miercuri, martie 25, 2009

Jubileu




astazi cu 20 de ani in urma veneam in Germania! plini de sperante dar si de teama fata de necunoscut, incarcati cu doua geamantane, o lada in care aveam voie sa luam lucruri in valoare de 15.000 lei de persoana si 15 gr. de aur ! gindul m-a dus azi la Mary Poppins, asa oi fi aratat si eu , doar ca nu puteam zbura! era insa destul ca imi zburau gindurile ! a fost o despartire dureroasa de familie atunci pe Otopeni, fiecare incerca sa ascunda ce simtea in realitate. Cit despre noi, aveam mereu senzatia ca de fapt visam! era cu citeva luni inainte de revolutie, nu banuiam ce intorsatura o sa ia lucrurile in Romania si daca ma gindesc bine , si sa fi stiut, tot am fi plecat! prima bucurie ca plecam a fost deja pe aeroport, i se paruse unei vamesite, ca am prea mult aur, un inel, o cruciulita , cerceii, verigheta, o bratara subtire de tot. Cred ca i-au placut cerceii, de ei s-a luat, asa ca i-am spus exasperata, doamna, sint 30 de grame de aur, ( pt. amindoi dar Mircea avea doar verigheta) daca va plac, luati-i. Nu a mai spus nimic ! era Buna Vestire, ce putea sa ni se intimple rau in o asemena zi? ani de zile m-am gindit, ca daca am pornit cu dreptul aici e si ptc. inceputul a fost in o asemenea zi. Ma intorc in timp, aeroportul din Frankfurt, noi speriati sa nu ne pierdem, vederea lui Raducu, care venise mai repede sa ne astepte, o adevarata binecuvintare! imi visam sa vad prima autostrada, am adormit cum am intrat pe ea! parca au fost ieri toate, primele doua saptamini petrecute la draga de anyiu, cred unica fosta soacra din lume in stare sa faca asa un gest, prima locuinta, o camera minunat de frumoasa intr-un hotel, primul loc de munca, profesoara de germana la Caritas, care orgniza cursuri pt.copiii de emingranti! prima locuinta a noastra, un apartament de doua camere in Kaarst , un bloc cu piscina la parter, a doua locuinta , o oaza de liniste si frumuseste in Düsseldorf, casa noastra din Kaarst! cind au trecut anii? si mai ales cum au trecut? eu zic ca frumos de tot, am avut marele noroc, sa fim ajutati din prima clipa de prieteni dragi si adevarati, am avut noroc sa ne sprijine familiile in tot ce faceam, tot noroc se cheama sa avem acum asa de multi prieteni aici. Si ce e mai importani o familie si aici, e minunat sa ai in ce te ancora! le multumesc din suflet tuturor!!!ducem o viata frumoasa, cu stress si oboseala dar si plina de bucurii si impliniri! nu ramine decit sa imi doresc sa avem parte de cit mai multe aniversari de felul acesta!


Poate va aduceti si voi aminte de cel mai important pas facut in viata, care a fost?.

12 comentarii:

Katja - stapana de Athos spunea...

Foarte frumos si emotionant textul tau. Noi am facut un pas gresit... zic eu, cand, in '93, ne-am intors in tara cu speranta ca si la noi va fi ca-n Germania.
Insa curajul si nebunia mea, de pana acum, a fost in momentul in care, inainte cu mai putin de 5 luni de examenul de admitere la facultate, am cotit drumul spre medicina, catre psihologie. Si, multumesc lui Dumnezeu, am facut o miscare foarte inspirata.

Vergi spunea...

@katja: ca v-ati intors din germania a fost poate o greseala, dar oricum nu puteai hotari tu, asa ca parintii au facut pasul si pt. voi. Treaba cu cotitura spre psihologie mi se pare si mie fascinanta. Adica te vedeam si doctorita dar psihologia este dupa mine una din ramurile cele mai frumoase cu putinta, pacat ca nu se practica si in romania ca peste tot. Adica la nevoie un psiholog face mai mult ca orice doctor, ca din pacate de suflet nu se prea ocupa nimeni!

Anonim spunea...

care a fost pasul cel mai important?pai acelasi!
doar ca de una singura,fara prieteni care sa ma ajute, fara apartament care ma astepta, fara job si cel mai rau, fara drept de lucru si bani macar de bilet de intors.
aveam de ales?:-)

Vergi spunea...

