luni, septembrie 15, 2008

A darui

azi m-a urmarit mai toata ziua acest gind, cum ne facem daruri si mai ales, de ce ne facem daruri? ca sa fiu un pic mai documentata, am deschis chiar namila aia de dictionar enciclopedic si am citit la cuvintul dar, citez:obiect primit sau oferit in semn de prietenie, ca ajutor, cadou; donatie, prinos, ofranda, Sfintele Daruri, aptitudine, vocatie, darul betiei, mila cereasca.
Eu am sa ma opresc insa la darul , asa cum il vad eu, ceva dat din suflet , cum ai face-o pt. tine insati, unei persoane dragi, ca semn al pretuirii pe care i-o porti, ca recunostinta pt. o fapta buna sau pur si simplu , ptc. asa ai simtit in dorinta ta de a face o bucurie.
Dar nu e destul sa facem daruri, treaba este cum le facem , ca persoana , care il primeste sa se si bucure din suflet. Si nu e vorba aici doar de ambalajul , care pe zi ce trece devine tot mai frumos, ci de gestul ca atare.
Si punctul cel mai important, cind il facem? ptc. trebuie sa fie de fiecare data un moment potrivit, iar daca avem de gind sa daruim ceva, sa o facem pe loc, uneori s-ar putea sa fie prea tirziu!
Am o intimplare trista pt. mine, motivul de fapt pt.care am scris rindurile acestea, sa fie ca un semnal de alarma pt. noi toti, cind ai de daruit ceva, fa-o pe loc, nu amina nicio clipa. Mai pe scurt, in primavara am fost acasa si aveam o frumoasa bluza neagra cu buline albe. Mama mea, care toata viata ei a avut un simt inascut pt. frumos, cum a vazut-o a si spus, mie de ce nu mi-ai luat una? ca eu va luam intotdeauna , ce era frumos. Si a adaugat, da-mi-o mie! fiind prea mare insa sigur, ca nu i-am dat-o dar am promis, ca am sa ii trimit una pe masura ei! intre timp insa imi parea tot mai rau, ca nu i-o dadusem, si m-am hotarit, ca i-o voi da. Numai ca a fost un pic cam tirziu si nu am sa aflu niciodata, daca chiar s-a bucurat sau a realizat, ca a primit bluza aceea mult dorita!
Asa ca personal am hotarit, de cite ori in viata am de dat ceva, o fac pe loc!
Ce ne daruim? inca o intrebare buna, adica nu trebuie sa fie ceva foarte scump, ar fi frumos desigur, sa mergem ca in poezia lui Sorescu mi se pare, in vizita cu cite un frigider, o masina, de ce nu? dar la fel de bine putem merge cu o floare, cu o carte , cu un lucru marunt, care aduce bucurie. Exista in viata fiecaruia din noi multe lucruri marunte, care in ani si-au cistigat in valoare si nu le-am da pt. tot aurul din lume! asa cum pastrez eu cu sfintenie un bibelou ingrozitor, asta a fost gindul cind l-am primit, dar fiind de la tatal meu, sta la loc de cinste.Asa cum stau la capul patului meu de femeie in toata firea niste papushele minuscule de la mama mea, sau o iconita de la fiul meu! aveti si voi comori din acestea? care sint ele?

10 comentarii:

Sebastian Cochinescu spunea...

Îmi aduc aminte cu plăcere de darurile de la tine din anii '90...

Anonim spunea...

tu ca una care stie sa daruiasca, cu siguranta ca are un sufleta atat de mare incat sa nu astepte pe loc un dar la schimb!cam pe principiul asta fac si eu daruri, fara sa ma intreb daca au fost scumpe si mai ales fara sa astept ceva in schimb, doar bucuria sincera a celui care l-a primit!
cel mai frumos dar pe care mi l-a facut Dumnezeu ramane insa Luca!

Vergi spunea...

@sebastian-ma bucur sa aud asta,tu insa te-ai dovedit in seara aia de Craciun un maestru la capitol, asa ceva frumos rar am mai vazut.
@luminita-ai spus cel mai minunat lucru , pe care o mama ar putea sa il spuna. Si este exact ce spun eu de fiecare data, nu stiu, ce am facut bun sau rau pina acum in viata dar unicul lucru cu adevarat bun a fost cind m-am hotarit la o virsta asa de mica, ca vreau un copil! dovada, ca a fost ceva bun este si in ziua de astazi, sint rasplatita din plin, de ma mai si intreb citeodata, cu ce am meritat eu atita bucurie?

Katja - stapana de Athos spunea...

Ador sa fiu din ambele categorii. Sunt curioasa si nerabdatoare sa vad ce primesc cadou, dar si investesc mult suflet si atentie atunci cand vreau sa bucur pe cineva. Tocmai din acest motiv am "stabilit" conventia de a aduce din locurile pe unde mergem cate ceva pentru cei de acasa. Nu mai spun de zile de nastere pe care le "coc" cu mult inainte. Caut ce e cel mai potrivit sau ce cred eu ca ar putea sa-l bucure pe sarbatorit.
Si mai am un stil de a darui, acela neconditionat. Fac pachetele si le dau (haine, obiecte, alimente). Pur si simplu. E un sentiment aparte acela pe care il traiesti atunci cand vezi ca, printr-un gest care uneori poate fi extrem de simplu, ii bucuri pe cei din jurul tau.

