cuvintul oracol cred ca l-am auzit pt. prima data prin clasa cincea si culmea nu la ora de istorie!!! erau vestitele caiete, care circulau prin clasa si in care erau tot felul de intrebari, desigur gen, ce culoare au ochii tai, ce baiat iti place, ce fata nu iti place...Intimplarea de acum cu caracatita Paul m-a dus cu gindul la aceste oracole nevinovate dar si la eterna dorinta a omului de a-si cunoaste viitorul. In ce ma priveste nu am dorit niciodata sa il stiu si cred ca mi-ar fi frica si de gindul ca cineva ar putea sa imi prezica viitorul in carti , bobi ,ghioc ,glob de sticla sau mai stiu eu, ce. Si totusi uneori un gind , ca stii dinainte ce se intimpla, mai ales daca e vorba de ceva de bine, te face mai puternic si sansele de victorie sint foarte mari! m-ar interesa tare mult sa stiu si alte pareri, credeti ca viitorul poate fi prezis sau nu? si mai ales, cum?
9 comentarii:
Grele întrebari ne-ai pus,mai ales ca sunt convinsa ca e o pura întâmplare faptul ca s-au adeverit "prezicerile" caracatitzei.Cel mai corect era din partea "stapânilor" lui Paul,sa nu spuna nimanui nimic despre teste,ci eventual sa noteze undeva rezultatul lor,sa-l confrunte cu rezultatul final al campionatului si abia apoi sa-l faca public,asa ca"divertisment".Eu cred ca s-a facut prea mult caz de "preziceri" si a fost destul sa se adevereasca prima,pentru ca mai ales jucatorii sa creada în urmatoarele,iar cei "avertizati" ca vor câstiga,sa se mobilizeze atât de mult,încât chiar au câstigat.Acum,daca tot a intrat toata lumea în acest joc,cred ca cel mai frumos gest al spaniolilor ar fi sa-i ridice lui Paul un monument de o dimensiune uriasa în centrul Madridului.Ce de turisti ar atrage!
@viorica: treaba cu paul a dovedit inca o data , cita putere au mediile!chiar acum am auzit la televizor ca de miine paul isi intra in vechea piine, va distra copiii vizitatori! asteptam si o parere despre oracolele noastre vestite sau la voi la scoala nu erau la moda!
Pe mine ma distreaza in continuare forta ideii de "basm". Oamenii mari, exact ca si copiii, au nevoie de basme si uite ca cineva destept a folosit o caracatita pentru asa ceva. Cata vreme nu a facut nimic rau, a fost chiar o caracatita simpatica. Intrebarea ta este la fel de serioasa ca si intrebarea daca exista Dumnezeu sau nu. Eu (si multi altii ca mine) cred ca exista. Dar sunt si multi care nu cred. Crezand eu in Dumnezeu, ar fi absurd sa cred ca cineva (mai precis un om) poate sa prezica viitorul. Daca ai sa fii atenta, nici macar Iisus Hristos nu a facut preziceri, a vorbit numai despre trecut si mai ales despre prezent. Din tabara cealalta (a ateilor care se sprijina pe demonstratii logico-stiintifice), cineva ar putea sa-ti spuna ca viitorul se poate prezice numai daca... deja s-a intamplat! (hahaha!) Si daca tot ceea ce noi traim azi e doar o "reluare", evident ca "cineva" ar putea prezice si viitorul (e ca si cum ai scoate dintr-un plic un DVD al unui timp trecut si deja uitat (de exemplu inregistrari ale anului "3000") si care poate fi perceput ca pe un viitor - daca nu ti s-a sters din "computer" (creier) - care deja a fost. Ok, e numai o ipoteza. Dar, ia sa ne gandim: nu mai bine lasam noi treaba asta a ghicitului in viitor pentru vrajitoarele dintotdeauna sau pentru ... caracatite, iar noi, cei cu simpla credinta in Dumnezeu, sa ne bucuram de frumoasele clipe ale trecutului si ale celui mai pregnant prezent? :)
@mihai: ai dat un raspuns la subiect, perfect informat, multumesc! cert este ca si sa se fi putut sa ghicesti viitorul, tot nu as dori sa il cunosc. E asa de frumos sa iti traiesti zilele , asteptind sa vezi ce aduce urmatoarea.Chiar daca nu de fiecare data numai bucurii!cit despre povestea lui paul , cu adevarat frumoasa, pacat doar ca s-a exagerat ca intotdeauna doar pt.a aduce cit mai multi cititori la un ziar sau spectatori la un program de televiziune! si desigur ramine intreabarea, cum de a nimerit adevarul! ca l-am vazut cu ochii mei, cum urca in vasul cu pricina!!!
@katja; chiar asa! desi uneori ma gindesc la inceputurile noastre aici, de cita nesiguranta si teama era la inceput. Sa ne fi spus cineva, nu va bateti capul, acum e asa, miine e altfel...doar ca ce e drept asta e ce speram noi si in final s-a si implinit.Rau imi pare doar pt. primul an, cind de fapt stateam intr-un hotel minunat intr-o statiune si de nesiguranta zilei de miine nu reuseam sa savuram zilele de fapt bune!
CU SIGURANTA NU AS VREA SA IMI STIU VIITORUL,INDIFERENT CUM VA FI EL CU BUNE SI CU RELE.
CUM SA MAI TRAIESC LA MAXIMUM BUCURIILE VIETII?
@flori de cimp: ai perfecta dreptate, ar fi ca intr-o piesa de teatru , sa stim ce se intimpla in actul urmator! viata ramine plina de surprize, le traim cu totii in fiecare zi. Lucruri bune, lucruri rele, de unele ne bucuram, la altele plingem. Fara sa fim pregatiti, ne descurcam totusi!
Cei din generatia mea,mai cu seama fetele cam toate aveam cite un oracol.Continea intrebari diverse la care raspundeau cei ce vroiau sa scrie in el.Era haios si chiar ajungeai sa-ti cunosti mai bine colegii,ce si cum gindesc,ce aspiratii,ce preferinte au etc.
Viitorul, dupa mine,poti sa ti-l imaginezi,poti sa ti-l doresti a fi asa cum vrei,insa,de regula e un "mister".o necunoscuta.Sau,viitorul e cam cum e zicala: cum iti asterni asa dormi!Oricum,nu prea cred in preziceri,sunt de multe ori coincidente.
@laura: uite ca la treaba asta nu m-am gindit, cum isi asterni , asa dormi! mult adevar in citeva cuvinte. Treaba cu oracolele mi se parea formidabila, desi intrebarile erau uneori de o naivitate fara seaman. Ca sa nu spun ca se indoia cite un colt al caietului si aparea la secret cica cite un te iubesc! desi acesta ar fi conflict de generaii, prefer naivitatea noastra de atunci, in loc de posetele elevelor de astazi captusite cu prezervative!
Trimiteți un comentariu