In gradina noastra au mai ramas doua petecutze de zapada! Am trecut pe linga ele si instantaneu mi-au venit in minte cuvintele de mai sus. Zapezile de alta data...poate un pic si impresionata inca de minunata postare a lui Mihai, "Fotografii fara camera". Ptc. la fel de repede mi-au venit niste imagini in minte, nu imi dau seama nici acum, de ce tocmai ele. Adica eu mica, cu un paltonas minunat, visiniu cu gluga, facut de croitorul din coltul casei. Cel mai greu a fost cu probele, ca in rest de unde sa fi stiut eu, ca mergeam la croitor, ptc. nu se gasesau niciunde paltonase de copii! Tare l-am iubit pe paltonas, la fel de mult cum am urit niste pantaloni de trening infioratori, ii urasc si astazi. Foarte largi jos si cu elastic, parca eram o mica parasuta! Dupa care o amintire tare draga mie, o sanie uriasa ,facuta de tati pt. noi toti patru! In fotografie, pe sanie purtam ingrozitorii pantaloni dar si frumosul palton, ce mai conta!!! Stiu si azi ca eram tare fericita si as fi vrut sa nu se mai topeasca zapada niciodata!!! Ei, zapezile de alta data, tineau parca mai mult!!! Miine nu vor mai fi nici petecutzele de azi!! Prilej de alte ginduri. Ce ginduri va incearca pe voi , privind zapada, care se duce?
19 comentarii:
Imi amintesc de o zapada la noi in curte (anii '50) care era atat de multa incat, dupa ce vecinii au adunat-o de pe aleea de acces spre apartamente, derdelusul format ajungea pana la etaj. Bucuria copiilor, care pana spre desprimavarare s-au dat cu saniutele. Iar intr-un final, delusorul a fost transformat intr-un fel de "cazemata". Tot pe vremea acelor mari zapezi Hermann baci a taiat porcul in curte (fascinant spectacol procesarea carnii, carnatii, suncile etc.) iar eu am descris cate ceva din toate acestea intr-o mica povestioara, mult mai tarziu: "Visul de iarna al Isabellei" :) ...
@mihai: de derdelus nu imi aduc aminte si mai zic, ca eu tin minte totul!!! dar porcul lui hermann bacsi a fost un norocos, a ajuns jumari, cirnat, singerete, caltabos si erou de roman!!!de fapt toate persoanele care locuiau in curtea noastra erau cumva personaje de roman! apropo de delusor, m-ai facut sa imi aduc aminte de primele schiuri ale lui raducu, primite la doi ani! le adusese Mos Craciun si ptc. el e un Mos bun a si nins in noaptea aia. Asa ca pe la cinci dimineata am adunat toata zapada din curte si i-am facut lui raducu un delushor, sa aiba unde schia!! de atunci nu uit sa povestesc , ca desi avea tata, vestit monitor de schi in poiana brasov, eu l-am facut schior!!!acum schiaza el de ani de zile ca un adevarat monitor de schi!!!
privind zapada care se duce,chiar ma bucur caci, m-am cam saturat de iarna...ha,ah!
Frumos ai descris amintiri din copilarie si ma-ai facut si pe mine sa-mi amintesc de primele mele patine din lemn facute de tatal meu Cosovan.
La noi la Timisoara s-a topit toata zapada,a venit primavara,am avut 17 grade zilele astea.
Iarna nu a fost niciodata anotimpul meu preferat,insa recunosc ca-mi place cind ninge cu fulgi imensi,spectacol pe care sa-l privesc de dupa perdea...!
stiu poza de care spui, o vad cu ochii mintii, tu zambitoare!
da da!si ce frumoasa descriere ai facut!
parca alta data era mai bine, ti se facea paltonas la croitor din bani munciti greu e drept, dar era unicat, nu ca astazi uniforma si globalizare peste tot!
zapada tot cu gandul la tati ma duce, ca el m-a plimbat cu sania pana tarziu prin clasa a opta, in vest!cu bobul defapt!
si prima mea expozitie foto la paris s-a chemat 'proprietara de zapezi'
in memoriam!
Acum câteva zile înca,mergeam tare cu grija sa nu alunec pe aleea din fatza blocului,care e orientat spre Nord,deci mereu fara soare,plina de zapada si gheatza dedesubt si ma gândeam cu teama ca abia la vara se va topi.Din fericire,a plouat,a mai crescut temperatura si slava Domnului,se circula mai bine.Desi am avut în casa toata iarna 25-26 de grade,tot ma bucur ca vine primavara fiindca vorba Laurei,mie îmi place doar când ninge cu fulgi mari.N-as vrea însa sa vedeti ce mizerie a ramas pe strazi dupa ce s-a topit zapada si câte gropi sunt în asfaltul Bucurestiului,Capitala noastra...
Gina draga, petecutul mai mare de zapada, daca ma uit din stinga pozei si cu putina imaginatie, vad o closca cu puisori, petecutele micute, si ma gindesc deja la sarbatorile de Pasti si la primavara care cred ca nu mai vine. La noi a nins azi noapte din nou , dimineata a fost totul alb. Acum nu mai avem decit tot asa ca la tine in gradina numai niste petecute de zapada pe care sper ca in curind sa nu le mai vad.Pe curind dar fara zapada , m-am saturat de ea.
