luni, septembrie 08, 2008

Strazile


Strazile si casele au ceva fascinant, eu una nu pot sa trec pe linga o casa, sa nu incerc, sa imi imaginez, cine sta in ea , e fericit, ce face exact in momentul respectiv, si cum tot nu am raspunsuri incerc, sa imi imaginez!

Strazile sint si mai fascinante, cu toata agitatia de pe ele , cu numele lor ciudate sau ciudat de normale si unele din ele cu amintirile pe care le trezesc in noi! exista strazi mari, impunatoare, exista ulicioare pline de poezie si mai exista strazi mici de tot ca strada mea, unde ai impresia ca de fapt locuieste o familie mai mare!

Spun numele strazilor oare ceva sau pur si simplu cindva cineva la primarie hotaraste, ca o strada se va numi asa si nu altfel. Ce legatura este insa intre nume si strada cu pricina, ca macar una cit de mica trebuie sa existe, nu cred, ca la primarie exista o lista de nume si se alege la intimplare unul oarecare. Era pe vremuri in Timisoara o strada numita Printul Turcesc, ei bine la strada aia am visat ani de zile si ma tot intrebam, ce print turcesc s-a mai ratacit pe ea si mai ales au turcii printi, ca in capul meu de copil pe vremea aia turcii aveau doar pasha!

Strazile au amintiri, a fost un titlu frumos de film dar ele chiar au si asa se explica de exemplu , de ce o strada anume ne-a ramas in memorie ,fara sa fie neaparat legata de ceva concret, iar pe linga unele trecem, fara sa ne uitam macar ce nume au! de aia ma si tot intreb, fac oare bine americanii, ca isi numeroateaza strazile, fac bine japonezii, care am inteles, ca nici macar asta nu fac, dar nu se pierde nicio scrisoare?

Personal am iubit in adolescenta mea doua strazi! una era aliata mea, Strada Dragasani, ca nu ma spunea parintilor niciodata, ca dorinta cu care ma ofeream sa merg sa imi iau fratele de la gradinita nu avea nicio legatura cu grija mea de sora mai mare, sorry Mihai, asa era, ci era legata de bucuria la gindul, ca in fata gradinitei ma astepta prietenul meu , un coleg de scoala cu doi ani mai mare si cu care schimbam priviri infocate si biletele in fiecare pauza! a doua strada , dar aia era ceva cam ca fructul oprit era vestitul Corso din Timisoara. De ce fruct oprit? ptc.era locul de plimbare a liceenilor din oras , un lucru periculos , ca la fiecare pas statea cite o patrula de profesori, care cum te prindea, cum te trimitea acasa, ba iti mai nota si numarul matricol si liceul de la care erai! o actiune, pe care nici azi nu o pricep, ce era rau in asta? generatii de elevi au fost insa mai rafinati ca si zbirii aceia si au mutat tot Corso pe partea cealalta a strazii, au numit strada Surogat si se simteau la fel de bine! curios, nu prea apareau profesori, cred ca in instructiunile scolilor scria, sa fie supravegheat doar Corso!

Draga mi-a fost si strada studentiei mele, Adamache, era cea mai scurta strada din oras cred, in total 6 case, prilej cu care colegii rideau si spuneau de fiecare data , cui ma prezentau, Gina este cea mai frumoasa fata de pe strada ei!!!

Si ptc. am ajuns la 6 case, cum sa uiti strada numita chiar 6 case, unde culmea chiar erau 6 case !

Erau frumoase strazile copilariei noastre, erau vecini buni, care nu uitau sa faca cite un rondou de flori in fata casei, erau copii buni, care nu rupeau florile!!, erau vecini ,care maturau trotuarul din fata casei, curatau zapada, dovada poezia strigata din cind in cind de cei de la primarie: fiecare propretar, runce jos la trotovar, cenusha si nisipar, contra lu alunecar!!

Unde sint azi acesti vecini, unde au ramas rondourile de flori, de ce nu mai iubeste nimeni strazile? stiti voi cumva?

12 comentarii:

Sebastian Cochinescu spunea...

Strada Domnișori din Ploiești. Încă o visez.

Sebastian Cochinescu spunea...

http://www.cochinescu.com/2007/10/home-ploiesti/

Anonim spunea...

Curios lucru,sa ne putem imagina ca exista oameni carora nu le place frumosul si unele strazi de la noi,arata deprimant de urat.Unul din motivele pentru care ma bucur ca sunt inca aici,este si faptul ca o simpla iesire din casa,mai aproape sau mai departe,e o incantare.Case ingrijite,trotuare curate,flori in fatza caselor si in gradini,toate te fac sa te simti asa cum ti-ai dori sa te simti si pe strada pe care locuiesti"acasa".Ieri spre exemplu,am trecut cu masina pe langa o gradina mare plina cu flori,fara gard.Mircea a incetinit viteza masinii ca sa ne poata arata undeva,langa casa proprietarilor,o cutie(ca cele postale)unde pui bani dupa ce culegi flori din gradina.N-are rost sa si comentez...
Numele strazilor,chiar sunt o enigma pentru mine si inclin si eu sa cred ca la primarii exista o lista cu nume care sunt date in mod aleatoric unor strazi.Cel mai sugestiv nume insa dat unei strazi zic eu ca este "Strada Sforii"din Brasov,pe care eu am si trecut,ingusta de doar cateva zeci de centimetri si destul de lunga.

