Verde voi pe loc!!! era un joc, pe care il jucam mai ales la scoala cu drag cu totii din noi si asta cu mult inainte sa se inventeze partidele ecologice !! adica, fiecare din noi era obligat sa poarte asupra lui ceva verde viu, la comanda , verde viu pe loc, aratai verdele, nu aveai, ceea ce se intimpla foarte rar, urma o pedeapsa, desigur una nevinovata si foarte pe masura copiilor, care eram atunci. De ce se numea jocul asa, tare as dori sa inteleg astazi si m-as bucura sa imi cautati un raspuns, chiar daca nu cunoasteti jocul! ce putea face niste copii , ce e drept de oras mare industrial , sa isi doreasc verde viu??
Jocul acesta m-a facut sa ma gindesc la toamna noastra! toamna noastra e verde, strada mea este verde, copacii taiati ieri si legati in manunchiuri, va vine azi o masina sa ii ridice sint verzi, gradina mea e verde si incep sa infloreasca florile de toamna. Si iarna noastra este verde, mai ales iarba ramine ca in plina vara! vara e rece dar verde, ce sa mai spun de primavara!! asa ca ma gindesc, ca peste ani eu am cistigat din plin jocul, sint o campioana, eu am verde viu pe loc, unde ma uit cu ochii!! hai sa ne jucam cu totii verde viu pe loc si pamintul va fi cu mult mai frumos, hai sa nu mai taiem paduri, sa nu mai distrugem rondouri de flori, ca a mai aparut un bloc!!!si sa fim in stare sa putem raspunde la comanda copilarie , VERDE VIU PE LOC!
10 comentarii:
Toate bune și frumoase, dar unde e veverița??? :))
"Verde viu pe loc" a fost cred ca la moda,in acelasi timp,la toate scolile din oras,mai ales printre copiii din clasele VI-VII si noroc ca n-a tinut prea mult(ca orice moda de altfel).Tin si acum minte cum ma straduiam sa nu uit sa iau la mine cateva zle la rand cate o frunzulitza de copac sau macar un fir de iarba,sa nu fiu prinsa fara verde viu,fiindca pedepsele,desi copilaresti,se dadeau in pauzele dintre ore si erau destul de neplacute,cum ar fi:sa mergi in mijlocul curtzii scolii si sa strigi in gura mare,de trei ori:"cucuriguuuu!"spre distractia colegilor mai ales a celor mai mari de care te jenai,sau sa sari intr-un picior de la un capat la altul al coridorului de la etajul intai al scolii(etaj unde era si mult temuta cancelarie) si sa strigi:"sunt un prost!"sau"sunt o proasta!"In afara ca era totusi un prilej de amuzament,nu-mi dau seama cum a aparut acest joc.
Sunt si eu fascinata de cat de multa verdeatza exista aici in toate anotimpurile,chiar daca prea cald nu e decat foarte rar.
@sebastian-veverita are treaba, aduna nuci pt. la iarna, le uita la noi printre flori si dupa aia cauta te miri pe unde!pina si in ghiveciul cu lavanda am gasit coji de nuca!
@viorica-ai dreptate, cumva jocul ala ne cam teroriza, ca nu cred, ca ne gindeam in drum spre scoala, daca ne-am facut lectiile, cit ne gindeam, sa nu uitam sa avem ceva verde la noi! cit despre pedepse erau dragute, zic eu acum, sigur atunci nu ne placea sa le primim!
Vergi,esti tumultoasa,abia de razbesc sa scriu la subiect.Dar,nicio problema ,cum spuneai tu cindva,eu ca un copil,abia astept sa intru in blog,sa vad ce si cum am de "comentat".Acum sint mihnita putin caci,Afro trebuia sa vina asta seara de la Munchen(la 21 si 10)dar zborul s-a anulat si vine miine la prinz.Important ca a ajuns cu bine in Europa si miine voi radia de fericire sa o vad.
Nu cunosc jocul cu verde viu,scuze,chiar nu-l stiu.Poate a fost pe vremea ta,a lui Vio,nu stiu,voi sinte-ti o generatie mai devreme,si.....cu siguranta ati avut si alte jocuri.
Pai, iti convine! Casa voastra se afla intr-un loc de vis, cu-adevarat. E ca un decor de teatru, pare ireal de curat totul pe strada, ordonat, trotuarul spalat parca din ora in ora... Daca mi-as dori sa locuiesc vreodata intr-un loc civilizat, asa as vrea sa arate strada, casele, copacii, iarba, linistea, curatenia totul.
@laura-stai linistita, Afro o sa ajunga acasa bucuroasa ca va vede si e acasa, o sa ii fie somn, pina trec citeva zile, sa se invete cu diferenta de fus orar, dupa care totul o sa fie, ca si cind niciodata nu ar fi fost plecata! nu e nimic, daca nu stii jocul, adevarul este ca acum oricum nu mai are prea mare valoare, atunci era important, sa ai ceva verde viu pe loc!! intre timp mai ca ne-am obisnuit cu totii cu gindul, natura?? ce e aia, nu e treaba noastra! dar uite, ca e.
@laura-stai linistita, Afro o sa ajunga acasa bucuroasa ca va vede si e acasa, o sa ii fie somn, pina trec citeva zile, sa se invete cu diferenta de fus orar, dupa care totul o sa fie, ca si cind niciodata nu ar fi fost plecata! nu e nimic, daca nu stii jocul, adevarul este ca acum oricum nu mai are prea mare valoare, atunci era important, sa ai ceva verde viu pe loc!! intre timp mai ca ne-am obisnuit cu totii cu gindul, natura?? ce e aia, nu e treaba noastra! dar uite, ca e.
@laura-un mic accident pe internet si a plecat raspunsul de doua ori! mai bine decit deloc! asta e, cu scrisul mai merge dar partea tehnica ma maninca!
@mihai-de fapt scopul rindurilor mele nu a fost asta dar e bine , sa se vada si sa se stie, ca e asa de usor sa fie ordine si curatenie! masina o trimite primaria, gunoiul verde e ridicat , oamenii stiu si se bucura, ca au strada frumoasa , gradini frumoase! ce e asa de greu, ca nu se poate face si la voi? iti doresc sa traiesti pe o asemenea strada cit de curind! strazile pe care am stat noi ca si copii erau inguste, cu case mici dar nu lipsea un rondou de flori din fata casei! si ne simteam stapinii universului, cresteam de mici cu notiunea de frumos , ordonat , curat! pe mami o auzeam nu o data venind de la piata, mirosea a langosi, dar nu m-am indurat sa imi iau, se indura insa sa ia zilnic citeva floricele, pe care le punea cu sfintenie in vazele din camera mare!
si totusi traim pe o planeta albastra!oare delfinii spun in jocurile lor:albastru viu pe loc?:-)
@luminitza uite o idee, mai ales ca se spune ca delfinii chiar vorbesc intre ei! oare cum ar spune? as fi curioasa sa stiu, cind si de ce s-a inventat jocul asta, pur si simplu asa ca intre copii sau cineva a vazut mai adinc treaba cu natura si rolul ei ocrotitor, poate verde viu pe loc era un fel de talisman.
Trimiteți un comentariu