@laura: incep sa fiu tot mai sigura, ca iarna e minunata dar...numai pt. copii si schiori!! patinele tale de lemn m-au facut sa ma gindesc, ce minunat era pe vremea noastra, cind stiam sa ne bucuram de orice, nu aveam pretentii prea mari, nu eram in concurenta unii cu altii si stiam sa fim recunoscatori pt. fiecare jucarie primmita! nu la modul, mi se cuvine, ci la modul, am meritat-o!!!si asa traiau la noi jucariile ani de zile si nu sfirseau ca de ex. mai tirziu la raducu in pod si asta dupa citeva zile, cind apareau altele!
@luminitza: ce bine mai tii tu minte, ptc. tati exact asa se prezenta, " mic shpringer din galati, mare proprietar de zapezi"!! nu stiu nici azi, ce era aia shpringer, dar tati avea un zimbet shugubat cind spunea asta, ca nu mai era important si ce insemna!cred tot mai mult ca parintii de alta data erau cumva niste vrajitori, din nimic pot spune reuseau sa avem pe masa mincare, la scoala pachetel, haine frumoase, sa mai vedem si cite un film! un lucru insa era inevitabil, cind aveai o sora, sa ai palton la fel ca ea, asa ca noi doua viorica si cu mine eram un fel de dubla lotte dar nu ne pasa!sigur ca poza mea era zimbitoare, eu ma bucuram de orice hainutza primita si abia aveam rabdare sa ajung cu ea la gradinita sau mai tirziu la scoala. Cred ca eram in stare sa prezint si o batista noua!!!cu aceeasi bucurie cu care as prezenta azi un costum chanel!!
@viorica: imi cer scuze de la toti romanii , care nu au nicio vina, de la toti bucurestenii, care nu au nici ei nicio vina dar iarna e cumplit de urita in bucuresti si in orice oras, in care nu domneste ordinea si curatenia! si nu ar fi greu, cum reusim noi aici sa avem strazi curate, sa nu ajunga iarna la topitul zapezilor un hororfilm!!! iti ia toata bucuria dansul fulgilor de nea gindul, cum o fi afara, sa indraznesc sa ies?? vine ea si priimavara! si bucurestiul devine fara efort frumos, ca se ascunde sub verdeata pomilor de pe strazi!
@cornelia: ai facut o comparatie tare frumoasa, chiar ca o closca cu puii arata petecul acela de zapada! cu disperarea ca nu stie daca mai ajunge ziua de miine! la noi nu au ajuns-o, gata avem doar iarba! azi noapte ne-am intors de la dortmund intr-un spectacol feeric, incepuse pe la essen sa ninga asa de frumos, ca ne venea sa ne oprim sa admiram spectacolul!! in fata parbrizului totul era alb, fulgi uriasi si jucausi!!ne-a incercat si teama ca nu se va mai topi si zapada asta dar pina acasa nu se mai cunostea nimic! primavara vine ea si inca destul de repede, se simte deja cumva!macar in magazinele pline de iepurasi si oua colorate!
Cand iti mai apar astfel de comentarii aiurit scrise, sterge-le fara mila, pt. totdeauna, pt. ca sunt spamuri.
Şpringer banuiesc ca e o expresie practicata la bursa. In limba germana springer e calul (la jocul de şah). Hahaha! Te invat eu germana! :)) In engleza inseamna ceva care sare. In jargon romanesc, şpringar e unu care fură, ciordeşte. La modul serios, Springer sunt si niste concernuri importante in lume. Asa ca daca faci un ghiveci calugaresc (tot vorba lui tati), "mic şpringher din Galaţi, mare proprietar de zăpezi" se poate traduce: "mic şmecher de Galaţi, mare fluieră vânt"!
Anul asta zapada m-a incatat cat se poate de tare. Mai putin zilele in care trecea plugul pe strada si impingea toata zapada in poarta noastra, astfel incat ramaneam blocati in casa. In rest, e minunat, mai ales acum, cand din ultimele peticute au scos deja capul ghioceii, la noi in curte.
Cristina
@mihai: calul se numeste pe bune foarte sugestiv, ptc. springen inseamna de fapt a sari! asa ca tati era oricum un springer, care sarea , cind era nevoie de el , de ex. Si era si un smecheras! pina si raducu il vedea asa, mic fiind spunea, eu sint smecher ca bunicu!!!multumesc de sfat, de regula eu sterg orice e-mail , unde nu stiu eu , cine e expeditorul.
@ginduri mici:ce nume frumos ti-ai ales!treaba cu pusul zapezii in fata iesirii unei case ar fi aici de domeniul fanteziei si la citeva minute treaba pt.politie! cind vezi insa primii ghiocei, ai uitat totul! abia ii astept si pe ai nostri! si soare , mult soare, si iarba mai verde,desi e verde si acum si pasarelele ciripind tot timpul! nu a mai ramas mult.
Eh, Vergi draga, la noi povestea cu Politia e de domeniul trecutului. Poti citi, de exemplu, ultima mea postare...
Va asteptam cu drag luni la noi, Cristina
@ginduri mici: nu stiam ca ai un blog nou, sa imi dai adresa. Trebuie sa fie tare frumos, interesant si cu mult talent scris!
Pai nu trebuie decat sa apesi acolo unde scrie Ganduri mici cu albastru.
Drum bun! Si abia va asteptam.
@gindurimici: sa fi tu sanatoasa cit am tot apasat!!! o sa imi arati, unica solutie!
Trimiteți un comentariu