cam de pe cind eram in scoala primara si am venit acasa plingind ca o colega imi spusese ca sint afectata , mi-a tot pasat de ce se spune sau se gindeste despre mine! drept care m-am hotarit astazi sa stau eu de vorba un pic cu mine !! vi se intimpla vreodata?? mie destul de des, mai ales cind sint suparata pe mine!!! wow, bine ca nu aude nimeni, ce e la gura mea atunci!!!asadar, care este trasatura mea dominanta? greu de crezut pt. foarte multa lume. Sint de fapt o persoana timida, poate de aici zmeul din mine si dupa ezitari devin , cum nu credeam eu ca sint! ca orice om am facut in viata multe , vorba aia si mai bune si mai rele, cel mai minunat lucru facut ramine, ca am indraznit la 19 ani sa aduc pe lume un copil. Nu a fost usor, pe de o parte un bebelus, care plingea toata noaptea, cind era doar in grija mea, pe de alta o facultate, pe care insa o spun cu mindrie am terminat-o fara nici macar o restanta!!! iar indrazneala de atunci ma rasplateste din plin , am cel mai bun copil din lume!!!in rest o viata normala ca la fiecare, scoala, casa, incercarea de a fi o buna profesoara sper ca mi-a iesit din plin! dupa care acum 21 de ani i-am dat la o parte pe Goethe si Lessing si am inceput sa ma ocup de management, computer, contabilitate, uf!!!, tot ce am urit mai mult in viata! ma descurc si asta e bine, iubesc munca pe care o fac, poate si unde legatura cu oamenii e asa de directa! oameni, care au efectiv nevoie si de o vorba buna, ptc. nu cred ca exista loc in lume , unde cuiva sa ii fie teama mai mare ca la stomatolog! aha, am vorbit doar de bine, am oare si parti mai putin bune?? cred ca da si inca o gramada, fac insa parte din mine, asa ca asta este, nu am cum schimba ! una din ele ar fi ca vorbesc cam mult! ca o scuza aduc ce a spus nicu o data, macar nu spui prostii!!! si iar am o parte buna!!! am incercat nu o data sa vorbesc mai putin, nu reusesc! mi se trage de cind eram mica, nu imi tacea gura o secunda! de ce mi-ar tacea acum, daca tot am mereu de spus cite ceva??? de ex. acum as dori sa va spun, ca mi-ar placea sa imi scrieti, cind stati voi cu voi de vorba??? si mai ales, ce va spuneti!!!
6 comentarii:
Interesant subiect!Ai scris foarte obiectiv despre tine,în afara ca tu consideri un defect faptul ca vorbesti prea mult,mai ales ca vorba lui Nicu,nu spui prostii.Defect ar fi daca intr-o societate ai acapara discutia de la un capat la altul,asa cum procedeaza într-un mod foarte suparator o fosta colega de-a mea,careia nu-i mai tace gura o clipa,de noi,cei din preajma ei,ne uitam exasperati unii la altii,de parca am spune:of,nu mai tace asta odata!Noroc ca ne vedem foarte rar.Revenind la articolul tau,greu de raspuns la întrebarea de la sfârsitul articolului.Nu pot spune ca obisnuiesc sa "stau de vorba cu mine despre mine",fiindca dialogul ar fi foarte scurt,din cauza ca eu de când ma stiu,am o parere foarte buna despre mine.In schimb,de foarte multe ori,"stau si cuget" destul de mult,daca am avut sau nu dreptate într-o discutie în care mi-am sustinut puncul de vedere,daca am procedat bine într-o anumita situatie,sau daca anumite persoane merita atentia mea.
@viorica:mie subiectul mi se pare interesant in masura in care oamenii sint cinsiti vizavi de ei insisi macar cind stau de vorba cu ei! e rau cind in societate cineva acapareaza toata discutia si de asta eu una incerc sa ma feresc dar mereu mi se intimpla ca daca nu vorbesc eu, e cam liniste, asa ca eu ...salvez lumea!! e bine sa te gindesti la ceva ce ai spus dar ramine mereu eterna intrebare, de ce nu o fac oamenii inainte de a spune ceva, ca dupa aia degeaba iti mai dai dreptate, verba volant!!eu nu imi prea bat capul cu cine merita sau nu atentia mea, ptc. stiu precis , cine nu merita! si nu le mai dau nicio atentie!!!ii tai de pe lista mea dar uneori ii pun inapoi!!!
La multi ani, Luca!
Permanent omul dialogheaza cu el insusi, fie si pentru simplul motiv ca, daca o face in gand, nu-l aude nimeni si nu e nevoie de nici un fel de cenzura a formulelor de exprimare :)) Daca e o autocritica cinstita, poate iesi ceva bun din dialogul asta. Dar daca si in gand trisezi, nu mai e chiar nimic de facut. A vorbi in societate mult si amuzant e foarte reconfortant pentru introvertitii care doar asculta si nu se baga in seama. A vorbi insa doar de dragul de a fi vioara intai, fie ca ai sau nu calitati de bun comunicator, e un dezastru. Tu, din fericire, faci parte din acea categorie de persoane minunate care dau viata unei petreceri, nu lasa sa lancezeasca atmosfera in societate. Prin urmare, dispare plictiseala, monotonia. Eu unul nu sunt chiar atat de comunicativ ca tine si nici atat de talentat in arta vorbirii. Compenseaza insa faptul ca uneori reusesc sa scriu mai bine chiar decat gandesc.
@mihai: ha, ha, tu nu ai talent sa vorbesti?? ai cu carul si esti cred singurul, care reusesti sa il atragi pe mircea intr-o discutie, ca ma si miram , de unde tot scoti atitea teme interesante pt. amindoi! care pe mine ma depaseau, asa ca nu ma amestecam. Ma gindesc ca in discutiile noastre ale tuturor cu noi insine, nu triseaza nimeni. De regula le purtam in gind, eu recunosc ca le port si cu voce tare, dar numsi cind ma duc in pivnita si uit, de ce!!! pina imi aduc totusi in citeva secunde aminte, ma bombanesc de regula la modul, si te mai dai desteapta si habar nu ai ce cauti acum!!!
Tu cu tine,m-ai facut pe mine sa te cunosc mai bine,imi place ce am citit.
Sigur,cred ca nu exista persoana care la un moment dat sa nu vorbeasca cu persoana lui.Si mie mi se-ntimpla,de obicei cind fac o traznaie,o gafa ori ceva ce ma apasa.
Dar si cind am motive de bucurie sau fac ceva pozitiv ma laud si ma felicit...ha,ha!
@laura:mi se pare corect, adica sa fim cinstiti cu noi insine.Asa ca daca gresim, sa ne autocertam dar daca meritam sa ne laudam, cit incape. Si eu fac la fel mai ales, cind imi iese cite ceva bine, ca pina sa ma laude altii!!!!sigur aceasta mica prezentare a fost si un prilej sa ma cunoasca cine citeste si daca mai ales tie ti-a placut, ce am scris, ma bucur din tot sufletul!
Trimiteți un comentariu