joi, aprilie 05, 2012

Cred ca vine Iepurasul....


de fapt sint chiar sigura ca va veni si va veni chiar de doua ori. Acum duminica cu frumoasa intilnire a micii noastre familii de aici si desigur si duminica viitoare. Sint atitia ani , de cind copilaria a ramas in urma si totusi de doua ori pe an, de Craciun si de Pasti redevenim copii! si reapare emotia si bucuria cu care asteptam sa ne primim darurile! imi revine in minte iarba, pe care o culegeam sa ne facem cuibushorul, imi aduc aminte , cum ca sa scapam de vesnica intrebare a lui Raducu, cind vine o data??? , il trimiteam sa culeaga iarba. Doar ca in fata casei era un mic parc si cit ai bate din palme aveam o rezerva sa hranim un cal!!!!!ca sa nu mai spun de bucuria de a merge la biserica, imbracati desigur cu cite ceva nou!!! ca vorba aia " Pastele fudul"! si de asta avea mami grija cu mult drag , bucurie si aplecata nopti intregi asupra masinii de cusut.Si imi aduc aminte si de anii tristi de profesoara, cind in duminica Pastelui eram obligati sa adunam copiii la scoala si sa facem curatenie in curtea ei. Cu atit mai trist cu cit una din scoli era gard in gard cu biserica!!!ceea ce nu ii oprea pe copii sa aiba cite un ou rosu la ei si din cind in cind se auzea " Cristos a inviat", spre marea suparare a secretarei de partid, ca daca ne aude tovarasul primar!!!! acum in prag de marea sarbatoare imi doresc ca toata lumea sa aiba parte de bucuria ei, sa se uite macar o zi de griji si de necazuri.Va doresc tuturor de pe acum o Sarbatoare a Sfintelor Pasti frumoasa de tot, cu sanatate, bucurii si desigur cu un Iepuras, care nu v-a uitat!

6 comentarii:

Viorica spunea...

In fiecare an,de sarbatoarea Sfintelor Pasti,îmi amintesc de noptile de Inviere din copilarie,când mergeam cu toata familia la slujba de la biserica.Mami ne dadea fiecaruia câte un ou roshu.Eu îl tineam în buzunar,si din când în când puneam mâna pe el de parca as fi vrut sa ma asigur ca nu dispare si Doamne iarta-ma,abia asteptam sa se termine slujba,sa ciocnim ouale si sa le mâncam.In mod miraculos,niciun ou fiert peste an,nu are gustul oualor de Pasti.

Vergi spunea...

@Viorica: am avut dreptate! Pastele ne trimite in copilarie! Chiar daca nu avem, cum o intoarce, in zilele astea e mereu prezenta. Mie imi placea ca ne punea cite um strop de vin rosu in pahar si il mincam cu cozonac!

Cornelia spunea...

Anul trecut am petrecut Sfintele Pasti impreuna cu prietenii nostrii din San Diego (20) la o masa in gradina prietenei mele Anca. Am avut bunatati ca acasa in Romania,miel, oua- vopsite de noi,am dus vopseaua cu noi, salata de vinete, salata orientala, am facut si un gratar cu mititei ca acasa, cu muraturi, cosonac, pasca si baclava. Totul a fost foarte gustos. Sotul meu care ca intotdeauna este singurul strain printre straini conoaste asa ceva, dar de fiecare data spune ca a fost cel mai bine si frumos organisat.Va dorim unPaste fericit, cu multe bucurii si cu multe daruri.

Vergi spunea...

@Cornelia: ma conving de fiecare data mai ales inainte de sarbatori, ca si dupa zeci de ani petrecuti in noile noastre tari , ducem dorul zilelor de acasa! Si fiecare dintre noi petrece ca acasa. Chiar daca intre timp noii membrii de familie nu cunosc acasa al nostru! Le plac insa in mod precis mititeii si sarmalele! So desigur de noi!

laura spunea...

Minunate poze, esti incredibil de frumoasa,imi place mult!

Vergi spunea...

@Laura: ma bucur ca iti plac pozele dar cel mai tare ma bucur de aceasta fantastica posibilitate de comunicare.