ma uitam aseara, ati ghicit, la blogul meu si deodata mi s-au deschis rani vechi! vazind numele VERGI.Sentimentul cred , ca l-am avut macar o data in viata fiecare din noi, nemultumirea , care te incearca mai ales ca si copil vizavi de numele ales de parinti!
Eu una am suferit toata copilaria, mi se parea asa de ciudat, ca pe cineva, cu atit mai mult cu cit acel cineva eram eu, sa il cheme Vergi, nu ajutau, ba parca stricau diminutivele Virginica, Virginelu, Vergilica! dupa cum nu a ajutat nici mai tirziu gindul, ca de fapt numele vine de la marele Vergiliu, nu a ajutat nici vestita Virginia Woolf, eu eram Virginica si trebuia sa scap urgent de numele asta! dar cum, ca ma stiau cu totii de la gradina purtindu-l!
Asa ca am avut rabdare, pina am intrat in clasa a 8 a, cind in clasa au aparut doar elevi noi, si am anuntat ca ma cheama Gina, ceea ce am ramas pina in ziua de azi! dar tot un sentiment ciudat, ca am ramas si Vergi, deci eu sint cind una, cind alta! dar pe undeva tot Virginica aia mica, suparata pe numele ei!
Si uite asa m-am tot gindit eu si am incercat sa inteleg, cum functioneaza in mintea unui parinte alegerea unui nume si cit de neajutorat esti tu ca si copil sa te aperi impotriva unui nume, care de regula ca si adult te supara!
Cind eram mica am auzit-o cindva pe mama mare de la Moigrad, spunind o adevarata poezie , sa aleaga un nume, era in ordine alfabetica si mai stiu, ca incepea cu Ana, ceva pe genul latineascai noastre ante, apud, ad, adversum....
Idee nostima dar practica, ea spunea, ca asa se facea in satul ei! unii parinti isi aleg nume pt. copii dupa actori vestiti sau mai rau, seriale vestite, asa ca la un moment dat aparusera copii cu numele Mannix sau mai stiu eu , ce nume! personal mi-am botezat copilul Ovidiu Radu, Ovidiu ca mare poet exilat la Pontul Euxin si Radu, ca eroul meu preferat, Radu Comsa! el a fost mai pracic, nu a amintit niciodata ca il cheama Ovidiu, cit despre Radu, cu toate protestele familiei atunci, i-am spus Raducu, proteste pe bune, in ideea ca intr-o zi va fi un adult, un batrin si se va numi Raducu! nu l-am in trebat niciodata , daca ii place numele, dar am inteles ca un nume face front comun cu persoana si asta chiar de la el! adica , dupa venirea lui in Germania , tatal lui a fost de parere, sa isi schimbe numele in Uwe, cum sa te cheme in Germania Radu? la care Raducu a raspuns, pe mine ma chiama Radu, cui nu ii place, treaba lui ! si a refuzat ideea!
Cum a fost la voi, ce nume v-ar fi placut sa purtati? sinteti multumiti cu numele vostru? daca aveti copii sau veti avea copii, pe ce criteriu ii numiti? un nume exotic, un nume strain, un nume de actor, un nume vechi romanesc, sau fiecare parinte se gindeste temeinic , sa fie un nume, care sa ii placa copilului in mod precis? dar de unde garantia, ca va si reusi? ideea , de a da copilului doua nume mi se pare cea mai buna, un nume tot ii va placea! sau sa i se dea copilului un nume si optiunea la adolescenta sau cind ar dori el, sa isi aleaga un al doilea nume, desigur un nume, care sa apara apoi si in acte! astept pareri, pe bune subiectul ma framinta de cind ma stiu! PS nici macar Gina nu imi place si culmea pina in ziua de azi, nu am aflat cum de fapt mi-ar fi placut sama numesc! deci, inca o ideea, cei care ma cunoasteti, daca nu m-as fi numit Vergi, care nume credeti, ca mi s-ar fi potrivit?
12 comentarii:
Cand eram mic i-am spus lui Mihai ca vreau sa imi schimbe numele din Sebastian in... Tarzan! :)
Uram numele Sebastian fiindca la gradinita imi spuneau copiii in cor: "Sebi, Sebastian, da cu pumnul in lighean".
Norocul meu ca nu l-am convins pe Mihai! :)
@Sebastian m-ai convins, se poate intimpla sa nu iti placa ca si copil nici macar un nume asa de frumos ca si Sebastian!desi, ce cintau copiii nici nu era rau, aveai un pumn puternic! sint insa sigura, cind e vorba de copii, ca gaseau o alta rima! nici nu vreau sa imi aduc aminte, ce masura criminala s-a luat impotriva mea intr-o colonie cu caminul meu. Facusem pipi in pat si educatoarea, daca poate fi numita asa, mi-a pus cearceaful in cap, m-a aratat copiilor, care cintau in cor, Virginica, pishelica!!! mami era sa o bata , cind a aflat, eu o urasc si astazi!
