miercuri, iunie 22, 2011

Acasa


Piata Operei ramine o adevarata bucurie pt. ochi si turisti!oare se mai plimba elevi pe corso???

s-a mai schimbat cite ceva in centrul orasului dar porumbeii au ramas la locul lor!

Ce senzatie a facut fintina arteziana la aparitia ei! si ce mare bucurie, ca mai exista!!

Geamurile copilariei, intrarea secreta in pivnita, acum o adevarata ruina! ce pacat!

Traim intr-o lume, in care sint sigura ca am uitat cam cu totii, unde sintem acasa! visul meu din copilarie, o casa cu cinci etaje, la parter parintii si la fiecare etaj cite un frate, s-a spulberat cred chiar in clipa , in care l-am avut. Dar ar fi fost asa de frumos.... Ma gindesc totusi ca acasa ramine pt. fiecare dintre noi orasul sau satul copilariei, casa parinteasca. De aia imi e drag de cite ori imi aduc aminte de intilnirea de la Timisoara. Si mai ales de acea Timisoara, care parca a ramas neschimbata. Chiar daca tramvaiul nu mai trece paralel cu Corso, au ramas porumbeii din Piata Operei. Chiar daca casa copilariei a ajuns o ruina ( si ce impozanta era o data, daca ma gindesc doar la minunatele elemente arhitecturale de pe ea!), tot mi-a batut inima un pic mai repede sa o revad. Asa ca, unde sintem de fapt acasa???unde locuim sau unde ne-a ramas sufletul?

9 comentarii:

floridecamp spunea...

imi e tare dor de acasa-bacaul meu drag!!acasa e locul copilariei dar poate fi si locul unde sunt cei dragi sufletului !!
acasa e pana la urma tot acasa indiferent de locatie!!!

Mihai spunea...

"Ubi Bene IBI Patria" (initial sensul era: daca mie mi-e usor iar tarii mele ii este greu, atunci eu nu mai am patrie). Expresia este a poetului roman tragic Marcus Pacuvius, citata si de de Cicero: "Patria EST ubicumque Bene". Hehehe, cam asa si e, istoric vorbind si pragmatic vorbind. Numai ca patria din suflet ramane aceea unde te-ai nascut si ai prins radacini. N-ai cum sa nu te emotionezi revazandu-ti casa copilariei, chiar daca acum e in paragina. Bine ca mai exista...

Anonim spunea...

@floridecimp: exact ce gindeam si eu acum la timisoara! nimic nu poate inlocui, ceea ce de fapt inseamna acasa, copilaria!cind m-am dus la ora de dirigentie si am intirziat , am fost cumva uimita in primul rind, ca in loc sa trec drumul sa ma duc acasa, am trecut cu adevarat drumul si am intrat in hotel!!! si nu m-a intrebat mami, unde am intirziat! ca nu stiu , cum se facea, aveam cinci, sase ore la scoala si tot mai stateam la coltul strazii cu prietenele mele de vorba!!!

vergi spunea...

@floridecimp: am uitat sa ma iscalesc dar bineinteles ca am scris eu, vergi!

vergi spunea...

@mihai: chiar ai dreptate, paraginita sau nu, bine ca exista casa noastra! mai ca imi venea sa intru in fosta noastra locuinta, sa vad , daca mai sint pe tocul usii semnele facute de mami, cind ne masura, daca am mai crescut! citeva le stiu si azi!cel mai rau mi-a parut de urmele acelor minunate incrustatii in tencuiala, chiar si intre geamurile noastre se mai cunosteau niste flori! tot nu am sa pricep , de ce se lasa casele sa se distruga in halul asta! treaba cu dictonul latin, lasa loc pt. multe comentarii!unul foarte adevarat, voi chiar nu mai aveti patrie!!! cei mai multi dintre voi!

laura spunea...

Am revenit cu forte proaspete acasa!
Ma bucur sa te vad colindind prin Timisoara,pacat ca eram plecata in acea perioada.
Pozele sint superbe!

vergi spunea...

@laura: bine ai revenit, ti-am simtit lipsa! mi-ar fi placut sa ne revedem in timisoara, desi am stat prea putin si programul a fost asa de incarcat, ca fara exagerare era facut parca la minut!orasul insa, casa parinteasca ( am stat la hotel royal, vizavi de ea ) mi-au umplut sufletul de bucurie! si bine ca macar timisoara e altfel!

Viorica spunea...

Citind articolul postat de tine,am gasit rânduri pe care parca le-as fi scris eu,fiind la fel de impresionata ca si tine regasirea frumosului nostru oras,care la fiecare pas,mi-a trezit multe,multe amintiri frumoase "de acasa".
Multumesc ca dintre cele patru fotografii postate,trei sunt cu mine.

vergi spunea...

@viorica: intoarcerea noastra in timp a fost minunata, nu gasesc decit cuvinte de lauda pt.fiecare zi petrecuta in timisoara! bineinteles ca tu erai motivul cel mai important la sedintele foto! si ma bucur ca ti-au placut! a fost asa de frumos ca o sa mai repetam vizita si fara un motiv deosebit.