eu fac parte din generatia crescuta cu frica lui Dumnezeu, respectul fata de biserica! generatia, care nu ne culcam inainte sa nu spunem macar o rugaciune, care asteptam cu sfintenie venirea marilor sarbatori, Craciunul si Pastele! generatia , care am facut religie in fiecare duminica dimineata intr-o bisericuta mica si tare friguroasa dar nu lipseam o data. Asa am fost educati, asa am facut mai tirziu si recunosc , eram poate una din putinele profesoare, care mergeam in fiecare marti la biserica, sa aprind o luminare Sfintului Anton , duminica sa ma rog, ca sa nu spun, ca mergeam de fiecare data la Inviere. Asta in anii grei, in care lumea se ferea sa mearga la biserica, dar eu una de ce as minti, poate unde nu eram membra de partid, o data nu am fost intrebata de ce o fac. Desi era un tovaras macar, care la Inviere isi nota constiincios numerele de masini , parcate in fata bisericii. Am aflat ca azi nu mai misca nimic in Tara Romaneasca fara o slujba mare , fara o armata de preoti si desigur tonul il dau , cei care pe vremuri ma notau pe mine in carnetel ca am fost la Inviere!!! poza pe care am postat-o insa m-a facut sa ma intreb altceva, se mai roaga astazi copiii, mai spun Ingerasul? ptc. doar un copil poate face asa ceva din convingere si din tot sufletul! in tam-tam-ul care se face , cind e vreo inaugarare nu am incredere nici de doi bani dar un copil care se roaga e ceva maretz!!! se bucura si ingerii in ceruri!!! voi ce parere aveti?
S-a nimerit sa postez aceste rinduri in prag de ...Paste muncitoresc, asa ni se spunea, cind eram mici si suparati ca de Pasti mergem la scoala, 1 Mai e Pastele muncitoresc. Si ne bucuram ca macar aveam liber doua zile!
8 comentarii:
asa cum am invatat eu de la mami, asa va invatat si luca rugaciunea cu ingerasul, in romaneste , bineinteles:-)
Eu fac parte din generatia care, din nefericire, nu a facut religie la scoala. Asa ca unica rugaciune invatata de la Mami, a fost ... "Inger, Ingerasul meu", pe care am tot spus-o pana chiar si dupa facultate, cand, din cauza celor care ne supravegheau zi si noapte, inca ne faceam semnul crucii cu limba in gura, trecand pe langa biserici sau troite. Tatal Nostru l-am invatat tarziu, fiind matur, iar prima Biblie am primit-o cadou de la o eleva de-a mea, foarte credincioasa (prin anii '78-'79), care acum e medic chirurg (Nausica se numeste, un Om extraordinar!). Apoi am cumparat "la negru" o alta Biblie, foarte veche si inca una, noua, un curs universitar despre Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care le tineam ascunse de teama unei eventuale perchezitii. Nici macar in biserici nu se gaseau de vanzare oficial, Biblii. Ce trist! Din acest motiv, nu le-am dat o educatie religioasa habotnica, riguroasa, copiilor, dar din fericire toate Sfintele Sarbatori erau respectate traditional in familie cu tot ceea ce trebuie (Pastele, Craciunul, Sfintii importanti), inclusiv cu Mami si Tati. Eu insumi ma imbracam in Mos Craciun. Desi oficial exista un Mos Gerila (la televizor, in gradinite si in scoli) in nici o familie de romani acest pseudo-mos nu a existat. Ce vremuri! Parca nici mie nu-mi vine sa cred ca eram urmariti de acele personaje odioase cu carnetele (colegi de-ai nostri, informatori sau securisti), care isi notau numele celor care veneau la Inviere! Sau ca mi s-a interzis de catre secretara de partid a scolii sa port la gat cruciulita primita in dar de la Mami cand am implinit 18 ani! (si desigur am refuzat, o port si azi cu bucurie; consecintele insa au fost dezastruoase!) Triste vremuri, dar bucuria Sarbatorilor era mare! :)
@luminitza: cu atit mai mult cu cit luca are si rugaciunea si un ingeras, care oricum il ocroteste tto timpul.
Inger,ingerasul meu,e rugaciunea de "capatii" a copiilor,se stie,dar,ea a ramas si ramine o rugaciune si pentru cei maturi,cei care o spuneau de mici.Si eu o spun,recunosc mai rar,dar nu am uitat-o.
Cind esti credincios,cu frica de dumnezeu,te rogi,si la rindu-ti iti inveti copii sa faca la fel.E ceva spontan,e ceva maret si binevenit pentru trup si suflet.
@mihai:noi nu am avut religia in scoala ca obiect dar era un preot inimos in bisericuta de la Printul turcesc, care ne aduna duminica de duminica. Triste vremuri dupa aia, cum sa iti fie frica sa porti o cruciulita, sa intri in o sfinta de biserica? ce ma uimeste pe mine in continuare ramine, ca aceeasi oameni , care pe vremea aia ne pazeau sa nu intram in biserici ,sint astazi adevarati stilpi de biserica. Nu ar fi rau nici asta dar teama imi este, ca daca prin vreo minune s-ar da timpul inapoi, ar retrage totul si ar da ocolul de alta data bisericii. Eu m-as bucura sa aflu insa, ca parintii de astazi ii invata pe copii macar Ingerasul!
@laura: chiar asa este! cu rugaciunea asta am crescut si desi azi sint om in toata firea si nu ma mai rog inainte de culcare, imi fac totusi semnul crucii si spun " da-mi acum un somn usor si un inger pazitor!" si dorm linistita toata noaptea, nu mi s-a intimplat o data sa am insomnii sau somn agitat!
Ai scris atat de frumos incat la subiectul asta,am ramas fara cuvinte pentru un cometariu...Ce ma bucur eu,e ca am multe semne ca am un "îngeras" care ma ocroteste "si de rele ma fereste",lucru pentru care îi aduc multumirile mele.
@viorica: asta e foarte bine, fiecare din noi ar trebui sa simta asta, ptc. fiecare din noi avem Ingerul nostru pazitor! ramin in continuare curioasa, cum se face educatia copiilor de astazi, nu la scoala ci in familie, ii invata cineva de mici macar Ingerasul? nu exista nici macar scuza ca nu au parintii timp. Nu cred ca a existat mama cu mai putin timp ca a noastra, patru copii in casa e deja o munca imensa si totusi fiecare din noi am fost invatati de ea sa ne rugam, macar cele trei rugaciuni de baza, Tatal nostru, Ingerasul si cea care imi placea mie cel mai mult, de ce sa mint, ptc. era cea mai scurta, Doamne ziua s-a sfirsit!
Trimiteți un comentariu