eu cred ca gina e frumos!ca suna a nume italian (gina lolobrigida)!dar dac-ar fii dupa mine ti-as spune Diana!(stim noi din ce motive: iafara de eroina ta preferata, diana e si foarte razboinica si invingatoare-cred ca era o zeita la greci, daca nu chiar zeita razboiului!insa intr-un sens bun!
despre mine, cand eram mica , mi se parea ca am un nume cu o sonoritate foare romaneasca, mi-ar fii placut pe vremea aia (la gradinita) sa ma cheme adelina, afrodita sau macar beatrice.cand am crescut putin, mi-am dat seama ca nu-i asa rau sa te cheme lumi, ca , in primul rand era un prenume compus din cel al prenumelor parintilor mei, semn ca tare mult s-au iubit cand m-au facut,si si pe mine cred ca m-au iubit dandu-mi un nume luminos!la facultatea de litere mi-am dat prenumele delia , la colegi (al doilea prenume de botez), doar ca sa vad cum suna sa ma strige altfel, si suna ciudat, in sensul ma ma strigau delia saracii si eu nu intorceam macar privirea uitand ca le spusesem sa ma strige asa!asa ca la arte am revenit la luminita, toata lumea facand acolo legatura cu fotografia(scrierea cu lumina).in franta a trebuit sa renunt la luminita , fiind prea complicat pentru francezi sa ma strige asa, inat aici sunt lumi.iar pe toate dar abslout toate scrisorile pe care le primesc incepand cu cele de la banca pana la cele de la asigurarea medicala sau pentru publicitate, toti scriu LUMINATA in loc de luminita.asta va ramane pentru mine un mister, de ce prefera ei sa copieze numele meu intr-un registru asa.li se pare mai firesc ca sonoritate probabil. in plus francezii nu stiu sa-l scrie sau sa-l pronuntze pe "tz"!dar nu-i rau nici asa!luminata imi convine, nu e departe de primul pronume , cel adevarat!cumva mi-am luat revansa cu Luca-Angelo, care sunt sigura ca isi va iubi numele ce semnifica "inger luminos" (si e un preunme international.in plus, abia dupa ce l-am botezat asa, am vazut ca sfantul luca are ca simbol un taur cu aripi (asta chiar coincidentza fiindca el chiar e nascut in zodia taurului)!un taurash cu aripi!habar nu aveam ca are un simbol asa frumos, de parca doar angelo poate fii alaturat ca prenume de luca, exact cum am nimerit noi fara sa stim:-)
Cred ca mie mi-a placut intotdeauna numele meu,poate fiindca nu am avut timp in copilarie sa ma gandesc in timpul meu liber la altceva decat la partiturile cu studii pentru vioara si pian,greu de memorat.Cand am ajuns insa la liceu,cateva colege de clasa au inceput sa protesteze impotriva numelor pe care le purtau si au hotarat si pentru mine,ca trebuie sa ne schimbam numele.Asa se face ca pe mine m-au botezat Coca,pe Doina-Ina si altele pe care nu le mai tin minte.Singura care s-a impus in alegerea numelui nou a fost Magdalena Moja,care s-a auto botezat Luci.Pentru fostii colegi de liceu si de facultate am ramas pana in ziua de az:Coca,Cocutza,Coculeana sau chiar Coque.Mai greu s-a obisnuit familia cu noul meu nume,cand eram cautata la telefon sau primeam scrisori.Din cauza ca am doua nume,simt ca am o dubla identitate.Totusi,cel mai bine ma simt ca"Viorica",sau Viori,Vioricule,Vio,iar daca ma intrebi cum as fi vrut sa ma cheme,as opta tot pentru Viorica,fiindca ASTA-S EU!
Hahaha! Citind scrisorile de familie ale lui George Enescu te vei tavali de ras afland ca i se spunea ba Ghitza, ba Ghitzishoru' lu' mama etc. Nu mai zic de scrisorile lui Eminescu si ale Veronicai Micle, cum se mai alintau ei cu Mitzu in sus si Mitzicu in jos... Cel mai caraghios nume l-am avut eu, cand eram mic: Nelu. Cum poa' sa cheme pe cineva... Nelu?!? :D sau Nelucu, si mai caraghios. Totusi, daca imi amintesc intonatia cu care il spuneau Mami si Tati, era foarte frumos. In plus, Tati imi mai zicea si Lucu, ceea ce era si mai frumos :) ... Tie iti vine bine numele Vergi, nici Virginica nici Virginia, nici Gina. Da' daca te-ar fi chemat Frosa sau Marghioala? Ce zici? Nu pot sa asociez nici un alt nume cu fizionomia ta, decat Vergi.
@Luminita nu o sa-ti vina sa crezi, cind am sa iti spun, ca daca Raducu era fata, se numea Diana si acum spui tu, ca mi s-ar fi potrivit mie numele! oricum mi-ar fi placut. Nu ma mir de francezii tai, sint 20 de ani, de cind Mircea primeste posta d-nei.., nimic nu ii convinge ca si un nume terminat in a poate fi masculin! cindva am fost la Berlin la un birou important si am intrebat, ce trebuie sa mai fac, ca sa va conving, ca sotul meu e barbat??? au ris! Luca Angelo are cu adevarat un nume foarte frumos!
