine nu vor mai fi nici petecutzele de azi!! Prilej de alte ginduri. Ce ginduri va incearca pe voi , privind zapada, care se duce?