Dar din dar se face Rai!

Anonim spunea...

Era pe vremuri,la intrarea cu trenul in Gara de Nord din Bucuresti,in spatele stadionului rapidistilor,o lozinca scrisa cu litere mari:NICI O MASA FARA PESTE !Cred ca Vergi are undeva o lozinca ascunsa,pe care scrie:"NICI O ZI FARA SA FAC CADOURI!",fiindca de cate ori vin aici,nu trece o zi fara sa-mi faca un cadou mai mic sau mai mare,de care ma bucur la fel de mult.Si mie imi place sa fac cadouri,dar recunosc,numai la zile deosebite si intotdeauna daruiesc doar ceva ce m-ar bucura si pe mine sa primesc.In schimb,nu-mi place sa primesc cadouri oferite"din obligatie",de la persoane pe care le cunosc ca fiind zgarcite(nu sarace!),care cauta prin magazine pana li se rup pantofii,cele mai ieftine flecushtetze.

Anonim spunea...

Ma bucur copilareste ca cineva s-a gandit la mine cu drag, fiind plecat in vreo calatorie peste mari si tari, sau pur si simplu la Calimanesti, Sovata sau Suceava si mi-a adus cadou ceva. Iar darurile mai scumpe, care sunt si cel mai greu de ales, sunt cu-atat mai mult de apreciat. De regula, darurile pe care le primesc din tot sufletul le asez la loc de cinste, prin casa.

Anonim spunea...

Darul trebuie facut din suflet, cele din obligatie sunt si cele mai lipsite de semnificatie. Pe mine ma impresioneaza orice dar, de la o bombonica pana la cel mai scump parfum, si e un sentiment unic momentul in care constati ca cineva s-a gandit la tine, a cutreierat magazine, a luat un obiect special pentru tine, si ti-l mai si da in dar. E frumos ca se pastreaza acest obicei pentru ca oamenii au nevoie de, sa le zic, dovezi de omenie. Simt ca devenim niste mici robotzei, da macar avem obiceiuri omenesti, facem cadouri.

Vergi spunea...

@katja-cred, ca vorba aia dar din dar se face raiul este pur romaneasca, nu imi aduc aminte , sa o fi auzit in vreo alta limba. Si la fel de romanesc este obiceiul , de a nu veni de undeva, cum spuneau parintii nostri, cu mina goala!abia asteptam sa mearga macar pina la Buzias si sa ne aduca cite o figurina de portelan! e minunat sa dai , e minunat sa primesti la rindul tau, ptc.indiferent ce posibilitati am avea, nu sse poate sa nu te bucure un dar facut din suflet! ce nu imi place insa este si imi cer scuze de pe acum, ca nu o prea fac, sa multumesc de o mie de ori pt. un dar dupa cum , desi e o dovada de lipsa de educatie, nu imi place sa spun multumesc, cind sint chemata undeva la o masa! m-ai chemat , foarte bine, m-am simtit perfect, te-ai simtit si tu ca gazda perfect, de ce sa mai multumesc atita?? am inteles, pt.munca gospodinei, pai si eu muncesc, cind vine cineva si totusi ma deranjeaza prea mult multumesc!! ce bine, ca nu citesc copii rindurile astea!!!

Vergi spunea...

@viorica-cea mai mare bucurie a mea, cind vine cineva la noi ramine sa fie asteptat cu mici daruri in camera, in care va sta!! si daca se poate si zilnic cite ceva, e asa de frumos, sa vezi, ca cineva se bucura din tot sufletul! eu am o vorba, am dat in viata mea cu amindoua miinile dar am primit inapoi cred, ca cu patru miini pe putin si din bucuriile pe care viata ti le face, trebuie sa inveti sa mai dai si inapoi!
@mihai-tu esti de cind te stiu din categoria celor , carora le-a placut sa faca bucurii si asta e minunat! eu pastrez si acum o mica tavita adusa din Venetia, cind ai fost prima data si te-ai gindit la fiecare din noi! pt.mine darurile cele mai frumoase ramin cele primite de la persoane, care efectiv fac un sacrificiu sa faca un dar , insa pt. nimic in lume nu ar renunta la asta!! de aia si pastrez toate lucrurile primite, pina si un animalutz primit de la tine, din aia de Mc.Donald's sta la loc de cinste la mine in dulap!!

Vergi spunea...

@-genius cita dreptate ai!! nu e vorba de ce daruim, cit e vorba uneori de cum daruim! eu imi aduc aminte mereu de o scena din "Arta conversatiei", cind o boieroaica a daruit unei femei simple un Galle! sau cum se scrie, iar fiica ei a fost foarte suparata si a spus, tuseau sarantoacele fara Galle!la care doamna respectiva a spus, cind faci un dar in viata, sa o faci ca pt. tine! iar daca nu esti in stare sa o faci, nu o mai fa deloc! eu sint cu adevarat fericita mai ales de sarbatorile de iarna, cind impachetez darurile de Mos Craciun si pun in coltul din dreapta, vestitul meu biletel cu numele celui care va primi darul!