@Viorica eu chiar imi aduc aminte, ca tare imi placea, ca te numeau colegii si prietenii Coca, ti se potrivea! probabil avem fiecare din noi tendinta, sa ne mai inventam un nume si implicit o noua personalitate, ca sa descoperim cindva, ca noi raminem noi, orice am face! plus , ca Viorica e frumos!
@Mihai la tine au facut mami si tati o alegere perfecta de nume, ca ai fost multumit de amindoua, iar mie imi place si azi cum suna Nelucu si imi vine destul de greu, sa iti spun Nelu. Mihai e la fel de frumos si ti-a placut intotdeauna, ca sa nu spun, ca ai impuscat ca de fiecare data doi iepuri din o impuscatura!!! ai doua zile onomastice, iar eu nu am niciuna si nu ajuta nici macar consolarea lui mami, ca ziua mea de nume e la 9 martie, cind au zi, toti fara nume din calendar!!!ha, ha, ai sa rizi dar afla ca era sa ma cheme chiar mai rau decit Frosa sau Marghioala! si anume, Grigorina, asta m-a facut sa mai imi treaca supararea cu Virginica!
Daca nu te superi,aflind de blogul tau,mi-am zis ca, nu cred sa deranjez lasindu-mi din cind in cind si eu amprenta aici.Felicitari si mult succes de acum incolo!
Tema de azi m-a facut sa debutez in pagina ta.De ce? Pai sa vezi,eu cu numele asta al meu"super" frumos(ha,ha)am tras toata perioada scolara numai neplaceri caci, una doua,colegii si chiar colegele(cind nu le convenea de mine sau de ceea ce faceam la un moment dat)ma strigau :Laura-gaura...Feumos nu? Tare mai sufeream si-mi doream sa am un alt nume caruia sa nu-i poti gasi rima.Dar asta a fost.Acum chiar imi place si-i multumesc nasei mele(mama lui Vioara) care de fapt amindoua s-au stins de mult,ca m-a botezat asa.De la mama stiu povestea numelor noastre(al meu si a lui mama)care suna asa:in Moigrad era un popa care avea doua fete una Jeni si una Laura.Cind s-a nascut mama,mama Vioarei a zis ca sa o numeasca Jeni si,daca va avea la rindul ei vreo fata, cindva, sa-i puna numele Laura.Asta e povestea cu mine.Cu Afrodita e o alta poveste e prea lunga sa o spun.
Am uitat sa raspund la intrebarea finala.Dupa mine,atit cit te cunosc eu,cred ca esti o femeie putin cam dura,intodeauna pe pozitie si.......ce-ai in gusa si-n capusa.Spui lucrurilor pe nume si nu umbli cu jumatati de masura.Aspectul fizic(poza de pe pagina de blog)imi confirma cele spuse.Deci te-as numi Margaret...Thatcher!
@ Laura ce coincidenta, tocmai vorbeam mai inainte cu Viorica, ca nu am adresa ta in lista mea de adrese, ca sa iti fi trimis si tie invitatie cind cu blogul, dar ma gindeam, ca ai sa vezi pe adresa la Nelu si Luminita si ai sa poti scrie! si tu tocamai scriai! asa ca bine ai venit pe blog, imi place foarte mult cum scrii, o placere, sa iti citesc textele! mie mi-a placut numele tau de cind te-ai nascut, avea asa rezonante italiene!cit despre ce nume mi se potriveste mie, ha, ha, tu nu stii ca ciinii care latra , nu musca??? cindva insa in viata trebuie sa invete totusi fiecare din noi, cum sa se apere si atunci lasi macar impresia, ca esti dur si te lasa lumea in pace! dar cind la o adica tot te topesti mai ca inghetata!!
Eu am un singur nume si acum chiar sunt mandra de el. Mi se pare ca are rezonanta si ca e "cu greutate". Insa, cand eram mica, preferam sa mi se zica Gabriela. Aflasem ca numele de Gabriela mi-a fost dat la botz, asta ca sa am si eu un nume de sfant ortodox. In plus, avem o matusa de care eram taaaare mandra, pentru ca era frumosa si eleganta si o chema, ghici cum, Gabriela... Asa ca, in clasa I, cand mama a venit la prima sedinta cu parintii, a avut supriza ca invatatoarea sa ma strige din catalog si cu numele de "imprumut". A trebuit sa se schimbe tot catalogul pentru ca eu ma dadusem si Gabriela... Acum, nu mai sunt atrasa de acest nume si aceasta pentru ca Sebi m-a "rebranduit" cu Katja, varianta in limba sarba a numelui meu. INsa am trecut si prin varianta "Ina" - asa mi se spune in familie sau Katarina - cum mi se zicea in Germania.
Apropo de nume, stiai ca daca as fi fost baiat trebuia sa ma cheme... Sebastian? Asta da coincidenta!
Eu te stiu pe tine de Vergi si am senzatia ca singura persoana care poate purta acest nume esti doar tu!
Trimiteți un comentariu