@luminitza: de cite ori vorbesc de venitul nostru aici, ma gindesc la cei ca tine, care chiar au avut curajul sa ia viata in piept. Am avut si no greutatile noastre dar e mare lucru, sa fi luat de la aeroport, sa fi dus undeva acasa, sa te ajute cineva la tot razboiul de hirtii de la inceput! cum or fi reusit altii sa se descurce, toata admiratia mea!

Anonim spunea...

Va doresc din suflet,sa aveti parte de cat mai multe aniversari,cu bucurii,impliniri si sanatate si sa fiti inconjurati ca si acum,de dragostea lui Raducu si Ute si desigur de cea a prietenilor foarte buni!
LA MULTI ANI !

Vergi spunea...

@viorica: multumim de urari, o sa ne dam silinta sa se si implineasca. Unicul lucru , pe care nu il putem influenta ramine timpul, zboara ca nebunul! parca ieri eram pe aeroportul Otopeni, voi toti linga noi, eram ca intr-o telenovela, ce tot spun eu ca telenovelele le scrie tot viata. S-au intimplat atitea intre timp si totusi cind ma gindesc in urma, imi pare o clipita. Pt. ca in clipa urmatoare, sa imi para ca totul s-a intimplat acum o vesnicie.

Medeea76 spunea...

Multi, multi ani la fel de frumosi!
Decizii am luat multe in ultima clipa si s-au dovedit de bun augur. Mai tot timpul mi se intampla...
Ma bucur ca totul e bine la voi, te rog mult pupa-l pe Mircea!!!

Vergi spunea...

@medeea: cred ca cel mai greu moment in viata cuiva este, cind are de luat o mare hotarire, ptc. te macina tot timpul intrebarea, am ales solutia cea mai buna?? cu atit mai mult cind faci un pas ca noi, care iti schimba toata existenta, te obliga sa o iei la capat si asta la o virsta, cind deja aveai in romania cam ce isi putea dori cineva acolo sau mai precis se putea si implini. S-a dovedit ca nu a fost o hotarire pripita, a iesit totul perfect si oricum nu am prea avut de ales, daca raducu a ales drumul indirect si pt. noi. Asa ca la cit de multe aniversari de felul asta, Buna Vestire s-a dovedit a fi o zi buna de tot!

Anonim spunea...

La multi ani si fie ca urmatorii
care vor veni sa fie si mai buni,
sa fiti sanatosi si sa va bucurati de tot ceea ce ati realizat!Noi
vom avea indata 25 de ani,este nunta noastra de argint cu Germania...Si cand ma gandesc in urma imi dau seama ca asta ne-a fost soarta.Noi am venit singuri,nu am avut pe nimeni
decat cateva cunostinte carora le santem insa recunoscatori pt sprijinul la greu pe care ni l-au dat.Nu am regretat nici un moment pasul facut atunci si nu uit niciodata sa-i multumesc bunului D-zeu pt ideea de acum 25 de ani!

Vergi spunea...

@geni: felicitari si voua, va fi o nunta de argint frumoasa! ma anunt... domnisoara de onoare! oricum un chef trebuie sa facem, sint asa de multi ani si asa de rodnici si frumosi! nu avem ce regreta si asta e cel mai bun lucru , care ni se putea intimpla, ptc. nimic cred nu poate fi mai cumplit decit un pas deja facut si dupa aia regretat toata viata!la mai mare la noi toti!

Anonim spunea...

In primul rind,super reteta anterioara,mi-a iesit!
Al doilea,daca azi esti inca acolo,inseamna ca,a meritat totul!
Eu va vad pe voi toti(verii mei cochinesti)niste luptatori si invingatori! Asa se explica multe!

Vergi spunea...

@laura: multumesc , sintem cu adevarat niste luptatori dar in ceeea ne priveste pe noi doi aici, nu pot sa nu recunosc ca fara imensul ajutor primit la inceput, nu am fi ajuns, unde sintem. Sigur a fost si in mina noastra sa realizam atitea lucruri, nu a fost usor deloc , au fost si momente de descurajare, de disperare dar speranta nu ne-am pierdut-o niciodata. Si a meritat sa nu ne lasam invinsi, azi nu mi-as putea inchipui ca as putea trai altundeva. Rau imi pare doar ca de cite ori venim in romania am sentimentul nu numai ca totul sta pe loc , ci ca pur si simplu se merge din rau in rau.Totul e asa de gri si dezolant! poate ar trebui sa vin la timisoara, ma gindesc ca acolo misca ceva, timisoara a fost intotdeauna altfel.