Anonim spunea...

mie-mi vine in minte cantecul corinei chiriac: "casa cu plopi, strada sperantzei, la parter"!ok strada sperantzei, dar casa cu plopi?erau plopi in curte?ca la timisoara?earu si plopi in curte la timisoara, nu?inafara de nucul din mijlok!
strada: Mihail Kogalniceanu

Vergi spunea...

@Sebi am avut dreptate, fiecare avem o strada , pe care nu o putem uita!
@Viorica imi aduc aminte, ca o prietena a mea dupa ce a fost acum 20 de ani in Germania a facut efectiv o depresiune psihica la intoarcere, dupa care a hotarit, asta e acolo si asa e la noi! si s-a linistit. Poate intr-o zi oamenii o sa inteleaga, ca nu e destul sa ai o casa sau o locuinta frumoasa , ci sa te straduiesti ca tot ce te inconjoara sa fie frumos.
@ Luminita la tine eram sigura ca e str. Kogalniceanu. Vezi ce inseamna sa te simti pe veci legata de niste locuri?

Anonim spunea...

Pentru mine strazile cele mai importante ale copilariei sunt cele cuprinse in arealul: Sase Case, ICOT, Piata Badea Cartan, Kogalniceanu, Dragasani. Astea erau mai degraba "casa noastra", nu strazile noastre. Urmau ca importanta Telegrafului, Lorena, Aleea CFR pe deoparte, si Eroilor de la Stalingrad (Tipografilor, fosta pe vremuri Take Ionescu - mare ploiestean, fost prim ministru in 1922, fost coleg de facultate la Paris cu celebrul avocat Raymond Poincare, si inmormantat la Manastirea Sinaia - spuneti sincer, surorile mele, cand mergeati pe strada Take Ionescu, va gandeati la personalitatea lui? eu unul habar nu aveam cine a fost, bine eram si de varsta cam mica, hehehe), aleea de pe Bega spre Parcul Pionierilor si Parcul Rozelor si In Cetate, pe de alta. Toate, absolut toate, imi evoca un univers misterios si o perioada in care faceam tot ce-mi trecea prin cap, uneori, in vacante mai ales, plecam la joaca dimineata si mai veneam acasa seara, urland din toate puterile: "Mi-e foameeeee!...".

robert spunea...

Eu iubesc o strada din Germania, care se termina intr-un fel de parc cu aspect salbatic si unde a mea masina de pe vremea aia s-a umplut de rasina cazuta dintr-un fel de brad! Am cunoscut-o si m-am despartit de ea noaptea. De ce o iubesc? Pentru ca imi doresc ca in fata casei mele sa fie la fel la un moment dat, si la fel sa fie si atmosfera pe care am gasit-o acolo.

genius spunea...

Bulevardul Copou! Ma fascineaza! E un sentiment de patrundere intr-o alta lume.

Urc pe la Rapa Galbena, trec pe langa BCU, vad statuia lui Eminescu. Si parca incepe o alta lume! O ascensiune continua, destul de anevoioasa, de o parte si de alta case vechi: aici Juminea lui Maiorescu, mai sus centrele culturale. Mandra, pe una din colinele Iasiului, prima VINIVERSITATE. Pentru odihna, scarile facultatii de Chimie... o scurta vizita in sala pasilor pierduti... urmeaza apoi zona amintirilor, pe care simt ca as cunoaste-o de cand lumea: parcul Copou, cu veveritele mereu prietenoase, Teiul cel batran ce se vrea al lui Eminescu, si un sentiment de redobandire a identitatii spirituale.

Nu am gasit nicaieri o "straduta" care sa ma fascineze asa. E multa poveste, si e o lumina minunata dimineata...

Vergi spunea...

@robert mai intii bun venit pe blogul meu! ti-am citit comentariile pe blogurile lui Mihai si Sebi si drept sa spun a fost pt. mine o revelatie, ce frumos , romantic scriai! ai reusit sa reabilitezi in ochii mei toata breasla celor cu stiinte exacte, adica in ochii mei ei nu se potriveau deloc cu poezia, cu visatul... uite,ca la tine s-a potrivit si astept si alte comentarii frumoase si la subiect! cit despre strada aia , cu adevarat frumoasa, mai putin frumos treaba cu rasina si masina ta! si cu asemenea patanii nu renunta oamenii de aici la frumos, dovada vecinul nostru, care prefera sa mature zilnic conurile ce cad din pinul lui dar nu il taie!

Vergi spunea...

@wow! ce memorie, habar nu mai aveam cum se numeau strazile cu pricina! si mi-ai dat o idee, strazile sint cindva numite dupa mari personalitati, ca sa ne puna pe ginduri si sa ne intrebam, cine au fost, si cum de au meritat o strada cu numele lor! sa nu rizi de mine, din 1998 ma tot gindesc, cum as putea face minunea, ca statia de la Omnia Ploiesti ,sa se numeasca Florian, si mereu mi-am dorit sa am macar asa de multi bani, ca sa pot intreba la primarie, daca pot cumpara numele statiei cu pricina! ptc. acolo s-a sfirsit un OM si oamenii de rind au si ei dreptul la un nume de strada!

Vergi spunea...

@Genius Iasul si-a pastrat si peste veacuri farmecul lui, nu mai stiu cum arata astazi dar pe vremea , cind faceam vestitele noastre reciclari in el, nu ma mai saturam sa hoinaresc prin el! si era destul sa inchid ochii, si sa ma gindesc, ca pe mine ma astepta Eminescu sub teiul lui vestit!

Vergi spunea...

@Mihai ha, ha, textul cu wow era pt. tine, uite asa se mai incurca incepatorii!